miniatura|Einstein în 1947 Albert Einstein, om de știință născut în Germania, a fost cunoscut în special pentru elaborarea teoriei relativității, pentru contribuțiile sale la mecanica cuantică și pentru numeroase alte realizări remarcabile în . Cu toate acestea, și opiniile politice ale lui Einstein au suscitat un interes considerabil din partea publicului, datorită notorietății sale și implicării în proiecte politice, umanitare și academice la nivel internațional. Einstein a fost un și un susținător fervent al și dreptului internațional. A simpatizat cu principiile socialismului, pe care îl considera un sistem capabil să corecteze deficiențele societale inerente capitalismului, așa cum le percepea el.
Această orientare a devenit deosebit de evidentă spre sfârșitul vieții sale, când și-a expus viziunea economică în articolul din 1949 „De ce socialism?”, publicat în revista socialistă independentă . Totuși, poziția sa nu a fost pe deplin uniformă: el a criticat metodele utilizate de Vladimir Lenin și de bolșevici în timpul Revoluției Ruse, susținând că nu dispuneau de un „sistem de guvernare bine reglementat” și că instauraseră mai degrabă un „regim de teroare” asupra fostului Imperiu Rus. Vizibilitatea sa publică i-a permis să se exprime deschis, uneori chiar provocator, într-o perioadă în care numeroși intelectuali europeni erau reduși la tăcere pe fondul ascensiunii rapide a nazismului în Germania.
În ianuarie 1933, în timp ce Einstein se afla în Statele Unite, Adolf Hitler a ajuns la conducerea Germaniei. Einstein, evreu așkenaz, s-a opus ferm politicilor . După ce familia sa a fost hărțuită în mod repetat de Gestapo, a renunțat la cetățenia germană și s-a stabilit definitiv în Statele Unite, devenind cetățean american în 1940. Deși avea, în general, o apreciere pozitivă asupra culturii și valorilor Statelor Unite, a criticat frecvent discriminarea sistematică împotriva afro-americanilor și s-a implicat activ în . Ca , Einstein a sprijinit comunitatea din . Cu toate acestea, nu susținea crearea unui stat evreiesc sau care să înlocuiască Palestina sub mandat britanic, afirmând în schimb că ar „prefera mult mai mult un acord rezonabil cu arabii bazat pe conviețuire pașnică”, sub forma unui .
Germania
Imperiul German și Primul Război Mondial Născut în Ulm, Einstein a fost cetățean german prin naștere. Pe măsură ce a crescut, pacifismul său a intrat frecvent în conflict cu tendințele militariste ale Imperiului German din epocă. La vârsta de 17 ani, a renunțat la cetățenia germană și s-a mutat în Elveția pentru a-și continua studiile. Pierderea cetățeniei germane i-a permis să evite serviciul militar, în concordanță cu convingerile sale pacifiste. Ca reacție la , semnat de 93 de intelectuali germani proeminenți, inclusiv Max Planck, în sprijinul efortului de război german, Einstein și alți trei semnatari au redactat un contra-manifest.
În 1914, Einstein a acceptat o poziție la Universitatea din Berlin, revenind astfel în Germania, unde a petrecut restul Primului Război Mondial. Totodată, și-a recăpătat cetățenia germană. În anii care au urmat războiului, Einstein și-a exprimat public sprijinul pentru Germania. În 1918, a fost unul dintre semnatarii proclamației de fondare a Partidului Democrat German, un partid liberal.
În 1921, Einstein a refuzat să participe la al treilea din Belgia, deoarece savanții germani fuseseră excluși. În 1922, a devenit membru al unui comitet sponsorizat de Societatea Națiunilor, însă s-a retras rapid după ce organizația a refuzat să acționeze în privința ocupației franceze a Ruhrului în 1923. Ca membru al , Einstein a depus eforturi susținute pentru îmbunătățirea relațiilor dintre Germania și Franța.
Ascensiunea Partidului Nazist al lui Adolf Hitler stanga|miniatura| Einstein primindu-și certificatul de cetățenie americană de la judecătorul în 1940. Și-a păstrat cetățenia elvețiană. Einstein s-a mutat în Statele Unite în decembrie 1932, unde a lucrat la Institutul de Tehnologie din California din Pasadena, California,Clark, R. "Einstein: The Life and Times" Harper-Collins, 1984. 880 pp. și a predat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, instituție recent înființată de Abraham Flexner. Einstein a renunțat oficial la cetățenia germană în 1933, ca urmare a ascensiunii lui Adolf Hitler și a Partidului Nazist.
În anii 1930 și pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, Einstein a redactat prin care recomanda acordarea de vize americane evreilor europeni care încercau să fugă de persecuție. De asemenea, a militat pentru reguli de imigrare mai permisive. A strâns fonduri pentru organizațiile sioniste și a contribuit, în parte, la înființarea în 1933.which gives support and shelter to refugees from social and political persecution.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și înlăturarea naziștilor de la putere, Einstein a refuzat să se asocieze cu Germania. Nu a putut ierta poporul german pentru Holocaust, în care șase milioane de evrei au fost uciși. În consecință, a refuzat mai multe onoruri oferite de Germania. Într-o declarație din 1944, Einstein a afirmat: „În spatele Partidului Nazist se află poporul german, care l-a ales pe Hitler după ce acesta își explicita clar intențiile rușinoase în cartea sa și în discursurile sale, fără posibilitatea de a fi înțeles greșit”.Einstein, A. (1950). Out of my later years. Philosophical library, Inc. Chapter 53, To the heroes of the battle of the Warsaw ghetto. p. 239 Totuși, Einstein a vizitat din nou Germania în timpul unei călătorii în Europa în 1952.
Statele Unite
Drepturile civile pentru afro-americani Einstein a fost un susținător al drepturilor civile și și-a folosit notorietatea pentru a condamna discriminarea din Statele Unite. La sosirea sa în țară, s-a opus tratamentului incorect aplicat afro-americanilor. Einstein, care experimentase o puternică discriminare antisemită în Germania înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a colaborat cu o serie de activiști proeminenți pentru drepturile civile și cu organizații pentru drepturile civile (precum filiala din Princeton) pentru a promova egalitatea și a denunța rasismul și segregarea.
Când cântăreața afro-americană și susținătoarea drepturilor civile Marian Anderson nu a putut găsi cazare la hoteluri și i s-a refuzat accesul în restaurantele publice, Einstein a invitat-o să locuiască la el. După o , în care 500 de polițiști de stat înarmați cu mitraliere ușoare au atacat și au distrus aproape toate afacerile deținute de afro-americani dintr-o zonă de patru blocuri din Tennessee și au arestat 25 de bărbați afro-americani pentru tentativă de omor, Einstein s-a alăturat lui Eleanor Roosevelt, Langston Hughes și pentru a milita pentru dreptate în cazul acestora. Ulterior, 24 dintre cei 25 de inculpați au fost achitați.
În 1946, a vizitat din Pennsylvania, alma mater a lui Langston Hughes și Thurgood Marshall și prima instituție de învățământ superior din Statele Unite care a acordat diplome universitare studenților de culoare. La Lincoln, Einstein a primit un doctorat onorific și a susținut o prelegere despre relativitate pentru studenți.
Aflând despre uciderea a două cupluri de afro-americani în , fără ca vinovații să fie pedepsiți, Einstein a fost atât de indignat încât și-a folosit prestigiul pentru a sprijini Cruciada Americană a lui și a trimis o scrisoare președintelui Truman, solicitând urmărirea penală a celor responsabili și adoptarea unei legi federale împotriva linșajului. Când Robeson a fost inclus pe lista neagră din cauza activismului său antirasist, Einstein și-a deschis locuința pentru prietenul său de lungă durată, cu care era apropiat de aproximativ 20 de ani.
În 1931, Einstein s-a alăturat comitetului lui Theodore Dreiser pentru a protesta împotriva nedreptății suferite de , un grup de adolescenți afro-americani condamnați pentru viol de către un juriu format exclusiv . În 1946, Einstein și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru , un dijmaș afro-american din Mississippi condamnat la moarte după ce fusese acuzat de violul unei femei albe.
Acuzații de sentiment anti-chinez Publicate în 2018, jurnalele de călătorie ale lui Einstein, redactate între octombrie 1922 și martie 1923, conțin remarci considerate rasiste și xenofobe. El observa că „chinezii nu stau pe bănci când mănâncă, ci stau ghemuit ca europenii când își fac nevoile în aer liber”, adăugând că toate acestea se petrec „în liniște și cu modestie” și că „chiar și copiii sunt lipsiți de spirit și par obtuzi”. După ce scrisese anterior despre „abundența de urmași” și „fertilitatea” chinezilor, continua afirmând: „Ar fi păcat ca acești chinezi să înlocuiască toate celelalte rase. Pentru noi, gândul acesta este inimaginabil de deprimant”. Percepția sa despre japonezii întâlniți a fost mai pozitivă: „Japonezii sunt neostentativi, decenți, în general foarte atrăgători”, scria el. „Sunt suflete pure cum nu găsești la nicio altă națiune. Trebuie să iubești și să admiri această țară”.
Opinii despre homosexualitate Einstein s-a numărat printre miile de semnatari ai petiției inițiate de Magnus Hirschfeld împotriva paragrafului 175 din codul penal german, care incrimina homosexualitatea. Petiția a circulat timp de peste treizeci de ani în mediile intelectuale datorită activității al lui Hirschfeld, care a strâns numeroase semnături, inclusiv de la membri evrei ai elitei intelectuale germane.[Carol Dunn, "The Jewish Connection to Homosexuality in the Third Reich", University of Sydney], citing p. 24,, John Lauritsen and David Thorstad, The Early Homosexual Rights Movement (1864-1935), New York Times Change Press, 1974, 14
Drepturile animalelor Einstein se opunea violenței împotriva animalelor, considerând că oamenii ar trebui să „cuprindă cu dragoste toate creaturile vii”. De asemenea, simpatiza cu ideea de vegetarianism. Dovezi târzii, provenite dintr-o scrisoare adresată lui Hans Mühsam la 30 martie 1954, sugerează că Einstein a fost vegetarian în ultimul an de viață, deși pare să fi susținut această idee cu mult înainte de a o adopta în mod consecvent. În această scrisoare, el afirma că se simte foarte bine urmând o dietă vegetariană și că „omul nu s-a născut să fie carnivor”. Într-o altă scrisoare, redactată cu un an înainte, mărturisea: „Întotdeauna am mâncat carne cu o oarecare mustrare de conștiință”.Alice Calaprice (Hrsg.): The Ultimate Quotable Einstein. Princeton University Press 2011, , S. 453–454. ()
Sionismul
Înainte de independența Israelului Einstein a fost un susținător important atât al , cât și al eforturilor de încurajare a cooperării dintre evrei și arabi. În 1938, Einstein afirma: „În acest moment, un lucru trebuie subliniat mai presus de toate: iudaismul are o datorie de recunoștință considerabilă față de sionism. Mișcarea sionistă a readus la viață, în rândul evreilor, sentimentul de comunitate. A realizat o muncă productivă care a depășit toate așteptările. Această activitate desfășurată în Palestina, la care au contribuit evrei devotați din întreaga lume, a salvat un număr mare de frați de-ai noștri de o nevoie extremă”.Einstein, A. (1950). Out of my later years. Philosophical library, Inc. Chapter 52, Our debt to zionism. p 237
Einstein a susținut ideea unei patrii naționale evreiești în Palestina sub mandat britanic, dar s-a opus conceptului unui stat evreiesc „cu granițe, o armată și o anumită putere temporală”. Conform lui Marc Elis, Einstein se descria în același timp ca ființă umană, evreu, opozant al naționalismului și sionist; el a susținut ideea unei patrii evreiești în Palestina, însă până în vara anului 1947 concepea această soluție sub forma unui stat binațional (evreiesc și arab), cu „organizații administrative, economice și sociale mixte, funcționale continuu”."Einstein and Complex Analyses of Zionism" , July 24, 2009Fred Jerome, Einstein on Israel and Zionism: His Provocative Ideas About the Middle East