Météo-France, o entitate publică cu caracter administrativ, este serviciul oficial de meteorologie și climatologie din Franța și oferă serviciile sale și în Andorra. În acest sens, își exercită atribuțiile statului în ceea ce privește securitatea meteorologică a persoanelor și a bunurilor. Météo-France este responsabil în special de observarea, prognoza și studiul fenomenelor meteorologice, stării stratului de zăpadă și stării suprafeței mării, precum și de emiterea avertismentelor meteorologice pentru teritoriile franceze din metropolă și de peste mări. De asemenea, entitatea este responsabilă de conservarea memoriei climatului și elaborarea proiecțiilor climatice globale și regionale. Météo-France își desfășoară activitățile și misiunile în cadrul unui contract de obiective și performanță cu statul.
Istorie Începând cu secolul al XIX-lea, serviciul național francez de meteorologie a existat sub mai multe denumiri : Serviciul meteorologic al Observatorului din Paris (în ), înființat de Urbain Le Verrier în 1854, după catastrofa navală franceză din 14 noiembrie 1854 în Marea Neagră, cauzată de o furtună care a scufundat 41 de nave; Biroul Central de Meteorologie (în ) (decret din 14 mai 1878 - 1921); Oficiul Național de Meteorologie (în ) (martie 1921-1945); Direcția Meteorologiei Naționale (în ) (1945-1993).
În cele din urmă, Météo-France a fost creată prin decretul nr. 93-861 din 18 iunie 1993 ca instituție publică sub autoritatea ministrului responsabil cu transporturile, prin transformarea statutelor a ceea ce era, din 1976, Direcția Meteorologiei Naționale (DMN) în cadrul Ministerului Transporturilor .
Câteva repere istorice În data de 16 februarie 1855, proiectul lui Urbain Le Verrier pentru o rețea de meteorologie destinată să avertizeze marinarii despre sosirea furtunilor este adoptat de împăratul Napoleon al III-lea. Trei zile mai târziu, Le Verrier prezintă la Academia de Științe prima hartă meteorologică a Franței. În data de 17 martie 1898, primul balon-sondă meteorologic francez este lansat de la observatorul meteorologic din Trappes, din regiunea pariziană, sub îndrumarea lui Léon Teisserenc de Bort . În data de 15 iulie 1922, Organizația Națională de Meteorologie Franceză transmite primul buletin meteorologic la radio de la un emițător amplasat pe Turnul Eiffel. Începând de atunci, sunt emise trei buletine zilnice. În data de 17 decembrie 1946, Paul Douchy, previzionist la Meteorologie nationale, prezintă primul buletin meteorologic la televiziunea franceză. Acest buletin săptămânal devine zilnic începând din februarie 1958 . În 1960, KL 901, primul calculator al Meteorologiei Naționale destinat studiilor de previziune numerică a vremii, este instalat la Paris. În 1963, la Centrul de Meteorologie Spațială proaspăt înființat la Lannion, este recepționată pentru prima dată o imagine transmisă de satelitul meteorologic american Tiros 8. În 1968, calculatorul CDC 6400, achiziționat în 1967 de către Météorologie Nationale, este utilizat zilnic pentru previziunea numerică a vremii. În 1977, începe programul Météosat, permițând Europei să dețină primele sale sateliți de observație meteorologică. La 23 noiembrie 1977, Météosat 1 este lansat cu succes. În 1980, programul Aramis este lansat cu scopul de a îmbunătăți observația pluviografică și apoi previziunea precipitațiilor prin instalarea radarilor pentru a acoperi întreaga Franță metropolitană. În 1991, serviciile centrale de previziune, climatologie și informatică ale Météo-France sunt transferate la Toulouse, în locația creată în 1982. Aici era deja găzduită Școala Națională de Meteorologie și Centrul Național de Cercetări Meteorologice. În 1994, Météo-France începe să utilizeze pentru nevoile previziunii meteo o primă versiune a modelului numeric cu domeniu limitat Aladin. Acest model de previziune regională este dezvoltat în cadrul unei cooperări internaționale cu serviciile meteorologice din Europa Centrală și de Est. În 1996, Météo-France lansează proiectul "Radome" pentru modernizarea rețelei sale de stații de observație la sol. În 2001, Météo-France și GAI (Vaisala) cumpără compania Météorage . La 1 octombrie 2001, Météo-France a publicat prima sa hartă de avertizare meteorologică. Acest nou dispozitiv permite informarea simultană a populației, autorităților și mass-mediei în cazul fenomenelor meteorologice periculoase. Inițial prevăzut să acopere 5 tipuri de riscuri (vânt puternic, precipitații abundente, furtuni, zăpadă-polei, avalanșe), dispozitivul a fost constant extins de atunci. În 2011, în special, a inclus riscul de "valuri-submersiune". În 2015, dispozitivul acoperea nouă fenomene (vânt puternic, ploi-inundații, furtuni, zăpadă-polei, inundații, avalanșe, caniculă, ger sever și valuri-submersiune). În 2008, modelul Arome devine operațional. Acest model regional pe Franța, cu o rezoluție extrem de înaltă, permite o mai bună modelare a fenomenelor locale precum furtunile și cețurile. Previziunea fenomenelor periculoase este îmbunătățită atât în ceea ce privește intensitatea lor, cât și localizarea lor. În 2012, Météo-France lansează proiectul PUMA (Program plUri-anual de Modernizare a rețelei ARAMIS). Vechile radare sunt înnoite utilizând noi tehnologii (precum dubla polarizare) și sunt instalate radare noi pentru a acoperi întreg teritoriul național (teritorii de peste mări și regiuni montane), cu scopul de a îmbunătăți previziunea ploilor, în special în sudul Franței, unde unele episoade mediteraneene au avut consecințe dramatice . 2014: Météo-France se dotează cu două supercalculatoare noi, având o putere de 1 Pflop, adică o putere de calcul de douăsprezece ori mai mare decât sistemul anterior. Se prevede o nouă consolidare a capacităților de calcul până la sfârșitul anului 2016: puterea reală ar trebui să fie din nou multiplicată de 3. Aceste performanțe permit îmbunătățirea calității previziunilor pe termen scurt și a proiecțiilor climatice pe termen lung; 2015: Prognoza meteorologică avansează către un nou nivel datorită lansării unor versiuni noi ale modelelor numerice utilizate de Météo-France. Rezoluția modelului regional Arome, care acoperă Franța metropolitană, este acum de 1,3 km (față de 2,5 km anterior), facilitând urmărirea fenomenelor meteorologice foarte localizate; 2016: Intrarea în funcțiune operațională a platformei RhyTMME, care reunește datele radarelor de bandă X din regiunea PACA, datele hidrologice și geologice pentru a permite o evaluare mai precisă a gravității riscurilor de inundații și inundații în această regiune ; modelul Arome este implementat pentru regiunile și teritoriile de peste mări. 2017: Lansarea paginii de internet tempetes.meteo.fr care listează furtunile care au afectat teritoriul metropolitan . 2018: Utilizarea metodelor de inteligență artificială (IA) pentru detectarea „obiectelor precipitante” în modelul AROME; noi proiecții climatice privind ninsorile la altitudini medii care stabilesc legătura între creșterea temperaturii de la era preindustrială și scăderile locale în ninsori ; participarea la raportul special „1,5° C” al IPCC; o nouă versiune a contului de Twitter @VigiMeteoFrance dedicat fenomenelor periculoase, în care retransmiterea automată a evoluțiilor hărții de vigilență este însoțită de postări precise elaborate de prognosticatorii de la Météo-France ; 2019: Alegerea companiei ATOS pentru înnoirea calculatoarelor de înaltă performanță; dezvoltarea unui sistem operațional de prognoză a sargaselor în Antile . 2020: a fost înființat consorțiul ACCORD , reunind 26 de țări din Europa și Africa de Nord, cu obiectivul principal de a îmbunătăți prognoza numerică a vremii (PNT) la rezoluție înaltă și pe termen scurt.
Funcționare thumb|200px|Fostul sediu al Météo-France, de pe quai Branly din Paris (2011), a fost vândut și apoi demolat pentru a face loc unui „Centru spiritual și cultural ortodox rus” care include o catedrală ortodoxă. Orientările strategice ale misiunilor și activităților Météo-France sunt stabilite în cadrul contractelor de obiective și performanță cu statul . Bugetul său de 386,6 milioane de euro în 2022 este finanțat de statul francez (46,3%), de taxele aeronautice (22,1%), de subvenția pentru contribuția la Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT, pentru 16,1%), de veniturile comerciale (8,4% fără filiale) și de alte venituri (7,1%).
După ce a fost mutat de la 1 quai Branly din Paris, sediul său se află la 73 avenue de Paris în Saint-Mandé din noiembrie 2011. O mare parte a serviciilor sale, care cuprind aproximativ 1.000 de angajați, adică mai mult de o treime din totalul personalului, este instalată la Toulouse din 1982. Instituția are șapte direcții interregionale în Franța metropolitană și cinci în teritoriile de peste mări, bazate în Martinica (asigurând gestionarea și coordonarea pentru Guadelupa, insulele din nord Saint-Martin și Saint-Barthélemy și Guyana), în Noua Caledonie, Polinezia Franceză, la Réunion și la Saint Pierre și Miquelon.
Planurile de raționalizare și de control al cheltuielilor inițiate de Météo-France începând cu 2008 au condus la o reducere a efectivelor și la închiderea a două treimi din implantările locale ale instituției . Aceste planuri sunt asociate cu o scădere de 17% a alocației de stat la prețuri curente, care a scăzut de la 211,35 milioane de euro în 2012 la 174,7 milioane de euro în 2021 . Numărul implantărilor locale ale Météo-France a scăzut de la 108 site-uri în 2008 la 55 în 2017, cu închiderea a 53 de site-uri între 2011 și 2016. Acest număr s-a redus la 37 de site-uri (și 4 referenți teritoriali instalați în afara unui centru) în Franța metropolitană în 2022. În paralel, efectivul de personal a scăzut cu 29% între 2008 și 2022, de la 3.649 în 2008 la 2.586 persoane în 2022. O parte din aceste reduceri de personal (scăderea plafonului de angajare cu 450 echivalenți timp-întreg) s-au desfășurat între 2017 și 2022 în cadrul programului „Action publique 2022” lansat în septembrie 2017 de guvernul lui Édouard Philippe, program pe care organizațiile sindicale au cerut să fie abandonat. În 2018, un raport parlamentar al Comisiei pentru Finanțe a estimat că structura însăși a instituției este pusă în discuție de această reducere a plafonului de angajare cu 450 echivalenți timp-întreg . Consiliul executiv al colectivității din Corsica, prezidat de Gilles Simeoni, a publicat pe 21 august 2022, după furtunile violente din 18 august, ale căror rafale de vânt au provocat cinci decese în Corsica, un comunicat în care se întreabă: „Oare reducerea efectivelor de la Météo-France a diminuat calitatea supravegherii, în special pe timpul nopții?”
Météo-France este semnatară a Pactului PME.
Administrare și Management Météo-France este condusă de un președinte-director general și administrată de un consiliu de administrație. Acesta din urmă include nouă reprezentanți ai statului numiți pentru patru ani de către ministrul responsabil cu transporturile, patru personalități numite pentru patru ani prin decret la propunerea ministrului responsabil cu transporturile și alese datorită competenței lor, și șase reprezentanți aleși ai personalului Météo-France.
Președintele-director general este ales dintre membrii consiliului de administrație. El este numit pentru un mandat de patru ani. Din septembrie 2019, Météo-France este condusă de Virginie Schwarz. Directorul general adjunct este, la data de 2 decembrie 2022, Alain Soulan .
Școlarizare Personalul inginer de lucrări în meteorologie și tehnicienii de la Météo-France sunt formați la École nationale de la météorologie (ENM), o școală de ingineri care face parte din INP-Toulouse și aparține de Météo-France. Această școală formează, de asemenea, ingineri civili, precum și personal specializat în meteorologie pentru Armată. ENM este localizată în Météopole, campusul din Toulouse care reunește Météo-France și alte organisme similare.
Misiuni