dreapta|miniatura|O buclă cauzală sau „paradoxul bootstrap”. O bilă de biliard își execută o lovitură din trecut care îi modifică ușor traiectoria exact în modul necesar pentru a-și schimba traiectoria anterioară. Schimbarea traiectoriei pare să se fi cauzat singură. Un paradox temporal, paradox al timpului sau paradox al călătoriei în timp este un paradox — o contradicție aparentă sau o contradicție logică — asociat ideii de călătorie în timp sau de cunoaștere anticipată a viitorului. În timp ce noțiunea de călătorie în timp către viitor este compatibilă cu înțelegerea actuală a fizicii, prin dilatarea relativistă a timpului, paradoxurile temporale apar în general în scenarii care implică o ipotetică călătorie în timp către trecut și sunt adesea invocate pentru a argumenta imposibilitatea acesteia.
Tipuri Paradoxurile temporale sunt împărțite, în mod obișnuit, în trei categorii principale: paradoxurile bootstrap, paradoxurile de consistență și paradoxul lui Newcomb.
Paradoxurile bootstrap încalcă principiul cauzalității, permițând ca evenimente viitoare să influențeze trecutul și să devină ele însele cauza propriei existențe, într-un mod similar expresiei „a se ridica trăgându-se de propriile ghete”.
Paradoxurile de consistență sunt acelea în care intervenția asupra trecutului generează o contradicție logică aparentă. Cel mai cunoscut exemplu este paradoxul bunicului, în care o persoană călătorește în trecut pentru a-și ucide bunicul înainte de nașterea unuia dintre părinți.
Paradoxul lui Newcomb provine din contradicțiile aparente care rezultă din presupunerea simultană a liberului arbitru și a cunoașterii anticipative a evenimentelor viitoare.
Toate aceste situații sunt uneori descrise ca forme de „bucle cauzale”. Termenul „buclă temporală” este uneori confundat cu „buclă cauzală”, însă cele două concepte nu sunt identice: buclele cauzale sunt auto-consistente și imuabile, în timp ce buclele temporale implică repetarea ciclică a aceleiași secvențe de evenimente.
Paradoxul bootstrap Paradoxul bootstrap, cunoscut și sub numele de buclă informațională, paradox informațional, paradox ontologic, sau paradox al predestinării, este un paradox al călătoriei în timp în care un eveniment — de exemplu o acțiune, o informație, un obiect sau o persoană — ajunge să fie cauza propriei existențe, ca rezultat al retrocauzalității sau al călătoriei în timp.
Într-un astfel de scenariu, călătoria înapoi în timp permite existența unor informații, persoane sau obiecte ale căror istorii par să nu aibă o origine determinabilă. Aceste bucle cauzale există în cadrul spațiu-timpului, însă cauza lor inițială nu poate fi identificată. Ideea unor obiecte sau informații „auto-existente” este adesea considerată paradoxală.
Everett oferă drept exemplu filmul Undeva, cândva, în care apare un obiect fără origine clară: o femeie în vârstă îi oferă un ceas unui dramaturg, care mai târziu călătorește în timp și îi dă același ceas aceleiași femei atunci când era tânără. Un exemplu similar apare în filmul Star Trek IV: Călătoria acasă, unde un inginer din secolul al XXIII-lea oferă formula pentru unui inginer din secolul al XX-lea, care este considerat inventatorul acesteia.
Paradoxul predestinării Smeenk utilizează termenul „paradox al predestinării” pentru a descrie situațiile în care un călător în timp încearcă să prevină un eveniment din trecut, dar acțiunile sale ajung, de fapt, să contribuie la producerea acelui eveniment.
Paradoxul bunicului Paradoxul consistenței, cunoscut și sub numele de paradoxul bunicului, apare atunci când o modificare a trecutului produce o contradicție logică. Un exemplu tipic este acela în care o persoană călătorește în trecut și împiedică nașterea unuia dintre strămoșii săi — de exemplu prin uciderea bunicului înainte de conceperea părintelui său.
Dacă acel strămoș nu ar fi existat, atunci călătorul în timp nu s-ar fi născut și nu ar fi putut călători în trecut pentru a comite acea acțiune. Prin urmare, existența călătorului în timp pare să depindă de o contradicție.
O posibilă rezolvare a paradoxului este aceea că un călător în timp poate face doar lucruri care s-au întâmplat deja și nu poate produce evenimente care contrazic istoria existentă. Această idee este cunoscută sub numele de principiul lui Novikov al auto-consistenței.
Variante Paradoxul bunicului include orice scenariu în care o modificare a trecutului produce o contradicție logică. El este prezentat în numeroase variante, inclusiv scenariul în care o persoană își ucide propriul sine din trecut.
Atât paradoxul „retro-sinuciderii”, cât și paradoxul bunicului au apărut în scrisori trimise revistei Amazing Stories în anii 1920.
O altă variantă este paradoxul „uciderii lui Hitler”, în care protagonistul călătorește în trecut pentru a-l ucide pe Adolf Hitler înainte ca acesta să declanșeze al Doilea Război Mondial și Holocaustul. În acest caz, acțiunea nu împiedică fizic călătoria în timp, ci elimină motivul pentru care aceasta ar fi avut loc, împreună cu orice cunoaștere a faptului că un astfel de motiv a existat vreodată.
Fizicianul John Garrison și colaboratorii săi au prezentat o variație a paradoxului folosind un circuit electronic care trimite un semnal printr-o mașină a timpului pentru a se opri pe sine, primind apoi semnalul înainte de a-l trimite.
Paradoxul lui Newcomb Paradoxul lui Newcomb este un experiment mental care evidențiază o contradicție aparentă între principiul și principiul dominației strategice.
Experimentul este adesea extins pentru a explora relația dintre cauzalitate și liberul arbitru prin introducerea conceptului de „predictori perfecți”. Dacă ar exista predictori perfecți ai viitorului — de exemplu, dacă ar exista călătoria în timp ca mecanism pentru predicții perfecte — atunci aceste predicții ar părea să contrazică liberul arbitru, deoarece deciziile aparent libere ar fi deja cunoscute de predictor.
Predestinarea nu implică neapărat o cauză supranaturală și ar putea rezulta din alte mecanisme de „precunoaștere infailibilă”. Problemele care apar din presupunerea unei astfel de infailibilități și din posibilitatea influențării viitorului sunt analizate în paradoxul lui Newcomb.
Rezoluții propuse
Imposibilitate logică Chiar și fără a ști dacă călătoria în timp către trecut este fizic posibilă, se poate argumenta — folosind — că schimbarea trecutului ar conduce la o contradicție logică. Dacă este necesar ca trecutul să se fi desfășurat într-un anumit mod, atunci este imposibil ca el să se fi desfășurat în alt mod. În consecință, un călător în timp nu ar putea modifica trecutul, ci ar putea doar să acționeze într-un mod deja compatibil cu evenimentele care au avut loc.
Paradoxul bunicului i-a determinat pe unii autori să concluzioneze că însăși călătoria în timp către trecut este paradoxală și, prin urmare, logic imposibilă. De exemplu, filozoful a susținut în manualul Raționament logic că posibilitatea de a genera o contradicție exclude în întregime călătoria în timp către trecut. Totuși, alți filozofi și oameni de știință consideră că aceasta nu este neapărat imposibilă, cu condiția ca trecutul să nu poată fi modificat. Această idee este exprimată, de exemplu, de principiul lui Novikov al auto-consistenței. Dowden și-a revizuit ulterior poziția după un schimb de argumente cu filozoful .
Timp iluzoriu Analiza posibilității călătoriei în timp într-un univers ipotetic descris de o l-a determinat pe logicianul Kurt Gödel să sugereze că timpul ar putea fi, într-un anumit sens, o iluzie. Această idee este apropiată de conceptul filozofic de univers-bloc, în care timpul este tratat ca o dimensiune similară spațiului, iar toate evenimentele din trecut, prezent și viitor coexistă într-un „bloc” cvadridimensional al spațiu-timpului.
Imposibilitate fizică Fizicianul susține că paradoxurile bootstrap — situațiile în care informații sau obiecte formează o buclă temporală — nu sunt paradoxuri propriu-zise; problema reală ar apărea doar dacă un sistem fizic ar evolua într-o stare care nu este permisă de legile fizicii. El consideră că dificultățile reale ale călătoriei în timp provin din interpretarea relativității generale, nu din existența buclelor cauzale.
Universuri paralele Abordarea universurilor multiple care interacționează reprezintă o variantă a interpretării cu multiple lumi a mecanicii cuantice. Conform acestei idei, persoanele care călătoresc în timp ar ajunge într-un univers diferit de cel din care au plecat. S-a argumentat că, deoarece călătorii ajung într-o istorie aparținând unui univers diferit și nu în propria lor istorie, aceasta nu constituie o călătorie în timp „autentică”.
Stephen Hawking a susținut conjectura protecției cronologiei, potrivit căreia, chiar dacă interpretarea cu multiple lumi ar fi corectă, fiecare călător în timp ar experimenta o singură istorie auto-consistentă. În această perspectivă, călătorii în timp ar rămâne în propria lor lume, în loc să treacă într-o ramură diferită a universului.
a propus că într-o regiune a spațiu-timpului care permite curbe temporale închise ar produce doar evoluții auto-consistente. În această interpretare, regiunea care încalcă cronologia ar impune constrângeri asupra evoluției sistemelor fizice care nu sunt evidente în raționamentul clasic.
Totuși, s-a demonstrat ulterior că această condiție de auto-consistență poate fi satisfăcută cu o precizie arbitrară de orice sistem supus legilor mecanicii statistice clasice, chiar dacă sistemul nu este cuantic.
De asemenea, Allen Everett a argumentat că, dacă abordarea lui Deutsch este corectă, atunci orice obiect macroscopic alcătuit din mai multe particule ar trebui să fie „divizat” atunci când călătorește înapoi în timp, particulele sale apărând în lumi diferite.
Note
Vezi și Mecanica cuantică a călătoriei în timp Paradoxul lui Fermi Retrocauzalitate Gaură de vierme Cauzalitate Conjectura de protecție cronologică Buclă temporală Călătoria în timp în ficțiune Călătorie în timp
Categorie:Cauzalitate Temporal Categorie:Călătoria în timp