Facțiunea Republicană (Războiul Civil Spaniol)

Facțiunea republicană (în ), cunoscută și sub numele de facțiunea loialistă () sau facțiunea guvernamentală (), a fost facțiunea din Războiul Civil Spaniol care a sprijinit guvernul celei de-A Doua Republici Spaniole împotriva facțiunii naționaliste a rebeliunii militare.

Numele de republicani () a fost folosit în principal de membrii și susținătorii mișcării, în timp ce oponenții acestora foloseau termenul de Roșii (Rojos) pentru a se referi la ei, din cauza ideologiei de stânga a facțiunii, care includea și grupuri comuniste și anarhiste de extremă stângă. Porecla derivă și din faptul că au fost sprijiniți de Uniunea Sovietică (URSS). La începutul războiului, republicanii îi depășeau numeric pe naționaliști cu zece la unu, dar până în ianuarie 1937 acest avantaj a scăzut la patru la unu.Quiet fronts in the Spanish civil war

Sprijin străin Facțiunea republicană a primit cu greu sprijin extern din partea Aliaților, din cauza poziției Comitetului Internațional pentru Neintervenție. Sprijinul URSS iese însă în evidență, fundamental. La începutul războiului, Mexic, Franța și Polonia au contribuit cu cantități mari de material militar, dar și cu consilieri trimiși republicanilor.

De asemenea, sprijinul din partea Brigăzilor Internaționale a fost și el de remarcat și foarte documentat și vizibil în perioada respectivă.

Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică a fost principalul aliat al celei de-a Doua Republici Spaniole, contribuind cu tancuri și mașini blindate (în special tancul T-26, mașina blindată și tancul ), sute de avioane, câteva sute de mii de arme de foc și piese de artilerie, precum și prin trimiterea de cantități uriașe de muniție și câteva sute de piloți, tancuri și marinari profesioniști.

Iosif Stalin avea să ordone ulterior epurarea comuniștilor spanioli care erau antistaliniști. Partidul Comunist Stalinist din Spania a exterminat ulterior (Partidul Muncitoresc al Unificării Marxiste), precum și pe anarhiștii din Catalonia .

Mexic Guvernul mexican a menținut relații bune cu Republica la începutul conflictului, iar președintele a asigurat că este în totalitate solidar cu guvernul socialist spaniol, în fața armatei rebele. Pe lângă susținerea politică, solidaritatea societății mexicane față de Spania a fost imediată; muncitorii și sindicatele au făcut donații ambasadorului Spaniei. Guvernul Cárdenas, spre deosebire de celelalte țări, nu a aderat la Comitetul Internațional de Neintervenție și, prin urmare, fiind astfel singura țară care a acordat forțelor guvernamentale un ajutor oficial în timpul războiului civil.

A trimis aproximativ 28 de milioane de cartușe de muniție, 28.000 de puști, 70 de tunuri antiaeriene, aproximativ 55 de avioane (cu precădere franceze) și alimente, iar după război a oferit azil miilor de veterani și de intelectuali republicani exilați.

Cu toate acestea, mulți dintre cetățenii mexicani și un grup de țărani, porecliți Cristeros, au fost de partea lui Franco și a naționaliștilor.

Franța La începutul războiului, Franța, de asemenea cu un guvern de front popular, a luat decizia de a trimite materiale de război către A Doua Republică Spaniolă (în cea mai mare parte datorită acordurilor semnate pentru vânzarea de arme, din cauza prieteniei dintre guverne și pentru a scăpa de materialul învechit din Primul Război Mondial). La 30 iulie, primul transport de arme pentru Republică a sosit din Franța prin Pirinei. Era format din câteva sute de puști cu tot cu muniție, șase tancuri Renault FT și mai multe bombardiere și avioane de vânătoare. În august 1936, pactul de neingerință a pus capăt acestui sprijin.

Participanți

Grupuri politice

Frontul Popular miniatura|160x160px| Frontul Popular

Naționaliști

Basci

Naționalismul Basc Partidul Naționalist Basc Acțiunea Naționalistă Bască

Catalani miniatura|160x160px| Catalonia

Naționalismul Catalan Stânga Republicană a Cataloniei Acțiunea Catalană Republicană

Sindicate miniatura|160x160px| CNT - FAICNT-FAI

UGT miniatura|160x160px| UGT

Armată

Armata Populară Republicană În octombrie 1936, guvernul republican de la Vitoria a început un proces de reorganizare a unei armate fragmentate. Astfel, autodeclarata Armată Populară Republicană (, EPR) a ajuns să fie formată din unități ale Armatei Republicane Spaniole care au rămas loiale Republicii după rebeliunea naționalistă, dar și din membrii de miliție care au fost integrați în noua structură.

Alte ramuri

Marina Republicană Spaniolă; Carabinerii: o unitate de poliție civilă, unde lovitura de stat fascistă din 1936 a găsit cel mai puțin sprijin;Alejandro de Quesada, The Spanish Civil War 1936–39 (2): Republican Forces, p. 36Henry Buckley & Paul Preston, The Life and Death of the Spanish Republic: A Witness to the Spanish Civil War, I.B. Tauris, 2013 Garda Civilă (Guardia Civil), facțiuni loiale, reorganizate ulterior în Garda Națională Republicană. (Guardias de Asalto) Forțele Aeriene Republicane Spaniole

Brigăzile Internaționale și alți voluntari străini miniatura|160x160px| Brigăzile Internaționale Cel puțin 40.000 de voluntari din 52 de națiuni, de obicei socialiști, comuniști sau anarhiști, au luptat de partea republicană.

Marea majoritate a acestora, aproximativ 32.000 de bărbați și femeiThomas (2001) p. 942, au făcut parte din Brigăzile Internaționale, organizate în strânsă colaborare cu Cominternul .

Aproximativ alți 3.000 de voluntari străini au luptat ca membri ai milițiilor sindicatului anarho-sindicalist CNT și ale partidului marxist și antistalinist . Cei care luptau cu POUM au inclus unul dintre cei mai faimoși veterani ai războiului, scriitorul George Orwell.Orwell, George. Homage to Catalonia. New York: Harcourt, Brace, 19.

Armate regionale miniatura|160x160px| Țara Bascilor

Armata Bască Marina Auxiliară Bască Armata Populară a Cataloniei

Sprijin extern direct miniatura|160x160px| Statele Unite Mexicane Guvernul mexican a susținut pe deplin și foarte public cauza guvernului de la Madrid și a republicanilor. Mexic a refuzat să asculte propunerile anglo-franceze de neintervenție. Președintele a văzut războiul ca fiind similar cu propria revoluție din Mexic, ținând cont de faptul că și o parte a societății mexicane dorea o victorie naționalistă.

Atitudinea Mexicului a oferit un imens confort moral Republicii, mai ales că marile guverne latino-americane (Argentina, Brazilia, Chile și Peru) au simpatizat mai mult sau mai puțin deschis cu naționaliștii. Ajutorul mexican ar fi putut însă să fie nesemnificativ din punct de vedere practic dacă granița cu Franța ar fi fost închisă și dacă Germania Nazistă și Italia Fascistă ar fi putut să furnizeze naționaliștilor o cantitate de arme mai de calitate, și mult peste puterea Mexicului.

Mexic a oferit până la urmă un ajutor în valoare de 2.000.000 de dolari și o importantă asistență materială, care a inclus un număr mic de avioane fabricate americane, cum ar fi Bellanca CH-300 și , care serviseră anterior în Forțele Aeriene Mexicane. Nu toate au ajuns la republicani.

Uniunea Sovietică miniatura|190x190px| Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Uniunea Sovietică a oferit în primul rând asistență materială republicanilor, furnizând Spaniei 806 avioane, 362 de tancuri și 1.555 de piese de artilerie.Academy of Sciences of the USSR, International Solidarity with the Spanish Republic, 1936–1939 (Moscow: Progress, 1974), 329–30 URSS a ignorat embargoul Ligii Națiunilor și a vândut arme Republicii când puține alte națiuni ar fi făcut acest lucru, astfel devenind singura sursă importantă de arme grele a loialiștilor.

Iosif Stalin semnase, ca majoritatea marilor puteri de atunci, Acordul de Non-Intervenție de la începutul războiului civil, dar a decis să-l rupă. Cu toate acestea, spre deosebire de Hitler și Mussolini care au încălcat în mod deschis acordul, Stalin a încercat să facă acest lucru în secret.Arms for Spain Gerald Howson Acesta a creat o secțiune a armatei Uniunii Sovietice pentru a coordona o operațiune de ajutorare cu numele de cod X, dar cele mai multe dintre armele și artileria care au ajuns să fie trimise de sovietici erau vechituri. Stalin a folosit chiar și arme capturate în conflictele trecute.Beevor (2006). pp. 152–53. Totuși, echipament modern, precum tancurile Beevor (2006). p. 153. și avioane de vânătoare I-16 au fost, în cele din urmă, furnizate republicanilor.

Multe dintre livrările sovieticilor s-au pierdut sau au fost mai mici decât ordonase Stalin. Acesta a anunțat operațiunea foarte din scurt, ceea ce a însemnat că multe arme au fost pierdute în procesul de livrare. În cele din urmă, când navele au plecat cu proviziile pentru republicani, călătoria a fost extrem de lentă.

Stalin a ordonat constructorilor să includă punți false în proiectarea navelor, și astfel, odată ce nava părăsea portul, era necesar să-și schimbe pavilionul și să schimbe culorile unor părți exterioare pentru a evita capturarea de către naționaliști. În ciuda implicării de până atunci, în 1938, Stalin și-a retras trupele și tancurile, în mare parte din cauza politicii guvernului republican care devenise din ce în ce mai haotică și de neîncredere. Istoricul Hugh Thomas comentează:[...] dacă ar fi putut să cumpere și să transporte arme mai bune de la producătorii americani, britanici sau francezi, membrii socialiști și republicani ai guvernului spaniol ar fi încercat să se descotorească de Stalin.Thomas (2003) p. 683.Republica a plătit armele sovietice cu rezervele de aur ale Băncii Spaniei, într-o afacere care avea să devină un subiect frecvent al propagandei franchiste ulterioare (vezi Aurul de la Moscova). Costul armelor sovietice a fost de peste 500 de milioane de dolari americani (conform prețurilor din 1936), adică 72% din rezerva de aur a Spaniei, care era a patra ca mărime din lume. Restul de 27%, în jur de 176 de tone, au fost transferate în Franța.Beevor (2006). pp. 153–54.

Uniunea Sovietică a trimis și un număr de consilieri militari în Spania (2.000Beevor (2006). p. 163.–3.000Graham, Helen. The Spanish Civil War. A very short introduction. Oxford University Press. New York. 2005. p. 92).Thomas (2003). p. 944. În timp ce trupele sovietice care luptau direct nu aveau mai mult de 500 de oameni deodată, voluntarii sovietici operau adesea tancuri și avioane republicane de fabricație sovietică, în special la începutul războiului.Thomas (1961). p. 637. În plus, URSS a ordonat partidelor comuniste din întreaga lume să organizeze și să recruteze voluntari în Brigăzile Internaționale.

Suport ambivalent

Franța miniatura|160x160px| Republica Franceză Poziția francezilor față de Republica Spaniolă s-a caracterizat prin atitudinea lor ezitantă și ambivalentă. Astfel, guvernul Franței nu a trimis sprijin direct republicanilor și, spre sfârșitul războiului, a ajuns să se întoarcă împotriva lor, recunoscând în schimb statul franchist. Președintele s-a opus ajutorului direct, dar guvernul de stânga al prim-ministrului Léon Blum a simpatizat cu Republica.Antony Beevor, The Battle for Spain. Orion. (1982, revised 2006). Acesta s-a gândit atât să trimită ajutor militar și tehnologie către republicani, inclusiv avioane, cât și să folosească marina franceză pentru a bloca Armata Spaniolă a Africii condusă de Franco de la trecerea din Marocul Spaniol în Spania.Michael Alpert (1994). A New International History of the Spanish Civil War. Hampshire and London, England: Macmillan Press; New York: St. Martin’s Press, p. 14. De asemenea, la izbucnirea războiului civil, guvernul republican și cel francez au discutat despre un potențial transfer de aeronave franceze către forțele guvernamentale.