Un eveniment Miyake este o creștere bruscă observată în producția de izotopi cosmogenici cauzată de razele cosmice. Acesta poate fi marcat de un vârf al concentrației izotopului radioactiv carbon-14 în inelele arborilor, precum și de beriliu-10 și clor-36 în carotele de gheață, toate datate independent.
Există dovezi puternice că evenimentele Miyake sunt cauzate de ejecții extreme de particule solare și că acestea sunt probabil legate de super-erupțiile stelare descoperite pe stele de tip solar. Cu toate acestea, nu a fost încă stabilită o origine unică pentru toate evenimentele cunoscute, iar unele ar putea fi cauzate de alte fenomene cosmice, cum ar fi o explozie de raze gamma.
Descriere În prezent, sunt cunoscute cinci evenimente semnificative (7176 î.Hr., 5259 î.Hr., 660 î.Hr., 774 și 993) pentru care vârful de carbon-14 este destul de semnificativ, prezentând o creștere de peste 1% pe o perioadă de 2 ani, iar alte patru evenimente (12350 î.Hr., 5410 î.Hr., 1052 și 1279) necesită confirmare independentă. Nu se știe cu certitudine cât de des apar evenimentele Miyake, dar, pe baza datelor disponibile, perioada este estimată între 400 și 2400 de ani.
Există dovezi solide că evenimentele Miyake sunt cauzate de ejecții solare extreme de particule și că acestea sunt probabil legate de super-erupțiile descoperite pe stele de tip solar. Deși evenimentele Miyake se bazează pe creșteri extreme ale concentrației de carbon-14 la scara unui an, durata perioadei de creștere sau de platou poate depăși uneori un an.
Cu toate acestea, nu a fost încă stabilită o origine unică pentru toate evenimentele cunoscute, iar unele dintre acestea ar putea fi cauzate de alte fenomene cosmice, cum ar fi o explozie de raze gamma.
Un vârf de carbon-14 raportat recent, survenit în 12350 î.Hr., ar putea reprezenta cel mai mare eveniment Miyake cunoscut. Acesta a fost identificat într-un studiu realizat de o echipă științifică internațională care a măsurat nivelurile de radiocarbon în copacii antici recuperați de pe malurile erodate ale râului Drouzet, lângă Gap, în Alpii de Sud din Franța. Conform studiului inițial, acest nou eveniment este de aproximativ două ori mai puternic decât vârfurile din 774 și 993, însă puterea furtunii solare corespunzătoare este încă necunoscută. Cu toate acestea, evenimentul din 12350 î.Hr. nu a fost încă confirmat în mod independent în lemnul din alte regiuni și nici nu este susținut în mod fiabil de un vârf corespunzător în alți izotopi precum beriliu-10 și clor-36.
Un eveniment Miyake care ar avea loc în condiții moderne ar putea avea consecințe semnificative asupra infrastructurilor tehnologice ale lumii, cum ar fi sateliții și rețelele de telecomunicații și de electricitate.
Descoperirea Aceste evenimente poartă numele fizicienei japoneze Fusa Miyake care, în timpul pregătirii tezei sale de doctorat, a fost prima care a identificat aceste vârfuri de radiocarbon și a publicat rezultatele împreună cu coautorii săi în 2012 în revista Nature. Studiul efectuat la momentul respectiv a evidențiat o creștere importantă a carbonului-14 în inelele anuale ale cedrilor japonezi pentru anii 774-775. Evenimentul din 775 a fost, de asemenea, descoperit independent în același an de către Gennady A. Kovaltsov și Ilya UsoskinIlya Usoskin este un astronom finlandez, vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale, din 2021 până în 2024., folosind date etalonate cu rezoluție scăzută de la IntCal.
În 2013, Fusa Miyake și coautorii săi au publicat descoperirea unui alt vârf de radiocarbon similar datat 993-994. În decembrie 2013, ea a obținut doctoratul la Universitatea din Nagoya, Japonia.
Referință temporală Odată ce un eveniment Miyake este studiat în detaliu și confirmat, acesta poate servi drept punct de referință temporal – un fel de „marcă temporală” anuală – permițând datarea mai precisă a construcțiilor, obiectelor și evenimentelor istorice. Astfel, șase evenimente istorice diverse, variind de la situri arheologice la dezastre naturale, au fost datate cu precizie la un anumit an prin utilizarea evenimentelor Miyake ca repere și numărarea inelelor anuale de creștere ulterioare. De exemplu, evenimentul Miyake din anul 993 a fost identificat în elemente din lemn provenind de la situl arheologic viking L'Anse aux Meadows din Newfoundland; numărarea inelelor de creștere ulterioare a indicat faptul că lemnul provenea dintr-un arbore tăiat în anul 1021, demonstrând astfel că europenii ajunseseră în America până la acea dată. Un alt studiu, realizat pe inelele de creștere ale unor resturi de lemn provenind din așezarea neolitică lacustră de la Dispilio (nord-vestul Greciei), a identificat evenimentul Miyake din anul 5259 î.Hr., reușind astfel, în premieră, datarea absolută a unui sit neolitic european din mileniul al VI-lea î.Hr. la un singur an calendaristic.
Note
Vezi și Furtuna solară din 1859 (evenimentul Carrington) Ejecție de masă coronală Dendrocronologie Furtună geomagnetică L'Anse aux Meadows
Categorie:Stratigrafie Categorie:Geofizică Categorie:Astrofizică Categorie:Evenimente Miyake Categorie:Datare radiometrică