Condrătești este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Ungheni, Republica Moldova.

Satul este așezat într-un hârtop, pe partea dreaptă a văii și râulețului Cula, între satele Hîrcești, Curtoaia și Năpădeni.

Istorie Satul Condrătești apare în documente pentru prima dat în 1560:Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul VI (1546-1570). București: Editura Academiei Române, 2008, pp. 473, 474.

Ulterior satul este menționat în timpul domniei lui Aron Vodă (Tiranul) care a domnit între anii 1592-1595, într-un hirov în care apare în calitate de martor Chirilă din Condrești: „Noi Aron Vodă, bojiiu milostiviiu gospodarii zemli Moldavsvkoi. Iată viind înaintea noastră și înaintea alor noștri boiari mari și mici, Sluga noastră Ghiorghi Bolbocel, din Chirileni, din ținutul Eșului, niau adusu mărturie de la mulți oameni buni și anume - Groze din Micești și Lazor Bohletic din Bobletici și Chirică de acolo și Chirilă din Condrești (Condrătești) și Dînga ploscariu de acolo..., și Toader Cârlan ot Dumbrăvița, precum iau vîndutu Beribace a lui ocină partea lui din satu Hărcestii și din vii din satul Hărceștii și cu pomîntul de acolo, și din moara din Ichil drept 80 și 8 taleri tătăraști; precum arată mărturie de la acei oameni buni. Noi însăși iam întărit ca să aibă el a stăpini acea ocină, ace parte care este mai sus scrisă și nimeni altul șă nu să amestece piste aciastă carte a domniei mele."

La începutul veacului XIX, la momentu alipirii (Anexarea) Basarabiei de Rusia, moșia Condrătești aparținea răzeșilor. Adminstrativ aparținea de județul Iași și în sat locuiau: doi dascăli, 48 mazili (răzeși), 6 ruptași, 19 gospodării de săraci, 10 burlaci, in total 85 de bărbați . Pământ arabil, finețe și imașuri satul avea îndeajuns, avea pădure-codru, 21 de vii, 24 de livezi, a răzeșilor și două mori de vânt. La recensământul, din 1817, satul a fost clasat la categoria G- săraci.

Denumirea „mazil” provine, fără îndoială, de la termenul nemeși, cu care in unele documente din sec. XVI erau atestați proprietarii proveniți din rândurile boierimii, ramași fără dregătorii, adică nu erau demnitari la curtea domneasca. (Din termenul maghiar nemes, „nobil”.) Mai târziu, in timpul dominației otomane, denumirea aceasta va fi înlocuită cu cea de mazil, termen de origine turca. (C. Cihodaru. Alexandru cel Bun. Chisinau,1990, p. 76). Nemeșii aveau obligații militare și constituiau o categorie fiscala deosebita. De obicei, proveneau din rândurile vitejilor boieriți de domn. Deci, cei care populau seliștea Condratești, erau din numărul vitejilor, osteni calare din oastea cea mica, proveniți din rândurile curtenilor voievodali, boiernașilor și țăranilor liberi, ridicați in rang pentru merite ostășești și care au dat dovadă de credință fata de domn. Aceasta informație are importanta, cred, pentru populația mai multor sate din împrejurimile Condrăteștilor, sate formate din oameni viteji, oșteni curajoși.

Peste aproape o suta de ani, in 1904, in sat erau 203 case cu 1213 suflete, o școală elementară rusă, două mori de vânt și răzeșii din sat posedau 2502 desetine pământ. (1des.= 1ha 09 ari). Satul făcea parte din volostea Cornești, județul Bălți. Împrejurul satului erau vii și livezi cu pomi.

Biserica din Condrătești în toate timpurile a purtat hramul „Acoperământul Maicii Domnului” (care se oficiază la 14 octombrie), a fost întemeiată in anul 1803 și a fost înzestrată cu cărți în limba slavona, care predomina in acele timpuri pe tot teritoriul Basarabiei. O filă din istoria satului este mormântul preotului Fiodor Ghiorghiev Balan, al cărui mormânt sta și astăzi în ograda bisericii, mai mult de o sută de ani. Actuala biserică a fost zidită din piatră in anul 1911, este foarte încăpătoare, cu balcon pentru cântăreți. Când s-a sfințit biserica de piatră, în 1911, sătenii au înzestrat-o cu obiecte scumpe și icoane noi, dar le-au transferat aici și pe cele care le aveau în biserica mai veche din lemn. În anul 1917 la biserică a fost hirotonit parohul Dimitrie Rusu, iar in anul 1922, la parohie a fost rânduit și cântărețul Vasile Bodrug. Ulterior, in anul 1926, preot la biserică a fost numit in funcție Ghiorghi Neaga. [sursa- .] Pe parcursul anilor sovietici biserica n-a funcționat, a stat ca un monument al creștinismului, cu „obrajii” răniți de schijele războiului din anii 1941-45. În primăvara anului 1944, luna martie, in satul Condrătești s-a oprit frontul. Populația de urgență a fost evacuată in satele eliberate de ruși. Soldații ruși, din biserică au făcut punct de observare, in clopotniță au ridicat o mitralieră. Pe dealul dinspre s. Curtoaea se aflau soldații nemți și români, care aveau satul ca in palma. Aproape o jumătate de an, până în luna august, satul a fost devastat și distruse bunuri din gospodăriile oamenilor. +n anul 1989 a fost redeschisă unde paroh la biserică a fost numit Serghei Galiț din s. Scumpia, mai apoi preotul Gheorghe Geverdan și Egumenul Flavian. Din 1992 până în prezent slujește preotul Vasile Ceban ..

Între anii 1949 și 1950, satul a fost locul de formare și de activitate a organizației antisovietice Armata Neagră.

Odată cu evoluția tehnico-științifică, Comuna Condrătești are și pagină (neoficială) pe rețeaua de socializare Facebook.

La 8 octombrie 2016, împreună cu alte 16 localități din raionul Ungheni, au semnat Acorduri de înfrățire cu 16 localități din Județul Iași, realîzînd cu mici pași reîntregirea neamului Românesc.

Au fost semnate scrisorile de intenție:

Măcărești – Cozmești, or. Cornești – Deleni, Boghenii Noi – Dobrovăț, Hîrcești – Erbiceni, Buciumeni – Grozești, Cetireni – Lespezi, Teșcureni – Mogoșești-Siret, Unțești – Moșna, Costuleni – Movileni, Florițoaia Veche – Plugari, Măgurele – Răchiteni, Rădenii Vechi – Sirețel, Condrătești – Sinești, Valea Mare – Țuțora,   Mănoilești – Victoria, Petrești – Voinești.

Galerie de imagini

Personalități

Născuți în Condrătești Gavril Andranovici (unica familie din Condrătești care se trage din viță de „dvoreni”), primul conducător și organizator al organizației antisovietice Armata Negră, cel mai bun gospodar din sat, a fost împușcat în mijlocul satului, într-o încăerare cu KGB-ul.Revista „Memoria gîndirii arestate”, nr. 30, Uniunea scr. București. Maria Buruiană (n. 1910 – ?), fiica răzeșului din Condrătești, Ghiorghi Coșcodan, membră a Armatei Negre. Ion Coșcodan (n. 21 septembrie 1929 – d. 2013), membru al Armatei Negre, care 25 de ani a fost în detenție departe în GULAG (din 1951 pînă în 1975). Ion Borș, membru al Armatei Negre, el a luat locul lui Andronovici, dar în vara anului 1950 a fost prins și arestat; a fost executat de plutonul de execuție.Elena Postică, „Armata Neagră”. Organizație patriotică de rezistență sau „bandă teroristă antisovietică”, Țara, 10 ianuarie 1995, în Destin Românesc, 1996, 4, p. 73-84. Ion Chitoroagă (n. 27 august 1940 – d. 14 octombrie 2020), artist plastic, sculptor, profesor de arte plastice, Cetățean de Onoare a comunei Parcova, raionul Edineț. Ion Puiu (n. 1 noiembrie 1945 – d. 25 iunie 2016), pictor-scenograf, grafician, regizor și actor, dramaturg și poet Tudor Buruiană, profesor, istoric, descendent al Armatei Negre

Referințe

Bibliografie Gh. Ghibănesacu - Surele și izvoade. București,vol.XXII,1934,p. 109 Бессарабия в момент присоединения её к России. В, перепись 1817 год. И. Н. Халиппа. стр.114 Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001.p 235 Lăcașuri sfinte din Basarabia, ed. I, editura Alfa și Omega, Chișinău, 2001, p. 34 Istoria Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din Condrătești: A întrecut toți preoții din raion după numărul de copii. A fost făcut primul pas spre înfrățire : Povestea Armatei Negre

Categorie:Localități din raionul Ungheni