Holercani, Dubăsari

Holercani este o localitate în raionul Dubăsari, Republica Moldova.

Atestat la 15 octombrie 1607. Distanțe: 15 km până la Dubăsari, 50 km până la Chișinău.

Amplasare Satul se află printre dealuri cu pante domoale, cu podișuri și culmi întinse, cu văi și vâlcele coborând cătinel spre lunca Nistrului, cu rânii și rânișuri pe malul Râului. Budaiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stânca, Costișa, Ibrineasa, Obrocul, Solonețul, Balta, Ceairul, Rarisul, Chistelnița-sunt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularitățile fizico-geografice și naturale ale terenurilor din preajma satului.

Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1954 s-a format o mare artificială, care s-a extins pe o suprafață de 6.750 ha și are o lungime de 128 km cu o adâncime medie de 7,5 m. Vatra veche a satului s-a dus sub apă, biserica aflată cândva pe colină s-a pomenit pe țărmul lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zonă împădurită cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile parlamentare arătoase, plajă și stație de bărci.

Etimologie Denumirea satului provine din ucraineanul horilca (țuică/rachiu) care a stat la baza denumirii satului, formată cu sufixul -ani.

Simboluri Holercani deține stemă și drapel, simbolurile au fost abrobate în 2008 de către consiliul sătesc.

Stemă Blazonare Scut tăiat, albastru și argint; în prima partițiune o biserică de argint așezată pe linia de tăiere și reflectată albastru în partițiunea a doua. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.

Drapel Reprezintă o pânză pătrată, tăiată orizontal albastru și alb, purtând în prima partițiune o biserică albă așezată pe linia de tăiere și reflectată albastru în partițiunea a doua.

Istorie

Vladimir Nicu susține în îndreptarul bibliografic că a fost atestat la 26 ianuarie 1446,Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Vol. 1: A-L. Chișinău: Universitas, 1991, p. 437. ISBN 5-362-00842-2 cu referire la un hrisov emis de Ștefan ce Mare, unde se menționează „că aceasta adevărată slugă a noastră, Ostapcu Ogorilcu, ne-a slujit drept și credincios. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat, în țara noastră, în Moldova, un sat, ocina lui, pe Răut, unde a fost casa lui, anume Bugaiciouți.”,Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 370. considerând că Ogorilco ar fi întemeietorilor satului. Această dată a fost preluată și de alte publicații apărute ulterior. Totuși, din document rezultă că Ogorilco avea ocine pe malul râului Răut, dar nu pe Nistru.

Satul a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1607:Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacul XVII. Volumul 2 : (1606-1610). București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1953, pag. 128-129„Io Mihail Moghila voievod, din mila lui dumnezeu, domn al Țării Moldovei.

Iată acest adevărat credincios boier al nostru, pan Dumitrache Chiriță mare postelnic, a slujit mai înainte sfântrăposatului părinte al domniei mele, Simion Moghila voevod, iar azi slujește și nouă drept și credincios. Și i-a dat și l-a miluit părintele domniei mele, Simion voevod, cu un sat anume Horilcanii, care este în ținutul Orhei.

Deci noi, văzând dania si miluirea părintelui domniei mele, iar domnia mea încă si dela noi am dat și am întărit boierului nostru, Chiriță postelnic, acel sat Horilcani, să-i fie si dela noi cu tot venitul.

Iar după viața noastră, cine va voi să strice întărirea noastră si miluirea de mai înainte a părintelui domniei mele, acela să fie blestemat si de trei ori blestemat. Și altul să nu se amestece.

Scris în Iași, în anul 7116 <1607> Octombrie 15.”

La 7 decembrie 1617 este menționat Gavril din Horilcani în calitate de martor precum că un vad de moară din satul Măcicăuți a fost în stăpânirea lui Poroseaci de la Alexandru cel Bun.

La 30 aprilie 1620, Gaspar Graziani întărește cneaghinei Maria, fiica lui Gheorghe pârcălab de Hotin, satul Horilcani ținutul Orhei luat de Ștefan Tomșa de la soțul ei, Chiriță Dumitrache postelnicul pentru hiclenie. Peste câteva săptămâni, la 11 mai 1620, Maria postelniceasa, cneaghina răposatului Chirita Dumitrachi, dăruiește mănăstirii Sfântul Sava din Iași satul Horilcani, cu mori pe apa Nistrului. Pe 25 mai domnul Gaspar Graziani confirmă mănăstirii Sfântul Sava dania făcută de dăruit de cneaghina Maria. Ulterior, în același an Gaspar voevod împuternicește pe egumenul mănăstirii Sf. Sava din Iași, pe diregătorul și vătămanul satului Horilcani să aducă înapoi vecinii fugiți din sat oriunde se vor afla, ca sa plătească cota-parte de bir acolo, la Horilcani. În noiembrie 1620, deja domnul Alexandru Iliaș întărește Horilcanii de pe Nistru mănăstirii Sfântul Sava.ROLLER, Mihail (redactor responsabil). Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XVII. Volumul IV (1616-1620). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956, pp. 214, 468, 469, 472, 475, 478, 479,

În 1624, domnul Radu Mihnea, scutește de dăjdi și gloabe satul Holercani, ținutul Orhei, aflat în posesia Bisericii Sfântul Sava din Iași.PASCU, Ștefan, ȘTEFĂNESCU, Ștefan, ELIAN, Alexandru, MIOC, Damaschin , CAPROȘU, Ioan, CHIHODARU, Constantin, RĂDUȚIU, Aurel, ȘIMANSCHI, Leon. Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul XVIII (1623-1625). București: Editura Academiei Române, 2006, p. 287.

Localitatea este prezentată pe hărțile din sec. XVIII, Harta Moldovei întocmită de Statul Major General sub conducerea F. G. de Bowr (1769-1771)Carte de la Moldavie pour servir à l'histoire militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs / Levée par l'Etat Major sous la direction de F. G. de Bawr o fixează ca așezare la Nistru cu loc de dislocare a armatei ruse în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774.miniatura|Harta Moldovei lui Cantemir, 1716-1737|310x310pxminiatura|310x310px|Holercani pe harta Moldovei 1769-1771În materialele recensământului din anii 1772-1773 găsim înregistrată localitatea Horilcani cu numai 20 de ogrăzi, moșia satului aparținând Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. Recensământul de la 1774 fixează aici 23 de case și 3 pustii, 11 familii de birnici: Hilip fiul Hodorogea; Costandin Hodorogea; Gavril Mărițoiu; Grigoraș Stihi; Toadir Ghilan; Gheorghe Roșca; Mihăilă Stari; Năstas Cârnaț; Andrii Racul; Vasâle Racul; Vasâle Hodorogea; Vasâle, dascălu și 12 familii de rufeturi: preotul Andrei, diaconul Neculai și voluntarii Sandul; Condre Stihi; Dumitrașcu; Tănasă fiul lui Dumitrașco; Sâmion fiul lui Grigori; Ioniță Hilimon; Vasâle fiul lui Tănasă; Sămiginițul fiul lui Gavril; Tănasă fiul lui Mihai; Chiriac fiul lui Ghilos.Moldova în Epoca Feudalismului, Vol. VII, partea II, Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1774. Editura Știința din Chișinău, anul 1975, sub egida Institutului de Istorie al Academiei de Științe din RSS Moldovenească; pag. 460 Unele vițe vechi de oameni s-au păstrat, peste ani și veacuri până în zilele noastre. Pe de altă parte, în cursul vremii, populația s-a înnoit cu familii strămutate din alte localități și regiuni.

Conform Condicii Liudilor a Visteriei Moldovei din 1803 în satul Horilcani a Mănăstirii “Sf. Sava” erau 65 de familii plătitoare de bir de la care visteria lua anual 1128 lei.Uricarul sau colecțiune de diferite acte care pot servi la istoria românilor. Volumenul VIII. Th. Codrescu. Iași 1886. pag.277

În perioada războiului ruso-turc din 1806-1812, în regimentele de voluntari ale armatei imperiale ruse au luptat Vasili Sandu, Chirică Filimon, Lupu Păpușoi și Niți Cârnați, originari din Holercani.Cohorta. Revistă de istorie militară nr.1-2. Ministerul Apărării al Republicii Moldova. Centrul de Cultură și Istorie Militară. Chișinău 2014 pag.54

Conform recensământului Basarabiei din 1817, Holercani - sat în ocolul Nistrului de Sus a ținutului Orhei. Categoria A (starea satului bogată). 3 preoți, 1 diacon, 1 dascăl, 1 ponomar, 1 staroste, 1 mazil; 75 gospodării de țărani, 2 văduve și 2 burlaci. Total 85 de gospodării și 2 de văduve. Moșia satului aparținea mănăstirii Sf. Sava din Iași. În lunca Nistrului erau multe gradini și livezi. Locuitori se ocupau cu cultivarea tutunului și pescuitul.Труды Бессарабской Губернской Ученной Архивной Комиссии - И. Н. Халиппа. 1907

Conform catagrafiei din 1820, Holercanii, sat în ocolul Nistrului de jos ținutul Orhei, denumirea satului provine de la o velniță în care se lucra horilca, așezat nu se știe când. Duhovnicești - 5 gospodării, 16 burlaci, 17 femei; mazili - 3 gospodării, 2 burlaci, 6 femei; greci - 1 gospodărie, 3 femei; țărani moldoveni - 60 gospodării, 124 burlaci, 127 femei; țigani robi - 2 gospodării, 5 burlaci, 9 femei; evrei - 1 gospodărie, 2 burlaci, 4 femei. În sat este o biserică de lemn cu hramul Sfinților Mai Marilor Voevozi. Sunt 73 case, 6 bordeie, 1 crâșmă, 1 pivniță de piatră și 3 de lemn, 72 cai, 171 vaci, 125 boi, 83 cornute mici, 166 oi, 72 porci, 253 stiubei. 4 prisăci se cuvin preotului Ifrim, Filimon Ioniță, Sofronie Sandul, 61 livezi, 300 vedre de vin. Moșia este dată în arendă cu 3000 lei pe an.Constantin N. Tomescu. Catagrafia Basarabiei la 1820 din Ținutul Orhei. Chișinău 1931. pag.20

Din a doua jumătate a sec. XIX Holercani devine moșie mănăstirească străină a Mănăstirii Sf. Mormânt.

În anii 50 a sec. XIX satul Holercani avea 838 locuitori, dintre care 829 moldoveni și 9 de altă naționalitate.Народонаселение Бессарабской области и левобережных районов Приднестровья: (конец XVIII - первая половина XIX в.) В. М. Кабузан; под ред. В. С. Зеленчука; АН Молдав. СССР, Отд. этнографии и искусствоведения. – Кишинев: Штиинца, 1974. стр. 129

Registrul localităților Imperiului Rus din 1859 indică pentru Holercani: sat mănăstiresc pe malul Nistrului, distanța de la orașul ținutal 27,74 km, 172 de ogrăzi și 872 de locuitori dintre care 429 bărbați și 443 femei, precum și o biserică ortodoxă.Списки населенных мест Российской империи, составленные и издаваемые Центральным статистическим комитетом Министерства внутренних дел. - СПб.: изд. Центр. стат. ком. Мин. внутр. дел, 1861-1885. стр. 77 +Date din 1870-1875Бессарабская губерния в 1870 - 1875 годах. Перечень населенных мест. Составлена А. Н. ЕгуновымCaseLocuitoriCaiVite cornute mariOi și capre1870187518701875187018751870187518701875bărbațifemeibărbațifemei1921964814704864827592280175550477În perioada 1886-1918 satul făcea parte din volostea Criuleni județul Orhei.

Din anul 1904 : “Holercani sat în jud. Orhei, volostea Criuleni, așezat pe malul Nistrului. Are 247 de case, cu o populație de 1860 de suflete; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școală elementară rusească. Din acest sat la 1872, au plecat mulți emigranți spre a se stabili în Caucaz, ademeniți de o cârmuire.”Dicționarul geografic al Basarabiei. Zamfir Arbore. București, 1904. pag.115

În 1911 erau 363 de gospodării și 1290 locuitori.Материалы, собранные гласным Бессарабского Губернского Земства Митрофаном Васильевичем Пуришкевичем о землях, находящихся в Бессарабской Губернии, именующихся преклонеными святымь мъестамь на Востокь, ч. 3.

În timpul Primului Război Mondial 27 de oamenii originari din sat nu s-au mai întors de pe front.TABEL de oameni din comuna Holercani plecaţi în război de la 15 iulie 1914 (pe orice front) și care nu s-au mai înapoiat până în prezent la domiciliu. Impactul Primului Război Mondial asupra județelor istorice ale Basarabiei. Județul Orhei. Agenția pentru Știință și Memorie Militară. Chișinău 2021. pag.189-190