Vasile Pușcaș (n. 8 iulie 1952, Surduc) este un profesor, diplomat și politician român, membru corespondent al Academiei Române.Alegeri membri ai Academiei Române
Tinerețe și educație Vasile Pușcaș s-a născut pe 21 septembrie 1952, la sat Surduc, reședința județului Sălaj, în Republica Populară Română. În 1976 a obținut licența în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, iar în anul 1991 a obținut titlul de doctor în istorie la aceeași universitate.
Cariera diplomatică Pușcaș a fost Ministru, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene, în Guvernul României (decembrie 2008 – octombrie 2009).
Este recunoscut pentru discreția, perseverența și tenacitatea cu care își duce la îndeplinire misiunile sale guvernamentale și diplomatice.
Negociatorul Clauzei Națiunii celei mai Favorizate Numele lui Vasile Pușcaș este legat și de reacordarea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate. El este diplomatul român care a negociat, la Washington DC (1992–1994), reacordarea acestui privilegiu comercial pentru România, într-o perioadă în care această țară era considerată instabilă din punct de vedere democrati:Vasile Pușcaș, „Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (US Congress, 1990-1996) / „Bastoane și Morcovi”, Reacordarea clauzei națiunii celei mai favorizate (Congresul SUA, 1990-1996), Cluj-Napoca: Eikon, 2006
Funcții diplomatice 1992 – 1994: Ministru Consilier, DCM, Ambasada României, Washington DC 1992 – 1994: Chargé d'Affaires / Ambasador Interimar (1993–1994) 1991 – 1992: Director, Centrul Cultural Român, New York
Negociatorul aderării României la Uniunea Europeană În perioada decembrie 2000–decembrie 2004 Vasile Pușcaș a fost Ministru Delegat în guvernul Adrian Năstase, Negociator Șef al României cu Uniunea Europeană. Sub coordonarea sa, Delegația Națională de Negociere pentru Aderarea României la Uniunea Europeană a încheiat toate capitolele de negociere până în 17 decembrie 2004, la Consiliul European de la Bruxelles. Pe baza rezultatelor negocierilor de aderare conduse de echipa lui Vasile Pușcaș, președintele Traian Băsescu și primul ministru Călin Popescu Tăriceanu au semnat, în 25 aprilie 2005, tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
În urma negocierilor de aderare, România a obținut cele mai multe perioade de tranziție (50) pentru pregătirea aderării, comparativ cu toate celelalte state candidate din valul al cincilea de extindere. De exemplu, Polonia a obținut 48 de perioade de tranziție, Malta – 47, iar Ungaria – 35.
Pentru primii doi ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România ar fi trebuit să primească, potrivit rezultatelor negocierilor, aprox. 11 miliarde de euro. Comparativ cu Polonia, România se afla în avantaj: Polonia primea 19,2 mld euro, ceea ce însemna 480 euro per capita, în vreme ce România avea 500 de euro per capita.
România a obținut, în urma negocierilor, 559,8 milioane de euro pentru perioada 2007–2009 (297,2 milioane în 2007, 131,8 milioane în 2008 și 130,8 milioane în 2009). Acești bani vor fi folosiți pentru securizarea frontierei (cel puțin 50%) și pentru o facilitate de tranziție (sume care pot fi folosite acolo unde este nevoie). Suma aceasta se adaugă fondurilor obținute de România pentru perioada 2007-2009 (aprox. 11 miliarde euro angajamente și aprox. 6 miliarde plăți).
Calitățile de negociator ale lui Pușcaș, precum și meritele sale în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană sunt recunoscute în mediile comunitare, iar în România este considerat cel mai valoros expert în problematica integrării europene.
Cariera politică Pușcaș este membru al Partidului Social Democrat din România (PSD) și un suporter convins al ideii de social-democrație în Europa.
La sfârșitul anului 2004, la instalarea în funcție a guvernului Tăriceanu, președintele proaspăt ales al României, Traian Băsescu, în urma vizitei făcute la Consiliul European de la Bruxelles (decembrie 2004), a recunoscut competențele și expertiza lui Pușcaș și și-a exprimat dorința ca acesta să facă parte din noul guvern, în funcția de Ministru al Integrării Europene. Această ofertă a fost declinată de către Pușcaș deoarece făcea parte dintr-un partid intrat în opoziție, fiind și deputat de Cluj.
În anul 2007, observând lipsa unei strategii coerente și credibile a Partidului Social Democrat pentru alegerile europarlamentare, Pușcaș a decis să nu candideze pe lista partidului pentru Parlamentul European. Scorul scăzut la opțiunile de vot ale cetățenilor din Cluj și din regiunea Transilvaniei, înregistrat de PSD la aceste alegeri, i-a adus reproșuri din partea conducerii partidului, care încerca, astfel, să-și justifice lipsa de viziune europeană.
Activitatea politică a lui Pușcaș a fost îngreunată de lipsa unei susțineri parlamentare din partea grupului PSD. Acest fapt a fost evident în cursul anului 2006, când inițiativa legislativă depusă de deputatul clujean privind organizarea alegerilor pentru Parlamentul European a fost respinsă cu ajutorul semnificativ al propriului grup parlamentar. În expunerea de motive a inițiativei sale legislative, Pușcaș scria:Vasile Pușcaș, Propunere legislativă privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, 3 mai 2006 - https://www.cdep.ro/proiecte/2006/400/10/2/em412.pdf
În urma unor dezbateri superficiale, Camera Deputaților (cameră decizională) a votat respingerea inițiativei legislative propuse de Vasile Pușcaș.Vasile Pușcaș, Propunere legislativă privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Supunerea la votul final, 20 decembrie 2006 - https://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6227&idm=49,15
În calitatea sa de deputat, Vasile Pușcaș a avut o activitate importantă, prin calitatea demersurilor sale: 113 luări de cuvânt 191 întrebări și interpelări 31 propuneri legislative 10 moțiuni În legislatura 2004–2008, Pușcaș a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos (Olanda) și Republica Azerbaidjan.
În 2016, a fost anchetat în dosarul DNA.
În iulie 2018, Pușcaș a atras atenția că Bruxelles-ul este iritat de impredictibilitatea guvernării actuale de la București, dar a precizat că România e departe de a fi amenințată cu articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, așa cum s-a întâmplat în cazul Poloniei.
Activitatea academică Pușcaș este cadru didactic universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, din anul 1979. A urmat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent (1979–1990), la lector (1990–1993), conferențiar (1993–1995) și profesor (din 1995). După evenimentele din decembrie 1989, studenții Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai l-au propus prodecan al facultății, funcție pe care a deținut-o timp de un an, până la plecarea sa în misiune diplomatică la New York (1991). Între 1990 și 1991 a fost director al Centrului de Studii ale Democrației și Post-Comunismului, creat în cadrul UBB, Cluj-Napoca.
Pușcaș este cel care, în februarie 1990, a inaugurat în România cursurile de integrare europeană, devenite astăzi disciplină obligatorie în toate facultățile cu profil istorie, relații internaționale, studii europene.
La întoarcerea de la Ambasada României la Washington DC, Pușcaș a inițiat, după modelul american, școala de științe politice din Cluj, împreună cu un colectiv de tineri universitari clujeni. În 1995 a fost primul decan al nou înființatei Facultăți de Științe Politice și Administrative de la UBB.
Până decembrie 2000, când a preluat mandatul de Negociator Șef al României cu Uniunea Europeană, Pușcaș a creat Institutul de Studii Internaționale din Cluj-Napoca (al cărui director este din 1999 până în prezent), Centrul de Jurnalism și Trening al Comunicării. În același timp, a inaugurat și Programul de Master în Managementul Afacerilor Internaționale, iar din anul 2000 este conducător de doctorat în relații internaționale, la Facultatea de Istorie și Filosofie (UBB), precum și la Institutul Universitar Internațional de Studii Europene (IUIES) din Gorizia-Trieste (Italia). Între 2002 și 2008 a fost director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române (București)
În decembrie 2009, Pușcaș a primit Premiul Academiei Române “Mihail Kogălniceanu”, pentru lucrarea România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000–2004), Iasi, Institutul European, 2007.
Publicații Cărți - autor (21 de lucrări)
Managing Global Interdependencies, Cluj-Napoca, Eikon, 2010 International/Transnational Relations, Gorizia-Trieste, IUIES, 2009 Euro-Topics, Cluj-Napoca, Eikon, 2008 Teme Europene, Cluj-Napoca, Eikon, 2008 România: de la preaderare la postaderare, Cluj-Napoca, 2008 România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004), (Iași: Institutul European, 2007) România și iar România. Note pentru o istorie prezentă, (Cluj-Napoca: Eikon, 2007) European Negotiations. A Case Study: The Romania’s Accession to EU. Gorizia, IUIES, 2006 “Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (US Congress, 1990-1996) / “Bastoane și Morcovi”, Reacordarea clauzei națiunii celei mai favorizate (Congresul SUA, 1990-1996), Cluj-Napoca: Eikon, 2006 Relații internaționale/transnaționale, Cluj-Napoca: Sincron, 2005 Negociind cu Uniunea Europeană, 6 volume, ed. Economică, București, 2003: vol. I - „Documente inițiale de poziție la capitolele de negociere” (2003) vol. II – „Initial Position Documents” (2003) vol. III – „Preparing the External Environment of Negotiations” (2003) vol. IV – „Pregătirea mediului intern de negociere” (2003) vol. V – „Pregătirea mediului de negociere, 2003 – 2004” (2005) vol. VI – „Comunicarea publică și negocierea pentru aderare, 2003 – 2004” (2005) Universitate-Societate-Modernizare, Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca, 1995; Ediția a II-a, 2003 Speranță și disperare - Negocieri româno-aliate, 1943-1944, București, Ed.Litera, 1995; Ediția a II-a, 2003 Relații internaționale contemporane, Cluj-Napoca, Sincron, 1999; Ediția a II-a, 2003 Căderea României în Balcani, Cluj-Napoca, Dacia, 2000 Pulsul istoriei în Europa Centrală, Cluj-Napoca, Sincron, 1998 Transilvania și aranjamentele europene. 1940-1944, Cluj-Napoca, Ed.FCR, 1995 Alma Mater Napocensis – Idealul universității moderne, Cluj-Napoca, Ed. FCR 1994 Dr. Petru Groza – pentru o „lume nouă”, Editura Dacia, 1985 (a fost interzisă și arsă întreaga ediție)
Cărți - editor și coautor (33 de lucrări) România și Uniunea Europeană post-Tratatul de la Lisabona (coord. Vasile Pușcaș și Marcela Sălăgean), Cluj-Napoca, Eikon, 2010 Regiune și regionalizare în Uniunea Europeană, (coordonator Vasile Pușcaș și Adrian Ivan) Institutul de Studii Internaționale, Cluj-Napoca, 2004 Romania NATO 2002, (ed. Adrian Năstase), București, ed. Monitorul Oficial 2002 International Studies at the Beginning of the 21st Century, (ed. Vasile Pușcaș), Tomorrow’s Romania Publishing House, 2002 International Relations – updading Studies and training, Editura Semne, București, 2002- editor International Relations on line, Cdrom, Berlin 2002 Central Europe since 1989, Cluj-Napoca, Dacia, 2001 On Both sides of the Iron Courtain (coord. P. Otu, Gh. Vartic, M. Macuc) București, Military Publishing House, 2001 On the Centenary of Ratzel’s Politische Geographic-Europe Between Political Geography an Geopolitics, editat de M. Antonisch Vl. Kolossov, P. Pagnini, vol. I, Societa Geografica Italiana, Roma, 2001 Tratatul de la Nisa și Integrarea Europeană, în volumul „Tratatul de la Nisa” (coord. V. Vesa, A. Ivan) Cluj-Napoca, ed. Dacia, 2001, pp. 5–8 Democrația în Centrul și Sud-estul Europei, între aspirație și realitate (sec. XIX-XX) Satu-Mare, 2001 România și viitorul Europei, (coord. A. Năstase), ed. Monitorul Oficial, București, 2001