Ioan Dragu, născut Ionel Drăgescu (), a fost un ziarist, scriitor și diplomat român, autor de scrieri de război, redactor și colaborator la ziare și reviste românești, unele în limba franceză, unde semnează la început cu numele de origine, apoi sub pseudonim. Activitate de publicist la: Adevărul, Avântul, Cuvântul, Dacia, Dimineața, Izbânda, Înfrățirea, L’Indépendance roumaine, La Politique, Le Journal des Balkans, Neamul românesc, Noua revistă română, Patria, Ramuri, Rampa, Universul literar, Viața românească, etc. În 1946 își ia ca nume definitiv pseudonimul Ion Dragu, sub care mai publicase anterior, și se exilează în Franța, împreună cu soția sa și cei doi copii ai lor.
Viața și opera
Ioan DraguSau Ion Dragu, cf. Mihail Straje, Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, Minerva, 1973, p. 235. Mihail Straje face trimitere la C.P.R.Z., Casa de Retrageri și Pensiuni a Ziariștilor, 1931-1943, București, și la Fișierul B. A. R., Fișierul Bibliotecii Academiei Române, 1944. este al treilea fiu din familia doctorului Ioachim Caton Drăgescu (n. 1844 – d. 1915), medic și publicist, născut Drăghici, cu rădăcini paterne în ținutul Mediașului din Ardeal și studii la Pesta și TorinoDaniel Cain, „Ioan Dragu – Jurnalist, scriitor, combatant. Studiu introductiv de Daniel Cain” în Ioan Dragu, Campania anilor 1916-1918: Drumuri de sânge; Moartea Albă; Pe urmele bolșevicilor. Editura Humanitas, București, 2020, ediție îngrijită, selecție, și note de Daniel Cain, București, Editura Humanitas, 2020, p. 13. Pentru următoarele referințe: Daniel Cain, „Studiu introductiv...” unde este bursier al Societății TransilvaniaSocietatea „Transilvania” a luat ființă la București din inițiativa studenților transilvăneni aflați la Universitatea din București, mai întâi sub numele de „Constantia”, cu prilejul serbării din 3/15 mai 1867, chiar în anul instituirii Compromisului Austro-Ungar și ca răspuns la trecerea Transilvaniei sub autoritatea maghiară. „Constantia” și-a schimbat ulterior numele în Societatea „Transilvania” la propunerea marilor cărturari și luptători transilvăneni Al. Papiu-Ilarian, Aaron Florian, A. Treboniu Laurian și alții. Pe lângă o fecundă și îndelungată activitate patriotică și culturală, ea a devenit și o societate de ajutorare cu burse a elevilor și studenților transilvăneni. Statutele societății au fost votate pe 30 iunie 1867, preconizând „strângerea legămintelor de frăție între junimea studioasă din toate părțile României, pentru a veni în ajutorul studenților români din Transilvania și părțile ei.” În primii ani a acordat burse pentru 31 studenți ardeleni și bucovineni care au studiat medicina, literatura, filosofia, dreptul, ingineria, economia politică, la Universitățile din Paris, Bruxelles, Torino, Viena, Graz, Berlin ș.a., în perioada următoare numărul burselor ridicându-se la 166. Societatea „Transilvania” a fost până în 1918, una dintre cele mai fecunde sprijinitoare ale tineretului român din Transilvania și Bucovina și una dintre cele mai dinamice societăți luptătoare pentru desăvârșirea unității naționale. ., după care profesează în țară, la Craiova, la Tulcea și la Constanța, apoi din nou la Craiova, din 1892Daniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 15., până la retragerea sa la București, probabil prin 1912-1913Daniel Cain, „Studiu introductiv...”, p.16..
Pe Ionel, viitorul Ioan Dragu, îl aflăm în anii începutului de secol XX, elev la liceul Carol I din Craiova. În 1908-1910, el face, la Institutul Medico-Militar din București studii pentru care nu are afinități și pe care nu le finalizează, preferând să-și satisfacă serviciul militar obligatoriu (1910-1911), pentru a se putea consacra apoi studiilor literare la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității București, până în 1913, luându-și licența, după toate probabilitățile, la ParisDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 17..
Ionel Drăgescu nu așteaptă sfârșitul studiilor pentru a-și începe cariera de publicist. Încă din 1909, el scrie și publică, cel mai frecvent sub pseudonimul Ioan Dragu, contribuții în Viața românească, Ramuri, Rampa, Universul literar, La Politique, Le Journal des Balkans, căpătând o anumită notorietate. Cu câteva luni înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, Ioan Dragu publică primul său volum de autor: Profils parlementaires roumainsIoan Dragu, Profils parlementaires roumains, București, 1916, 96 p., în care reunește câteva dintre articolele sale publicate în Le Journal des Balkans, la care era în 1915 redactor-șefDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 19., despre Ionel Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman etc.Daniel Cain, „Studiu introductiv...”, pp.17-18. Portretele lui se înscriu în tradiția celor realizate de Gheorghe Panu, situându-se la intersecția dintre gazetărie și literatură. Volumul era ilustrat cu desenele lui Aurel Dragoș (Dragosh), aflat și el la debutul carierei lui de caricaturist, și purta mențiunea „première série”Gabriel Ștrempel (coord.), Bibliografia românească modernă, 1831-1918, vol. II (D-K), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 160., însă războiul îl împiedică pe autor să dezvolte mai departe proiectul, după cum intenționa.
Anii de război, primii ani de după război
La intrarea României în război, Ioan Dragu este mobilizat cu gradul de sublocotenent comandant de pluton și participă, la sfârșitul verii și în toamna 1916, la luptele din defileul Văii Jiului și de pe granița austro-ungară împotriva trupelor lui Erich von FalkenhaynErich von Falkenhayn (n. 11 septembrie 1861 – d. 8 aprilie 1922), general al armatei germane în cursul Primului Război Mondial. Șef al Statului Major General german de la începutul războiului până în august 1916, când a fost înlocuit de generalul Paul von Hindenburg (feldmareșal, viitor președinte al Républicii de la Weimar, 1925-1933). E. von Falkenhayn a comandat contraofensiva Armatei a 9-a germană în Bătăliile de la Sibiu și Brașov și în Bătălia pentru București, soldată cu intrarea victorioasă în București (6 decembrie 1916).. În noiembrie, pe fondul retragerii generale a armatei române, îl aflăm împreună cu unitatea sa în Munții VranceiDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 22.. Din cauza condițiilor de organizare, de aprovizionare și de igienă precare, la începutul anului 1917, Ioan Dragu se îmbolnăvește de tifos exantematicDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 24.. În condițiile încheierii procesului de reorganizare și de reechipare a armatei cu ajutorul Misiunii Militare francezeMisiunea Militară Franceză este denumirea sub care a fost cunoscută operațiunea de consiliere, sprijinire și instruire a unităților și autorităților militare române în timpul Primului Război Mondial, cu ajutorul detașamentului francez trimis în România între 15 octombrie 1916 și 10 martie 1918, sub comanda generalului Henri Berthelot (n. 1861– d. 1931), care a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand și al statului major al armatei României. Misiunea Berthelot este o misiune în două etape : prima durează din 14 octombrie 1916 până la retragerea Rusiei din conflict și semnarea armistițiului de la Focșani (9 decembrie 1917) ; a doua parte are ca obiectiv de a reduce presiunea revoluționară în Basarabia și Ungaria. În acest scop, cu efective franceze și românești, generalul Berthelot creează Armata de la Dunăre (l’Armée du Danube) care va împiedica trupele bolșevice să intre în Basarabia și îi va înfrânge pe bolșevicii unguri în cursul războiului ungaro-rommân din 1919. conduse de generalul Henri Berthelot, armata română atingând capacitatea operațională prevăzută, divizia lui Ioan Dragu este poziționată pe frontul de pe Siret. Aflându-se în apropierea zonei unde fratele său mai mare Brutus murise de curând, Ioan Dragu profită de o pauză de refacere pentru a merge să se reculeagă pe mormântul acestuia, înainte de a participa cu unitatea sa la ultimele lupte, pe frontul de la MărășeștiDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 25. Toți cei patru frați Drăgescu au luptat în război, în campania din 1916-1918 și s-au distins prin fapte eroice recunoscute : fratele cel mai mare, Horia, militar de carieră cu gradul de căpitan, a participat la lupte grele în toamna lui 1916 în munții și trecătorile spre Ardeal, Brutus moare în bătălia de la Mărășești din vara lui 1917, de două ori decorat, iar fratele mai mic, Radu, încă student la medicină la data încorporării, este înaintat la gradul de sublocotenent în toamna anului 1918. Ioan Dragu a fost decorat cu ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler, pentru „curajul și devotamentul deosebit cu care s-a condus în luptele de la Jiu și Cașin, unde a fost rănit, precum și la Varnița și Muscel (1916-1917)”. Daniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 12. din august 1917, rămânând pe aceeași poziție până la venirea iernii.
Evenimentele din Rusia din cursul acestui an de răscruce al războiului schimbă însă natura relațiilor dintre cel două țări și armate, inițial aliate. În noile condiții, armata rusă nu mai este în un aliat fiabil, amenințând chiar să se transforme într-un inamic redutabil și provocând tulburări în rândurile populației, cea ce obligă România la semnarea unui armistițiu la Focșani pe 26 noiembrie/9 decembrie 1917România a adoptat oficial stilul nou, Calendarul Gregorian, pe baza Decretului publicat în Monitorul Oficial nr. 274 din 6 martie 1919, pag. 6 114- 6 115., care pune capăt temporar ostilităților cu Puterile CentraleDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 26., disponibilizând trupe și dând răgaz guvernului Ion I. C. BrătianuIon I, C. Brătianu sau Ionel C. Brătianu (n.1864– d.1927), fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu (n. 1821– d. 1891), președinte al Partidului Național Liberal, președinte al Consiliului de miniștri al regatului României în 1916-1919, om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Paris. să restabilească ordinea în țară, prin folosirea forței armate împotriva unităților ruse bolșevizate. Ca urmare a ruperii raporturilor dintre guvernele român și rusDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 31., pe 6 ianuarie se trece la ocuparea militară a Basarabiei, devenită între timp o entitate autonomă în cadrul nou createi Republici Democratice Federative RuseDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 28., înființată pe ruinele imperiului țarist. Împreună cu unitățile armatei române angajate în alungarea armatei ruse bolșevizate, Ioan Dragu participă la operațiunile din Basarabia. Pe 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Moldovenească își proclamă independența și, două luni mai târziu, Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu RomâniaIon Nistor, Istoria Basarabiei, Editura Humanitas, 1991. Iurie Colesnic, Sfatul Țării: enciclopedie, Editura Museum, 1998..
Noua situație politico-militară determină relansarea negocierilor de pace cu Germania și cu Puterile Centrale și demobilizarea parțialăDaniel Cain, „Studiu introductiv...”, p. 32.. Demobilizat pe 6 martie 1918, Ioan Dragu folosește intervalul de pace pentru a scrie: pe baza notelor, redactează și publică cele trei volume de scrieri de război, în vara-toamna aceluiași an și obține dispensa pentru a se căsători cu verișoara sa Angela Paleologu.