dreapta|miniatura|300x300px|Harta lumii cu uniunile monetare internaționale actuale (ianuarie 2026): O uniune monetară este un acord interguvernamental prin care două sau mai multe state împart aceeași monedă. Aceste state nu trebuie neapărat să aibă o integrare mai profundă (cum ar fi o uniune economică și monetară, care ar include, în plus, o uniune vamală și o piață unică).

Există trei tipuri de uniuni monetare:

Informală – adoptare unilaterală a unei monede străine. Formală – adoptare a monedei străine prin acord bilateral sau multilateral cu autoritatea monetară emitentă, uneori completată de emiterea monedei locale într-un regim de curs de schimb fix. Formală cu politică comună – crearea de către mai multe țări a unei politici monetare comune și a unei autorități monetare comune.

Teoria zonei monetare optime abordează întrebarea cum să determinăm ce regiuni geografice ar trebui să împartă o monedă pentru a maximiza eficiența economică.

Convergență și divergență Convergența în termeni macroeconomici înseamnă că țările au un comportament economic similar (rate de inflație și creștere economică similare).

Este mai ușor să se formeze o uniune monetară pentru țări cu convergență mai mare, deoarece aceste țări au aceleași obiective sau cel puțin foarte similare. Uniunea Monetară Europeană (EMU) este un model contemporan pentru formarea uniunilor monetare. Apartenența la EMU cere ca țările să urmeze un set strict de criterii (statele membre trebuie să aibă o rată specifică de inflație, deficit guvernamental, datorie guvernamentală, rate ale dobânzii pe termen lung și curs de schimb). Multe alte uniuni au adoptat ideea că convergența este necesară, așa că acum urmează reguli similare pentru a ținti aceeași direcție.

Divergența este opusul exact al convergenței. Țările cu obiective diferite sunt foarte greu de integrat într-o uniune monetară unică. Comportamentul lor economic este complet diferit, ceea ce poate duce la dezacorduri. Divergența nu este deci optimă pentru formarea unei uniuni monetare.

Istorie Primele uniuni monetare au fost înființate în secolul al XIX-lea. Zollverein-ul german a apărut în 1834 și până în 1866 includea majoritatea statelor germane. Statele fragmentate ale Confederației Germane au convenit politici comune pentru a crește comerțul și unitatea politică.

Uniunea Monetară Latină, cuprinzând Franța, Belgia, Italia, Elveția și Grecia, a existat între 1865 și 1927, cu monede din aur și argint. Monedele fiecărei țări erau mijloc de plată legal și interschimbabile liber în toată zona. Succesul uniunii a făcut alte state să adere informal.

Uniunea Monetară Scandinavă, cuprinzând Suedia, Danemarca și Norvegia, a existat între 1873 și 1905 și folosea o monedă bazată pe aur. Sistemul a fost dizolvat de Suedia în 1924.

O uniune monetară între coloniile și protectoratele britanice din Asia de Sud-Est, respectiv Federația Malaya, Borneo de Nord, Sarawak, Singapore și Brunei a fost înființată în 1952. Dolarul Malaya și Borneo Britanic, moneda comună de circulație, a fost emis de Consiliul Comisarilor pentru Valută, Malaysia și Borneo-ul Britanic din 1953 până în 1967. După încetarea aranjamentului monedei comune, Malaysia (combinația Federației Malaya, Borneo de Nord, Sarawak), Singapore și Brunei au început să emită propriile monede. Contemporan, o reuniune monetară a acestor țări ar putea fi încă fezabilă pe baza constatărilor convergenței economice.

Lista uniunilor monetare

Existente

Monedă Uniune Utilizatori Înființată Statut PopulațieFranc CFAEmis de (francezul) Institut d'Émission d'Outre-Mer între 1945 și 1962, apoi de Banca Centrală a Statelor Africii de Vest și Banca Statelor Africii CentraleUtilizatori Franc CFA vest-african:

Utilizatori al Francului CFA central-african:1945Formală, politică comună151.978.440Franc CFPEmis de Institut d'Émission d'Outre-Mer1945Formală, politică comună552.537Dolar est-caraibianUniunea Monetară Est-Caraibiană a Băncii Centrale Est-Caraibiene (ECCB) și a OECS.1965Formală, politică comunăde facto UEM pentru membrii CSMEAnguilla și Montserrat sunt membre ale uniunii monetare OECS, dar nu și ale CSME.625.000EuroStatut internațional și utilizare a euro Zona euro:

și teritoriile speciale UE:1999/2002Formală, politică comună și UEM pentru membrii UEFormală pentru Monaco și Akrotiri și Dhekelia (care fac parte din teritoriul vamal al UE)Informală pentru Kosovo, MuntenegruFormală pentru Andorra și San Marino (care sunt în uniune vamală cu teritoriul vamal al UE)351.379.988Dolar singaporez Dolar brunGestionate împreună de Autoritatea Monetară din Singapore1967Formală; monedele interschimbabile mutualÎn toate privințele o uniune monetară. Sunt ultimele două națiuni ale căror dolari au rămas la paritate și interschimbabili mutual încă de pe vremea când dolarul spaniol era moneda unită a unor mari zone din Lumea Nouă și Asia de Sud-Est.5.137.000Dolar australianși teritoriile externe:1966Informală24.557.000Liră sterlinăZona sterlină (fostă)și Teritoriile de peste mări:

și Dependențele Coroanei:1939Semi-formală. Bancnotele britanice sunt mijloc de plată legal în locații din afara Regatului Unit. Monedele locale sunt legate de GBP dar nu neapărat acceptate în Regatul Unit: liră Guernsey, liră Manx, liră Jersey și liră Alderney, liră Insulele Falkland, liră Gibraltar, liră Sfânta Elena62.321.000Rupie indianăalături de ngultrum Nu oficială, dar utilizată liber ca mijloc de plată în Nepal, datorită în principal fluxului economic cu India și instabilității cauzate de războiul civil din acea țară.1974Informală Utilizare minoră în Nepal1.352.000.000Dolar neozeelandezși Domeniile:1967Informală4.411.000Șechel israelian nou1927/1986Informală11.738.000Dinar iordanian (doar Cisiordania)Informală8.922.000Liră egipteană (doar Fâșia Gaza)Informală109.450.000Rublă rusă2008Informală142.177.000Rand sud-africanZona Monetară Multilaterală1974Formalăde facto uniune vamală și monetară pentru țările membre SACU52.924.669Franc elvețian1920Informalăde facto uniune economică și monetară—crearea unei uniuni vamale în 1924, apoi membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (o piață comună), și acum parte a Piața Unică Europeană.8.547.015Liră turcească1983Informală75.081.100Dolar americanși zone insulare:

și membri Compact of Free Association:

Insulele BES1904 (doar Panama)Formală pentru zonele insulare și statut suveran cu Compact of Free Association, informală pentru celelalte zone339.300.000 Notă: Fiecare uniune vamală și monetară și uniune economică și monetară include și o uniune monetară.

este teoretic într-o uniune monetară cu patru blocuri deoarece randul sud-african, pula botswaneză, lira sterlină și dolarul american circulă liber. Dolarul american a fost, până în 2016, mijloc de plată oficial.

În plus, zonele autonome și teritoriile dependente, cum ar fi unele dintre teritoriile speciale ale statelor membre UE, sunt uneori tratate ca teritoriu vamal separat față de statul continental sau au aranjamente variate de uniune vamală formală sau de facto, piață comună și uniune monetară (sau combinații ale acestora) cu statul continental și în relație cu țări terțe prin acordurile comerciale semnate de statul continental.

Uniunea monetară în Europa Uniunea monetară europeană face parte din Uniunea Economică și Monetară a Uniunii Europene (UEM). UEM a fost formată în a doua jumătate a secolului al XX-lea după acorduri istorice, precum Tratatul de la Paris (1951), Tratatul de la Maastricht (1992). În 2002, moneda euro, o singură monedă europeană, a fost adoptat de 12 state membre. În prezent, zona euro are 20 de state membre. Celelalte membre ale Uniunii Europene sunt obligate să adopte moneda euro ca monedă (cu excepția Danemarcei, care a primit dreptul de opt-out), dar nu a fost stabilită o dată specifică. Instituția independentă principală responsabilă pentru stabilitatea monedei euro este Banca Centrală Europeană (BCE). Eurosistemul grupează BCE și băncile centrale naționale (BCN) ale statelor membre a căror monedă este euro. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din BCE și băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene (UE), indiferent dacă au adoptat sau nu moneda euro. Consiliul Guvernatorilor este format din Comitetul Executiv al BCE și guvernatorii băncilor naționale individuale și determină politica monetară, precum și obiectivele monetare pe termen scurt, ratele dobânzilor cheie și amploarea rezervelor monetare.

Planificate

Comunitate Monedă Regiune Data țintă NoteComunitatea Est-Africană Șiling est-african Africa 2012 (nerespectată), 2015 (nerespectată), 2024 (nerespectată), 2031 Zona Monetară Vest-Africană Eco Africa 2027 În cadrul Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane, planificată să fuzioneze eventual cu francul vest-african ASEAN+3 Unitate monetară asiatică Asia ? o matrice de acorduri de liber schimb parțial stabilită Consiliul de Cooperare al Statelor Arabe din Golf Khaleeji Peninsula Arabică ? Oman și Emiratele Arabe Unite nu intenționează să adopte moneda la început, dar o vor face mai târziu. Comunitatea Economică Africană Afro sau Afriq Africa 2028 Planificată pentru 2028 sau mai târziuBrazilia, Argentina și posibil alte țăriSurAmerica Latină ?După cum relatează Financial Times, Brazilia și Argentina vor anunța în ianuarie 2023 că încep lucrări pregătitoare pentru o monedă comună „Sur” (Sud). Inițiativa va fi extinsă ulterior pentru a invita și alte națiuni latino-americane.

Desființate

între Bahrain și Abu Dhabi folosind dinarul bahreinian între Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar și Statele Armistițiului, folosind rupia Golfului din 1959 până în 1966 între Aden, , Bahrain, Kenya, Kuweit, Oman, Qatar, Somalilandul Britanic, Statele Armistițiului, Uganda, Zanzibar și India Britanică (mai târziu independentă India) folosind rupia indiană până în 1974 între Belgia și Marele Ducat Luxemburg (Uniunea Economică Belgia-Luxemburg) folosind francul belgian/luxemburghez din 1921 până la euro între India Britanică și Așezările Strâmtorilor (1837–1867) folosind rupia indiană între Cehia și Slovacia (pe scurt din 1 ianuarie 1993 până în 8 februarie 1993) folosind coroana cehoslovacă între Etiopia și Eritreea folosind birr etiopian între Franța, Monaco și Andorra folosind francul francez între Austro-Ungaria și Liechtenstein folosind coroana austro-ungară între Est-Caraibiene, Jamaica, Barbados, Trinidad și Tobago și Guyana Britanică folosind dolarul Indiilor de Vest Britanice între Est-Caraibiene, Barbados, Trinidad și Tobago și Guyana Britanică folosind dolarul est-caraibian între Italia, Orașul Vatican și San Marino folosind lira italiană între Jamaica și Insulele Cayman folosind lira jamaicană și mai târziu dolarul jamaican între Kenya, Uganda și Zanzibar folosind rupia est-africană între Kenya, Uganda și Zanzibar (și mai târziu ) folosind florinul est-african între Kenya, și Zanzibar (mai târziu unite ca Tanzania), Uganda, Arabia de Sud, Somalilandul Britanic și Somalilandul Italian folosind șilingul est-african Uniunea Monetară Latină (1865–1927), inițial între Franța, Belgia, Italia și Elveția, și mai târziu implicând Grecia, România, și alte țări. între Liberia și Statele Unite folosind dolarul american între Mauritius și Seychelles folosind rupia mauritiană între Nigeria, Gambia, Sierra Leone, Coasta de Aur și Liberia folosind lira vest-africană britanică între Prusia și statele germane de nord (1838–1857) folosind talerul german de nord între Rusia și fostele republici sovietice (1991–1993) folosind rubla sovietică între Armenia și Arțah folosind dramul armean între Qatar și toate emiratele Emiratele Arabe Unite, cu excepția Abu Dhabi folosind riyalul qatarian și dubai între Arabia Saudită și Qatar folosind riyalul saudit între Samoa de Vest și Noua Zeelandă folosind lira neozeelandeză Uniunea Monetară Scandinavă (anii 1870 până în 1924), între Danemarca, Norvegia și Suedia