Legiunea Condor (în ) a fost o unitate militară} din forțele aeriene și terestre ale Germaniei naziste care au luptat alături de Facțiunea Naționalistă în timpul Războiului Civil Spaniol. Legiunea Condor a dezvoltat metode de bombardament strategic care au fost utilizate pe scară largă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bombardamentul de la Guernica a fost cea mai dezonorantă operațiune a Legiunii Condor. a comandat formațiunile de avioane ale unității, iar a comandat elementul terestru.

Istoricul ajutorului militar acordat Spaniei

După ce lovitură de stat militară din Spania din 17 iulie 1936 a declanșat Războiul Civil Spaniol, naționaliștii au cerut sprijinul Germaniei naziste și Italiei fasciste. Prima solicitare pentru avioane germane a fost făcută la 22 iulie, cu o comandă de 10 avioane de transport. Führerul german Adolf Hitler a decis să îi sprijine pe naționaliști pe 25 sau 26 iulie, dar a fost precaut să nu provoace un război european mai amplu. Ministerul Transporturilor Aeriene al Reichului a ajuns la concluzia că forțele naționaliste ar avea nevoie de cel puțin 20 de , pilotate de piloți ai , pentru a transporta Armata Africii din Marocul spaniol în Spania. Această misiune a devenit cunoscută sub numele de „Operația Focul Magic”().. Pentru a îndeplini această misiune, a fost creată o societate mixtă între compania hispano-germană „” (HISMA) și „Societatea germană de achiziții de materii prime și bunuri” ().. Implicarea germană a fost ținută ascunsă de ministerele de externe și economice și finanțată cu trei milioane de mărci.

Organizarea și recrutarea voluntarilor germani au fost, de asemenea, ținute secret. Primul contingent de 86 de oameni a părăsit Germania la 1 august 1936. Neștiind care le era destinația, au fost însoțiți de șase avioane de vânătoare biplane, tunuri antiaeriene și aproximativ 100 de tone de alte provizii. Mulți credeau că rolul trupelor germane va fi antrenarea naționaliștii și nu angajarea în luptă activă.

Voluntarii au fost staționați la Aerodromul Tablada de lângă Sevilla și, cu sprijinul transportului aerian german, au început transportul aerian al trupelor lui Francisco Franco în Spania. Implicarea Germaniei a crescut în septembrie pentru a cuprinde și celelalte ramuri ale Wehrmacht. Operațiunea Focul Magic a fost redenumită Operațiunea Guido în noiembrie. Kriegsmarine a pus la dispoziție submarine în 24 octombrie și, de asemenea, a furnizat diverse nave de suprafață și a coordonat deplasarea proviziilor germane către Spania. Submarinele germane au fost trimise în apele spaniole sub numele de cod Operațiunea Ursula.

În cele două săptămâni de după 27 iulie, germane au transportat Spania aproape 2.500 de soldați ai Armatei Africii. Până la 11 octombrie, data încheierii oficiale a misiunii, 13.500 de soldați, 127 de mitraliere și 36 de tunuri de câmp fuseseră transportate în Spania continentală din Maroc. În această perioadă, s-a trecut de la misiuni de instruire și aprovizionare la misiuni de luptă deschisă. Comandantul operațiunii, Alexander von Scheele, a fost înlocuit de . În septembrie, 86 de tone de bombe, 40 de tancuri Panzer I și 122 de soldați au fost desfășurate în Spania. Aceștia au fost însoțiți din iulie până în octombrie de 108 avioane, împărțite între avioane pentru facțiunea naționalistă propriu-zisă și avioane pentru voluntarii germani din Spania

Echipajele aeriene germane au sprijinit în perioada august-octombrie 1936 înaintarea naționaliștilor spre Madrid și eliberarea pe 27 septembrie 1936 a orașului Alcázar asediat de republicani. Faza inițială a Asediului Madridului a fost un eșec. Sprijinul aerian sovietic pentru republicani era în creștere, în special prin furnizarea de avioane Polikarpov. Warlimont a făcut apel la responsabilii militari și politici să intensifice sprijinul german. După recunoașterea guvernului lui Franco de către Berlin la 30 septembrie, eforturile germane în Spania au fost reorganizate și extinse. Structura de comandă existentă a fost înlocuită, iar unitățile militare aflate deja în Spania au fost constituite într-o nouă legiune, care a fost numită pentru scurt timp „Rațiile de Fier” () și „Legiunea de Fier” () mai înainte ca Hermann Göring să le redenumească „Legiunea Condor” (). Primul însărcinat cu afaceri german pe lângă guvernul lui Franco, generalul Wilhelm Faupel,Vezi și a sosit în noiembrie, dar a fost instruit să nu se amestece în problemele militare.

Motivația În anii de după Războiul Civil Spaniol, Hitler a prezentat mai multe motive posibile pentru implicarea germană. Printre acestea se numărau: distragerea atenției de la reînarmarea germană, prevenirea răspândirii comunismului în Europa de Vest, crearea unui stat prieten cu Germania pentru descurajarea Marii Britanii și Franței și deschiderea posibilităților de expansiune economică. Deși ofensiva naționalistă asupra Madridului a fost abandonată în martie 1937, Legiunea Condor a sprijinit o serie de atacuri asupra zonelor mai slabe controlate de republicani. În ciuda prelungirii Războiului Civil, aceasta ar fi ajutat la distragerea atenției celorlalte puteri occidentale de la ambițiile lui Hitler în Europa Centrală. În plus, ofensiva din Vizcaya, un centru minier și industrial, va contribui la alimentarea industriei germane. Într-un discurs ținut la Würzburg pe 27 iunie 1937, Hitler a declarat că l-a susținut pe Franco pentru a obține controlul asupra minereului spaniol.

În ianuarie 1937 au avut loc discuții privind obiectivele intervenției germane. Germania dorea să evite declanșarea unui război european mai amplu, ceea ce reprezenta un risc în cazul în care ar fi angajat resurse suplimentare în Spania. Nu a existat un consens în rândul oficialilor germani: de la Ministerul german de Externe a sugerat că era vorba doar de o retragere elegantă, dar Hermann Göring a declarat că Germania nu va recunoaște niciodată o „Spanie roșie”. Un acord comun italo-german prevedea ca ultimele transporturi să fie efectuate cel târziu la începutul lunii februarie.

S-a speculat că Hitler a folosit problema Războiului Civil Spaniol pentru a-i distrage atenția lui Benito Mussolini de la planurile germane de anexare a Austria. Vaterländische Front, partid autoritar, catolic și și antigerman, a condus guvernul Austriei din 1933 până în 1938 și fusese aliat cu Mussolini. În 1934, asasinarea cancelarului austriac Engelbert Dollfuss provocase deja asistența militară italiană pentru prevenirea unei invazii germane

O declarație din decembrie 1936 al lui , ambasadorul german la Roma, sublinia un alt aspect - implicarea Italiei în Războiul Civil Spaniol o ținea ferm în afara taberei puterilor occidentale: Rolul jucat de conflictul spaniol în ceea ce privește relațiile Italiei cu Franța și Anglia ar putea fi asemănător cu cel din conflictul abisinian, scoțând în evidență în mod clar interesele reale și opuse ale puterilor și împiedicând astfel ca Italia să fie atrasă în plasa puterilor occidentale și folosită pentru mașinațiunile acestora.... Cu atât mai clar va recunoaște Italia oportunitatea de a înfrunta puterile occidentale umăr la umăr cu Germania.

Operațiunile militare Legiunea Condor era formată inițial din Kampfgruppe 88, cu trei escadrile de bombardiere , și Jagdgruppe 88, cu trei escadrile de avioane de vânătoare , grupul de recunoaștere Aufklärungsgruppe 88, completat de Aufklärungsgruppe See 88, un grup de artilerie antiaeriană, Flakabteilung 88, și un grup de semnalizare Nachrichtenabteilung 88. Tunurile antiaeriene folosite de Flakabteilung 88 erau tunurile antiaeriene germane standard ale vremii: 8,8 cm Flak 18, 3,7 cm Flak 18 și . Comanda generală a fost încredințată lui , cu ca șef de stat major. Scheele a fost transferat pentru a deveni atașat militar în Salamanca. De asemenea, au fost operaționale două unități blindate sub comanda lui , cu câte patru tancuri Panzer I fiecare.

Naționaliștii au fost sprijiniți de unități și materiale germane și italiene în Bătălia de la Madrid. Cu toate acestea, situația militară de la Madrid a rămas proastă pentru naționaliști. La ordinele lui Franco, atât avioanele germane, cât și cele italiene au început să bombardeze întregul oraș, nu doar fortificațiile militare. Germanii au fost interesați să cunoască evalueze bombardamentelor și incendierii deliberate a obiectivelor civile dintr-un unui oraș. Ofensivele în care au fost implicate avioane germane, precum și bombardamentele, nu au avut succes. Superioritatea aeriană republicană în creștere a devenit din ce în ce mai evidentă, în special puterea avioanelor sovietice Polikarpov I-15 și I-16, cu toate că istoricul Hugh Thomas a descris armamentul acestora ca fiind „primitiv”.

În noiembrie și decembrie, Faupel a pledat pentru crearea unei singure unități germane de 15.000-30.000 de oameni, care, în opinia sa, ar fi fost suficientă pentru a schimba cursul războiului în favoarea naționaliștilor. a susținut că acest lucru ar fi insuficient și că măsuri mai ample ar putea provoca mânia spaniolilor. Între sfârșitul anului 1936 și începutul anului 1937, au fost trimise noi avioane Legiunii Condor, inclusiv bombardiere în picaj și prototipuri de Heinkel He 112 și Messerschmitt Bf 109, acesta din urmă dovedindu-se a fi cel mai de succes. Avioanele au fost adăugat la flota de bombardiere, Vedeți și Istoria operațională a Heinkel He 111 împreună cu (tipurile E și F). Aeronavele mai vechi au fost transferate către naționaliști. Până la sfârșitul anului 1936, se aflau în Spania aproximativ 7.000 de membri ai Legiunii Condor.

Forțele germane au acționat, de asemenea, în Bătălia de la Jarama, care a început cu o ofensivă naționalistă la 6 februarie 1937. Aceasta a inclus forțe terestre aprovizionate de Germania, inclusiv două baterii de mitraliere, o divizie de tancuri și tunurile antiaeriene ale Legiunii Condor. Bombardamentele efectuate atât de avioanele republicane, cât și de cele naționaliste, inclusiv de Ju 52 ale Legiunii, au dus la apariția unui blocaj. Aceasta a arătat neajunsurile avioanelor Legiunii în fața unor avioane de luptă superioare de fabricație sovietică. Von Thoma a cerut la un moment dat sprijinul naționaliștilor irlandezi pentru o înaintare a tancurilor, care nu a mai fost repetată niciodată. Folosirea avioanelor He 51 și Ju 52 și a tunurilor antiaeriene ale Legiunii folosite în misiuni la sol a atenuat doar parțial înfrângerea semnificativă a naționaliștilor în Bătălia de la Guadalajara din martie. Un stat major comun italo-german fusese înființat în ianuarie 1937 pentru a-l consilia pe Franco în planificarea războiului. Înfrângerea unei forțe italiene semnificative și superioritatea în creștere a sovieticilor în tancuri și avioane i-au determinat pe germani să susțină un plan de abandonare a ofensivei de la Madrid și, în schimb, să concentreze o serie de atacuri asupra zonelor mai slab controlate de republicani.

Unii au tras concluzia, în urma acestor experiențe, că trupele motorizate s-au dovedit mai puțin eficiente decât se crezuse la început. În plus, germanii au constatat că italienii erau necorespunzători ca forță de luptă.

Campania din Vizcaya