miniatura| Afiș din 1937 care avertizează șoferii americani împotriva conducerii în stare de ebrietate Conducerea sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive (în ) reprezintă infracțiunea de a conduce sau de a avea control asupra unui vehicul atunci când capacitatea de conducere este afectată de consumul de sau droguri (inclusiv și medicamente eliberate pe bază de prescripție), într-o măsură care face conducătorul auto incapabil să opereze în siguranță un vehicul cu motor. În diferite jurisdicții există termeni alternativi pentru această infracțiune.

Terminologie Denumirea infracțiunii variază în funcție de jurisdicție și de terminologia juridică sau colocvială. În diverse țări, infracțiunea este denumită „conducere sub influența alcoolului sau a drogurilor” (DUI), „conducere sub influența substanțelor intoxicante” (DUII), „conducere în stare de ebrietate” sau „conducere cu capacitatea de conducere afectată” (DWI), „operare în stare de ebrietate” (OWI), „operare sub influență” (OUI) sau „operarea unui vehicul sub influență” (OVI). În Regatul Unit este utilizată și expresia „depășirea limitei legale de alcool”.

În Statele Unite ale Americii, infracțiunea penală este denumită, în general, „conducere sub influența alcoolului” (DUI), însă unele state folosesc alte denumiri, precum „conducere în stare de ebrietate” (DWI), „operare cu abilități afectate” (OWI) sau „operarea unui vehicul sub influență” (OVI).

Definiție Această infracțiune nu presupune neapărat conducerea efectivă a vehiculului. În unele jurisdicții, ea poate include și situațiile în care o persoană se află în „control fizic” al unui vehicul în timp ce este sub influența alcoolului, chiar dacă nu conduce în acel moment.

De exemplu, persoanele găsite pe al unei mașini, în stare de ebrietate și având asupra lor cheile vehiculului, chiar dacă acesta este staționat, pot fi acuzate de DUI în majoritatea statelor americane, deoarece se consideră că au control asupra vehiculului.

Astfel, în interpretarea termenilor DUI, DWI, OWI și OVI, unele state,[care?] precum California, incriminează conducerea unui vehicul cu motor sub influență sau conducerea în stare de ebrietate, în timp ce altele prevăd că este ilegală operarea unui vehicul sub influența alcoolului sau a drogurilor. Aproape toate statele[care?] permit aplicarea legilor DUI/DWI și OWI/OVI pe baza „operării sau controlului” unui vehicul, în timp ce California și alte câteva state[care?] solicită dovedirea conducerii efective a vehiculului.

Distincția dintre acești termeni este importantă deoarece termenul „a conduce” desemnează, în general, deplasarea vehiculului într-o anumită direcție, în timp ce termenul „a opera” are o semnificație mai largă, incluzând acțiuni care activează mecanismele vehiculului și care pot pune în mișcare sistemul de propulsie (State v. Graves (1977) 269 S.C. 356 [237 S.E.2d 584]).

Dicționarul definește DUI (în Statele Unite) ca: „1. actul sau infracțiunea de a conduce un vehicul sub influența alcoolului sau a drogurilor; 2. o arestare sau condamnare pentru conducere sub influență; 3. o persoană arestată sau condamnată pentru această infracțiune.”

Multe legi privind DUI se aplică și altor tipuri de vehicule sau mijloace de transport, inclusiv motocicletelor, , aeronavelor, mobile (de exemplu tractoare sau combine), vehiculelor trase de animale, bicicletelor sau chiar skateboard-urilor, uneori cu limite diferite ale alcoolemiei față de cele aplicabile autovehiculelor.

George Smith, un taximetrist , a devenit prima persoană condamnată pentru conducerea unui vehicul cu motor sub influență, la 10 septembrie 1897, în baza dispoziției privind „conducerea în stare de ebrietate” din Licensing Act din 1872. A fost amendat cu 25 de , echivalentul a aproximativ 179 de lire sterline în 2023.

Alcool

miniatura|Tabel din studiul din 2010 care clasifică diferite droguri (legale și ilegale) pe baza evaluărilor experților privind efectele dăunătoare ale acestora. Conform studiului, alcoolul este drogul cel mai dăunător în ansamblu și singurul mai dăunător pentru alte persoane decât pentru consumatorii înșiși. Conducerea în stare de ebrietate reprezintă conducerea unui vehicul sub influența . Chiar și o creștere mică a alcoolemiei crește de implicare într-un accident rutier. În Statele Unite, alcoolul este implicat în aproximativ 30% din totalul . La nivel național, din cauza limitărilor datelor, nu se cunoaște numărul exact al persoanelor care mor anual în accidente provocate de șoferi aflați sub influența drogurilor; totuși, un studiu asupra conducătorilor auto grav răniți în accidente a constatat că 23,6% dintre aceștia aveau alcoolemie pozitivă, iar 12,2% aveau alcoolemie pozitivă exclusiv.

Alte medicamente Pentru conducătorii auto suspectați de conducere sub influența drogurilor, testele de depistare a drogurilor sunt efectuate, de regulă, în laboratoare specializate, astfel încât rezultatele să poată fi utilizate ca probe în instanță. Deoarece numeroase substanțe, altele decât alcoolul, pot afecta capacitatea de a conduce, acestea sunt clasificate în diferite categorii pentru a facilita detectarea lor. Conducătorii auto aflați sub influența drogurilor prezintă, de asemenea, semne de afectare a capacităților în timpul testelor standardizate de sobrietate pe teren; totuși, există și teste suplimentare destinate depistării conducerii sub influența drogurilor. În Statele Unite, un studiu a constatat că 25,8% dintre conducătorii auto grav răniți în accidente au avut rezultate pozitive la testele pentru canabinoizi, 13,6% au avut rezultate pozitive exclusiv pentru canabinoizi, iar 24,6% au avut rezultate pozitive pentru un drog altul decât alcoolul sau canabisul.

Droguri recreaționale Conducătorii auto care au fumat sau consumat în alt mod produse pe bază de canabis, precum marijuana sau hașiș, pot fi acuzați și condamnați pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive în anumite jurisdicții. Un studiu din 2011 publicat în B.C. Medical Journal arată că există „dovezi clare că atât canabisul, cât și alcoolul afectează abilitățile psihomotorii necesare pentru conducerea în siguranță a unui vehicul”. Studiul menționează că, deși „conducătorii auto sub influența canabisului tind să conducă mai încet și mai prudent decât cei aflați în stare de ebrietate, dovezile arată că aceștia prezintă totuși un risc mai mare de a provoca accidente decât șoferii care nu sunt sub influența drogurilor sau alcoolului”.

Un studiu mai recent, publicat în 2023, a constatat că, în comparație cu alcoolul, „efectul negativ al marijuanei asupra conducerii este relativ moderat”, deoarece conducătorii auto care consumă canabis tind să conducă mai încet, să evite depășirile și să mărească distanța față de vehiculul din față.

În Canada, forțele de poliție, precum , dispun de „agenți special instruiți pentru recunoașterea și evaluarea drogurilor (DRE), care pot determina dacă un șofer se află sub influența drogurilor prin examinări fizice și teste de coordonare”. În 2014, în provincia Ontario a fost introdus Proiectul de lege 31, care modifică legislația privind permisele de conducere și prevede suspendarea permisului pentru persoanele surprinse conducând sub influența drogurilor sau a unei combinații de droguri și alcool.

Agenții de poliție din Ontario utilizează și evaluări de recunoaștere a drogurilor pentru a stabili dacă, în opinia agentului, conducătorul auto se află sub influența drogurilor. În provincia Manitoba, un agent poate solicita efectuarea unui test de coordonare fizică, iar în Columbia Britanică poate fi solicitată o evaluare realizată de un expert în recunoașterea drogurilor, care poate fi folosită ca probă pentru formularea acuzațiilor.

În statul american Colorado, autoritățile indică faptul că „orice cantitate de marijuana consumată vă expune riscului de a conduce sub influența substanțelor psihoactive”. Legislația statului prevede că „șoferii cu cinci nanograme de tetrahidrocanabinol (THC) activ în sânge pot fi acuzați de conducere sub influență (DUI)”. Totuși, indiferent de nivelul de THC, agenții de ordine publică își bazează arestările pe semnele vizibile de afectare a capacității de conducere. În Colorado, dacă consumul de marijuana afectează capacitatea de a conduce, „este ilegal să conduci, chiar dacă substanța este prescrisă de un medic sau obținută în mod legal”.

Medicamente pe bază de rețetă Medicamentele eliberate pe bază de rețetă, precum opioidele și benzodiazepinele, pot produce efecte secundare precum somnolență excesivă, iar în cazul opioidelor și greață. Se consideră că și alte medicamente prescrise, inclusiv antiepilepticele și antidepresivele, pot avea efecte similare. În ultimul deceniu s-a observat o creștere a numărului de accidente rutiere, iar utilizarea medicamentelor prescrise care afectează capacitatea de conducere este considerată un factor important.

Angajații sunt încurajați să își informeze angajatorii atunci când li se prescriu astfel de medicamente, pentru a reduce riscul de accidente rutiere în timpul activității profesionale.

Dacă un angajat care conduce vehicule are o afecțiune ce poate fi tratată cu opioide, medicul trebuie informat că deplasarea cu vehiculul face parte din atribuțiile de serviciu ale angajatului, iar angajatorul trebuie să fie conștient că acesta ar putea urma un tratament cu opioide.

Angajații nu trebuie să utilizeze substanțe care le afectează capacitatea de reacție în timp ce conduc sau operează utilaje grele, precum stivuitoare sau macarale. Dacă un angajat trebuie să conducă în cadrul activității profesionale, personalul medical ar trebui să evite prescrierea opioidelor. În cazul în care tratamentul cu opioide este necesar, angajatorul ar trebui să îi atribuie sarcini compatibile cu starea sa și să evite implicarea acestuia în activități care necesită un nivel ridicat de siguranță.

Testare

Testele standardizate de sobrietate pe teren

Testele standardizate de sobrietate pe teren (FST) sunt o serie de teste utilizate de agenții de poliție pentru a determina dacă o persoană suspectată de conducere sub influența alcoolului sau a drogurilor se află sub influența substanțelor psihoactive. Aceste teste sunt utilizate în principal în Statele Unite pentru a îndeplini cerințele privind „” (sau echivalentul acesteia), necesare pentru susținerea unei condamnări pentru conducere sub influența alcoolului (DWI) sau a drogurilor (DUI) pe baza unui test chimic al alcoolemiei. În Statele Unite, testele standardizate de sobrietate pe teren sunt voluntare; totuși, în anumite state, conducătorii auto din transportul comercial sunt obligați să se supună unor teste preliminare cu etilotestul (PBT).

Programul de evaluare și clasificare a drogurilor Programul de Evaluare și Clasificare a Drogurilor (DEC) este conceput pentru a identifica conducătorii auto aflați sub influența drogurilor și pentru a determina tipurile de substanțe prezente în organismul acestora. Procedurile sunt utilizate după arestare pentru a colecta probe pentru proces, nu pentru stabilirea cauzei probabile, deoarece ar fi dificil de aplicat la locul incidentului.

Dezvoltat inițial în anii 1970 de Departamentul de Poliție din Los Angeles, California, programul DEC structurează procesul de identificare a drogurilor într-o evaluare în 12 pași, utilizată de un Expert în Recunoașterea Drogurilor (DRE) certificat. Scopul acestei evaluări este de a determina categoria sau categoriile de droguri sub influența cărora se află un suspect. Cei doisprezece pași sunt:

Testul alcoolemiei cu etilotestul Interviu cu agentul care a efectuat arestarea (observații precum vorbirea neclară sau mirosul de alcool în respirație) Evaluare preliminară Examinarea ochilor Teste psihomotorii Verificarea semnelor vitale Examinări într-o cameră întunecată Evaluarea tonusului muscular Verificarea eventualelor locuri de injectare (pentru injectarea heroinei sau a altor droguri) Interogarea suspectului