Cartaya este o localitate și un municipiu spaniol situat în provincia Huelva în cadrul comunității autonome Andaluzia, Spania. În anul 2010, localitatea număra 18.415 de locuitori. Suprafața sa se întinde pe 226,4 km², având o densitate de 81,34 de locuitori pe km².
Orașul Cartaya, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost fondat în secolul al XV-lea de către marchizul de Gibraleón, Don Pedro de Zúñiga. Numele său derivă de la cuvântul fenician „Carteia”, sugerând existența unei așezări mult mai vechi în acest loc. S-au descoperit vestigii care datează din perioada târzie a Imperiului Roman, precum și dovezi ale unor ferme din Evul Mediu timpuriu.
Economia municipiului se bazează în principal pe sectorul primar, adică agricultura și pescuitul. Cu toate acestea, în ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în sectorul terțiar, axat pe agrement și turism. Venitul pe cap de locuitor este ridicat în comparație cu localitățile învecinate. Dezvoltarea unor noi așezări, precum și Nuevo Portil, împreună cu alte proiecte de construcții, a contribuit la o creștere semnificativă a populației în ultimele decenii.
Printre atracțiile turistice notabile ale zonei se numără:
Mănăstirea Sfintei Treimi (fostă) Biserica Parohială Schitul Santa Maria de Consolación Castelul Zuñiga 4 kilometri de plaje: El Rompido, Plaja San Miguel, Plaja Nuevo Portil și partea vestică a plajei El Portil.
Toponim Toponimul Cartaya pare să aibă origine feniciană, provenind de la cuvintele: Qart sau Carteia, care înseamnă Oraș. În această perioadă, localitatea era cunoscută sub numele de qarqaya, o denumire fonetică foarte asemănătoare cu cea actuală. Este important să nu se confunde Cartaya cu , o altă așezare situată în San Roque.
Simboluri
Scut
Blazonul municipal este:
Acesta a fost aprobat prin decretul din 21 iulie 1972 și publicat în pe 24 august în același an.
Steag
Steagul municipal a fost adoptat la ședința plenară municipală din 10 august 1998 și are următoarea descriere:
Geografie fizică
Situație Cartaya este situată la 26 km vest de Huelva și la 112 km de Sevilla.
Locație
miniatura|189x189px|Comarca din Costa Occidental de Huelva. Municipiul Cartaya se găsește în partea de sud-vest a provinciei Huelva. Teritoriul său se întinde de-a lungul estuarului râului Piedra, care formează granița sa sudică și estică. Centrul urban principal al Cartayei este amplasat în amonte, pe malul estic al râului Piedra. O așezare mai mică, El Rompido, este localizată mai departe în amonte, pe estuarul propriu-zis, în timp ce El Portil – care se suprapune parțial cu Punta Umbría – se află chiar la vărsarea râului, pe coasta Atlanticului.
Municipiul acoperă o suprafață de 226,4 km² și are o altitudine medie de 26 de metri deasupra nivelului mării.
Localități învecinate
Lepe: Acesta este orașul cel mai apropiat, situat la opt kilometri spre vest, de cealaltă parte a râului Piedra. Gibraleón: Se află la nord-est, la o distanță de aproximativ 17 kilometri. Punta Umbría: Este localizată la sud-est, la o distanță de aproximativ 12 kilometri. Este important de menționat că Punta Umbría a făcut parte din municipalitatea Cartaya până în 1963, când a devenit o localitate independentă.
Nord-vest: și Nord: Nord-est: Vest: Lepe75x75px Est: , și Huelva Sud-vest Lepe Sud: Oceanul Atlantic Sud-est: Punta Umbría
Orografie Regiunea prezintă trei tipuri principale de relief:
Zona fluvio-coastală: Aceasta cuprinde luncile inundabile ale râului, se întinde până la coasta Atlanticului și include plaja San Miguel. Zona împădurită: Este compusă din plantații de pini și dealuri joase. Zona de câmpie: Acoperă restul regiunii.
Solul este format din pietriș și conglomerate, provenind din acoperiri detritice, glacisuri și versanți erodați. Majoritatea orografiei s-a format în perioada cuaternară, deși terenul mai înalt prezintă aflorimente de șist paleozoic.
Caracteristici notabile:
Peninsula Săgeata: O trăsătură distinctivă a peisajului este peninsula lungă, cunoscută sub numele de „Săgeata din Nueva Umbría” sau „Săgeata din El Rompido”. Posesia acestei fâșii înguste de pământ este o sursă de dispută între municipalitățile Lepe și Cartaya.
Laguna El Portil: Un alt punct de reper local important este Laguna El Portil.
Date geodezice
+Vârfurile geodezice ale localității Cartaya Zona municipală Punct geodezic Altitudine Număr MTN Coordonate Cartaya Miramundo 170.158 98093 980
Climatologie Regiunea beneficiază de o climă mediteraneeană, care se caracterizează prin ierni blânde și veri calde. Temperaturile scad rar sub 10°C în timpul iernii, în timp ce verile aduc maxime care depășesc frecvent 30°C în lunile iulie și august. Precipitațiile sunt moderate.
Acesta este tabelul cu temperaturile și precipitațiile medii lunare pentru anul 2007:
Hidrologie Râul principal al regiunii este Piedra, care formează granița naturală dintre municipalitățile Cartaya și Lepe. Izvorul său se află în municipiul , deși numeroase pâraie afluente își au originea în . În trecut, gura de vărsare a râului se afla în apropierea satului El Rompido, nume derivat din spargerea valurilor oceanului de sedimentele fluviale. De-a lungul timpului, sedimentele depuse de râu s-au acumulat în direcția estică, dând naștere unor caracteristici geografice distincte, precum „Săgeata din Nueva Umbría” și Laguna El Portil.
Apa necesară pentru municipiul Cartaya provine din lacul de acumulare Chanza, care este situat în afara granițelor sale, pe teritoriul unui alt municipiu.
Ecologie
Floră
Regiunea adăpostește 12.000 de hectare de pădure, compusă în principal din pini, ienupăr, plantații noi de eucalipt și suprafețe mai mici de și stejari de plută. Împreună cu zonele de mlaștină din „Mlaștinile râului Piedra” și „Săgeata din Nueva Umbria”, acestea formează cea mai semnificativă zonă de teren semivirgin de pe coasta andaluză.
„Săgeata din Nueva Umbria” este un habitat neobișnuit, format prin acțiunea vântului și a mareelor asupra sedimentelor râului. Această zonă adăpostește trei ecosisteme principale: dune, retamar și mlaștină. Din cauza condițiilor extreme, doar un număr mic de plante pot prospera aici. Flora tipică include , iarba de plajă, retamar alb, masticul și alte specii care tolerează salinitatea.
Istorie
Preistorie Există puține dovezi arheologice preistorice în regiune. În jurul gurii de vărsare a râului Piedra au fost descoperite fragmente mici de unelte din piatră datate din Paleoliticul timpuriu. Majoritatea aparțin culturii Acheuleene timpurii (muchii, câteva biface și ciocuri) sau culturii musteriene din Paleoliticul mijlociu. Se pare că nu a existat nicio conexiune între populațiile din această zonă și cele care locuiau în apropierea râurilor și Tinto.
Romanizare Deși Cartaya și coasta din apropiere (unde au fost descoperite numeroase epave) aveau probabil așezări feniciene, zona a cunoscut o dezvoltare semnificativă sub dominația romană. În cadrul Imperiului Roman, această regiune făcea parte din Beturia Celtică sau Turdula, o regiune celtică din provincia senatorială Hispania Baetica. Cartaya se afla în apropierea drumului roman care lega orașele Praesidio și Ad Rubras.The latter is identified well with Tharsis or , both to Cartaya's North-East. Zona era renumită pentru industria sa de olărit, în special pentru producția de amfore, care ar fi putut fi destinate așezărilor Punta Umbría sau Onuba Aesturia.
Ulterior, în perioada târzie a Imperiului Roman, vizigoții au ajuns în Iberia. Cu toate acestea, spre deosebire de majoritatea regiunii Huelva, Cartaya prezintă puține dovezi semnificative ale prezenței lor.
Evul mediu miniatura|150x150px| Situația Taifei din Huelva în Peninsula Iberică în secolul al XI-lea. În timpul epocii Al-Andalus, aceste teritorii erau cunoscute sub numele de Cashtm. Inițial, Cashtm făcea parte din districtul Labla, aparținând regiunii Għarb al-Andalus. După căderea Califatului din Córdoba în 1012, a devenit parte a Taifei din Huelva. În 1052, aceste teritorii au intrat sub controlul Taifei din Sevilla.
În 1262, Alfonso al X-lea al Castiliei a cucerit orașele Niebla și Huelva, iar regiunea a revenit sub stăpânire creștină. Provincia Huelva a devenit un teritoriu de frontieră important, fiind inclusă în „Banda Gallega”, o zonă creată pentru a opri expansiunea Portugaliei spre est. Până în 1269, râul Piedra a fost stabilit ca graniță între Cartaya și Lepe. La acea vreme, hărțile indicau că Piedra se vărsa în mare în locul unde se află astăzi El Rompido.
Înființarea orașului Cartaya miniatura|266x266px| Stema familiei Zuñiga, care a fondat actualul oraș Cartaya în secolul al XV-lea. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, teritoriul Cartaya a intrat sub stăpânirea Casei de Zuñiga. În ciuda opoziției lui Alfonso de Guzmán, seniorul Ayamonte și Lepe, Don Pedro de Zuñiga y Manrique de Lara a obținut dreptul de a stabili un feribot peste râul Piedra. Profitând de această oportunitate, el a fondat orașul Cartaya pentru a apăra trecerea împotriva atacurilor piraților berberi și normanzi. Șapte ani mai târziu, a conferit orașului o mai mare stabilitate, ordonând construirea unui castel și a unei biserici. Biserica originală a fost construită în stil mudejar; ulterior a fost înlocuită cu actuala Biserică Parohială San Pedro. Impresionantul castel se află încă la marginea de vest a orașului. Casa Zuñiga și-a consolidat puterea în Andaluzia inferioară prin descendentul lui Don Pedro, Álvaro de Zúñiga. Fiul său cel mare a dobândit teritoriile vecine Lepe și La Redondela prin căsătoria cu fiica lui Juan Alfonso de Guzmán al III-lea din Ayamonte.
Portul La Ribera din Cartaya a dobândit rapid o importanță considerabilă. Până în 1509, navele din Cartaya pescuiau deja în zonele Capului Spartel și Capului Bojador, furnizând pește pentru Sevilla. Navele de transport navigau chiar și până în Flandra, participând la cabotaj și la comerț, inclusiv la cel cu vin și cereale. Deși șantierele navale locale construiau caravele încă din secolul al XV-lea, această industrie nu a cunoscut niciodată o dezvoltare semnificativă la nivel național. Acest lucru se datora parțial calității percepute ca fiind scăzute a lemnului local, ceea ce a dus la interzicerea navelor din Golful Cádiz de a naviga spre America. Cartaya nu a atins niciodată o importanță comparabilă cu unele orașe din apropiere, precum Palos de la Frontera sau , în cadrul imperiului maritim al Spaniei. Cu toate acestea, marinarii din Cartaya au participat la faimoasele călătorii ale lui Cristofor Columb. Registrele menționează nume locale precum Talafar, Vizcaino și Alonso Rodríguez ca fiind prezente la bordul navei în timpul primei expediții columbiene. Aceiași trei marinari par să fi revenit și în cadrul celei de-a doua expediții columbiene, unde sunt numiți Rodrigo Calafar (la bordul caravelei La Niña), Alonso Rodríguez (navigator pe San Juan) și Juan Vizcaíno (pe Cardera).
Epoca modernă miniatura|267x267px| Mănăstirea Sfintei Treimi. miniatura| Vedere a fostei almadraba de pe țărm, vizavi de El Rompido. În epoca modernă timpurie, Ordinul Sfintei Fecioare Maria a Milei a fondat o mănăstire în această zonă, similar cu ceea ce a făcut și în alte localități din apropiere. Cu toate acestea, populația locală pare să fi scăzut semnificativ în această perioadă. Unele sate, precum San Miguel de Arca de Buey (situat în apropierea actualului El Rompido), au dispărut complet. O posibilă cauză a declinului populațional ar fi putut fi epidemia de ciumă din 1602.
În secolele ulterioare, în special în secolul al XVIII-lea, populația a început să crească din nou, iar Cartaya a cunoscut o expansiune semnificativă ca dimensiune. Această renaștere a avut loc chiar și în ciuda cutremurului devastator de la Lisabona din 1755, care a provocat cu siguranță daune considerabile clădirilor locale, inclusiv mănăstirii.