Ocna Mureș, mai demult Uioara (în și SalinisÎn Tabula Peutingeriana, segmentul al VIII-lea., în , în ),Mieresch = Mureș; Hall = sare (în dialect austriac) este un oraș în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Ocna Mureș (reședința), Uioara de Jos și Uioara de Sus, și din satele Cisteiu de Mureș, Micoșlaca și Războieni-Cetate. Numele unor localități germane sau austriece, plasate în preajma unor masive de sare, conțin încă sufixul, respectiv prefixul, Hall. Astfel, Miereschhall = Sarea Mureșului.

Stemă Stema orașului Ocna Mureș se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și despicat, compus din 3 partiții. În partiția I, în câmp roșu, se află un coif de soldat roman, de argint, conturat cu negru. În partiția II, în câmp verde, se află o gură neagră de intrare într-o mină de sare, peste care broșează două ciocane de minerit, mărginită cu o bordură de piatră argintie. În partiția III, în câmp albastru, se află două valuri de argint undate. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate: Coiful de soldat roman semnifică prezența veche a civilizației romane din această zonă. Gura de mină reprezintă intrarea în ocna de sare, ocupația de bază a locuitorilor, respectiv mineritul prin exploatarea sării. Brâurile undate simbolizează râul Mureș care străbate așezarea. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de orașhttp://idrept.ro/EmbedView.aspx?EmbedId=e4ea03d0-8fae-459c-b737-e1df42e01e6c Hotărârea guvernului nr. 509 din 30 mai 2007 privind aprobarea stemelor orașelor Abrud și Ocna Mureș, județul Alba.

Alte toponimii Maros-Újvár, Maroschujwar, Újvár, Újvár-Akna, Marosújvárakna, Marosakna, Uioara, Ocna Murășului, Ocna Mureșului, Murăș Uioara, Salinele Murăș Uioarei, Ocne, Steinort, Miereschneuburg.

Geografie Localizare

Orașul Ocna Mureș este situat în partea de nord a județului Alba, în valea râului Mureș, care traversează localitatea de la vest la est. Poziția sa geografică a favorizat dezvoltarea așezării atât din punct de vedere economic, cât și al comunicațiilor.

Relief și structură geologică

Ocna Mureș este amplasat pe un masiv de sare aparținând depozitelor miocene ale Bazinului Transilvaniei. Acest masiv s-a format în urmă cu aproximativ 13–14 milioane de ani, într-un bazin marin cu adâncime redusă, favorabil acumulării de evaporite. Sarea gemă se găsește sub forma unui diapir (coloană ascensională de sare), care ajunge în apropierea suprafeței în centrul orașului. Această particularitate geologică a determinat exploatarea sării încă din antichitate, localitatea fiind cunoscută în epoca romană sub numele de Salinae. Denumirea actuală, Ocna Mureș, reflectă atât prezența exploatărilor de sare („ocne”), cât și apropierea râului Mureș. Hidrografie

Râul Mureș reprezintă principalul element hidrografic al zonei, traversând orașul și influențând în mod direct evoluția sa istorică și economică. În trecut, cursul râului se afla mult mai aproape de masivul de sare, fapt care a generat frecvente infiltrații de apă în exploatările miniere. Din cauza riscului de inundare a minelor de sare, în secolul al XIX-lea albia Mureșului a fost deviată spre est, la o distanță mai mare de zona exploatărilor. Cu toate acestea, interacțiunea dintre apele de suprafață și masivul salin a rămas un factor de risc major, contribuind la producerea unor catastrofe miniere în anii 1912, 1954 și 1978. În zona centrală a orașului există numeroase lacuri sărate, formate prin prăbușirea vechilor mine și umplerea acestora cu apă, constituind astăzi elemente caracteristice ale peisajului local.

Caracteristici geotehnice Conform documentației de urbanism (PUG Ocna Mureș, 1998), localitatea se încadrează în zona seismică „E”, corespunzătoare unui coeficient seismic Ks = 0,12.

Accidente industriale și miniere Catastrofa din anul 1912 Până la mijlocul secolului al XIX-lea râul Mureș curgea în imediata apropiere a masivului de sare. Din cauza pagubelor produse minelor de sare în timpul deselor inundații ale Mureșului, în anii 50 ai secolului al XIX-lea albia Mureșului a fost mutată cu câteva sute de metri mai spre est. Totuși, în anul 1912 s-a produs o inundație catastrofală a Mureșului, apele pătrunzând în unele dintre minele vechi, provocând surpări ale tavanelor acestora, cu apariția la suprafața terenului a unor pâlnii și cratere de mari dimensiuni care au afectat și zonele locuite învecinate. Spre evitarea extinderii prăbușirilor minelor vechi, în anul 1952 s-a hotărât umplerea tuturor cavernelor și craterelor formate deasupra fostelor mine Romane, Iosif, Francisc, Ferdinand, Regina Maria și Principele Nicolae, cu saramură concentrată.

Catastrofa din anul 1954 In urma unei străpungeri incidentale la nivelul orizontului -100 m al minei 6 Martie (fosta mină Principele Nicolae) cu lacul format în urma surpării minei învecinate Iosif, apele lacului au inundat mina 6 Martie, care a fost definitiv abandonată ca urmare acestei catastrofe.

Catastrofa din anul 1978 În urma avariilor tehnice la mai multe sonde în anii 70 ai secolului al XX-lea, Salina Ocna Mureș n-a mai fost în stare sa furnizeze cantitățile necesare de sare în soluție uzinei de produse sodice UPSOM din localitate. În această situație, s-a hotărât pomparea diferenței de volum din lacurile de pe masivul de sare, umplute cu saramură concentrată, contravenind unui principiu elementar de protecție a masivului de sare. Acest lucru a dus la diluarea crescândă a concentrației apelor lacurilor, respectiv la dizolvarea treptată a peretelui de siguranță dintre mina 1 Mai și lacul învecinat Iosif. În anul 1978 s-a ajuns la situația în care pilierul despărțitor dintre mina 1 Mai și lacul Iosif (la nivelul orizontului -90 m) a cedat, iar apele s-au revărsat în camerele minei, pe care au inundat-o în întregime în câteva minute. Minierii care lucrau în acel schimb s-au putut salva, ieșind la suprafață pe treptele puțului de aeraj. Această catastrofă minieră a dus la sistarea definitivă a exploatării sării în stare solidă la Ocna Mureș, după milenii de activitate aproape neîntreruptă.Nicu Neag (3 ianuarie 2012). „FOTO DOCUMENT Cum arăta Ocna Mureș, «orașul sării», la începutul anilor 1900”. Adevărul. Accesat la 27 octombrie 2012.Dorin Țimonea (27 decembrie 2010). „Alba: FOTO DOCUMENT Inundarea minelor de sare din Ocna Mureș. Trei dezastre în 100 de ani”. Adevărul. Accesat la 27 octombrie 2012.

Catastrofa din anul 2010 Catastrofa a început în noaptea de 21 spre 22 decembrie 2010 la ora 02:00. Cauza catastrofei a fost probabil neetanșeitatea coloanei prin care se introduce în subteran apă dulce sub presiune, la una din sondele învecinate (123 sau 124). Au fost distruse 3 clădiri (inclusiv un magazin universal) și au fost avariate străzile limitrofe M. Eminescu și N. Iorga. În centrul zonei afectate, din zona sud-estică a masivului de sare, s-a format un crater umplut cu apă cu diametrul de cca 200 m și adâncimea de cca 10 m. Volumul lacului nou format este de aproximativ 100.000 mc. Mediu Zona Ocna Mureș este înconjurată de suprafețe de vegetație, inclusiv păduri și terenuri împădurite din arealul colinar învecinat, care contribuie la echilibrul ecologic local. Caracteristicile naturale ale zonei, împreună cu absența unor surse industriale majore de poluare după anul 2010, favorizează menținerea unui mediu relativ nealterat.

Activitățile industriale din zonă au generat emisii semnificative de gaze arse, estimate la aproximativ 150.000 m³/oră, rezultând un volum anual de gaze reziduale de peste 1,3 miliarde m³.

După reducerea activității industriale, impactul asupra mediului s-a diminuat comparativ cu perioada în care industria chimică era activă.

Istorie Așezare civilă romană în Dacia (sec. II-III), cunoscută pentru exploatarea sării, sub denumirea Salinis”Tabula Peutingeriana”, Segmentum VIII sau Salinae.Dumitru Popa. „Ocna Mureș ”. Villae, Vici, Pagi — Așezările rurale din Dacia romană intracarpatică. Editura Economică, 2002. ISBN 973-590-706-2 Exploatarea relativ intensă a zăcământului de sare în epoca romană, a favorizat dezvoltarea unei importante așezări cu caracter rural, identificată cu „Salinis/Salinae”, ale cărei urme arheologice se întind pe o mare arie, pe ambele maluri ale Mureșului.

Fără cercetări sistematice, se cunosc descoperiri ce provin de pe aria orașului și din împrejurimi, fără posibilitatea unor precizări topografice: subconstrucții de clădiri, numeroase materiale de construcții tegulare (confecționate din țiglă), sculpturi de marmură, vase de ceramică, un opaiț cu inscripția "FORTIS" și alte obiecte. Din zona minelor de sare provin trei inscripții fragmentare, iar din alte locuri mai multe monede de argint și bronz între care și un dupondius (monedă romană) din timpul împărătesei romane Annia Galeria Faustina (130–176) din anii 138–141.

La marginea de est a localității, lângă drumul spre Uioara de Sus, s-au descoperit în anul 1931 trei morminte cu sarcofage din cărămizi, acoperite cu țigle. Unele cărămizi aveau ștampile de la producătorii particulari P AE TERN și TII (inscripții incomplete).

Numeroase descoperiri numismatice se semnalează și la sud de oraș, în valea de la Hopârta: un sestertius (monedă romană) din vremea împăratului roman Traian, o monedă de bronz și o alta de argint.

Urmele de locuire descoperite pe teritoriul orașului indică prezența oamenilor încă din epoca bronzului (Cultura Wietenberg). Au fost descoperite numeroase obiecte de tezaur, statuia zeiței Hecate și un relief cu Lupa Capitolina.

Prima atestare documentară datează din anul 1203 sub numele de Uioara (care provine de la cuvântul maghiar Ujvár = „Orașul Nou”), apoi la 13 ianuarie 1280 într-un act de schimb de moșii.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei (Sectio 140), realizată la ridicarea topografică din anii 1769-1773 este marcată în felul următor prezența unor exploatări de sare abandonate în zona actualului oraș Ocna Mureș: "Ruiniert, Saltz Gruben, Okne".

Localitatea s-a dezvoltat abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a început exploatarea organizată a sării, respectiv, când administrația austriacă a preluat controlul producției de sare.

În perioada interbelică a fost sediul plășii Ocna-Mureș din cadrul județului Alba (interbelic).

Ocna Mureș a fost declarat oraș în anul 1956 și are în subordine cinci localități; două localități componente (Uioara de Sus și Uioara de Jos) și trei sate (Cisteiu de Mureș, Micoșlaca și Războieni-Cetate).

Raritate numismatică

Geologul Frantisek Posepny a găsit la Ocna Mureș în anul 1861 o monedă rară de aur („solidus“) emisă între anii 945-959 la Constantinopol (4,41 g, 2 cm diametru) în timpul împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet. Aceasta se găsea în posesia cetățeanului Grüns Gippelpächter. În Transilvania s-au găsit în total numai 7 astfel de monede, în diferite localități. Avers: Isus, cu nimbus (aură) în jurul capului, îmbrăcat cu un pallium (mantie) si un colobium (tunică fără brațe), binecuvȃntează cu mȃna dreaptă ridicată, în mȃna stȃngă ține o evanghelie. Revers: în stȃnga împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenet (905-959) cu barbă scurtă, îmbrăcat cu un loros (costum bizantin), în dreapta e fiul său Roman al II-lea (938-963), viitor împărat, fără barbă, îmbrăcat cu chlamys (hlamidă, mantie făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roșie), ambii cu coroane pe cap, ținȃnd între ei o cruce lungă patriarhală.

Demografie