Ozarks, cunoscut și sub numele de Munții Ozark, Înălțimile Ozark sau Platoul Ozark, este o regiune fiziografică din statele americane Missouri, Arkansas, Oklahoma și colțul extrem de sud-est al Kansasului. Ozarks acoperă o porțiune semnificativă din nordul Arkansas-ului și cea mai mare parte din jumătatea de sud a Missouriului, extinzându-se de la Interstate 40 în centrul Arkansas-ului până la Interstate 70 în centrul Missouriului.
Există două lanțuri muntoase în Ozarks: din Arkansas și Oklahoma, precum și din Missouri. Vârful Wahzhazhe (cunoscut anterior sub numele de Buffalo Lookout), este cel mai înalt punct din Ozarks la și este situat în Munții Boston, la est de . Din punct de vedere geologic, zona este un dom cu nucleul expus în vechii Munți St. Francois. Ozarks acoperă aproape , ceea ce o face cea mai extinsă regiune înaltă între Apalași și Sâncoși. Împreună cu Munții Ouachita, zona este cunoscută în Statele Unite sub numele de Interior Highlands („Înălțimile Interioare”).
Platoul Salem, numit după , alcătuiește cea mai mare zonă geologică a Ozarkilor. Al doilea ca mărime este Platoul Springfield, numit după Springfield, Missouri, supranumit „Orașul-Regină al Ozarkilor”. La limita de nord a regiunii se află orașele St. Louis și Columbia, Missouri. Printre orașele importante din zona Ozark a statului Arkansas se numără Fayetteville, , , și . , chiar la nord de granița Arkansas-Missouri, este o destinație turistică unde cultura Ozark este popularizată.
Etimologie Toponimul Ozarks poate deriva dintr-o adaptare anglofonă a franțuzescului (prescurtare de la , care înseamnă „din/la/la [plural]”).Okrent, Arika (august 20, 2014). „De ce „Arkansas” nu este pronunțat ca „Kansas”?" . Recuperat la 11 iulie 2021. În deceniile premergătoare Războiului francez și indian din 1754 până în 1763, se referea la punctul de schimb francez , situat în zona împădurită de câmpie Delta Arkansas, aflată în amonte de confluența râului Arkansas cu fluviul Mississippi.
O altă posibilă origine etimologică ar putea fi expresia franceză , însemnând „[țara] arcadelor”, cu referire la zecile de poduri naturale formate prin eroziune și peșteri prăbușite în regiunea Ozark. Acestea includ Clifty Hollow Natural Bridge (de fapt o serie de arcade) din Missouri,Watkins, Conor. „Geologia Ozarks: Clifty Creek Natural Area includes natural bridge” , „The Ozarks Chronicle”, Rolla, Mo. și Alum Cove în .
Până la începutul secolului al XX-lea, termenul „Ozarks” a intrat în limbajul comun.McMillen, Margot Ford. „A to Z Missouri: The Dictionary of Missouri Place Names”, Columbia, Missouri: Pebble Publishing, 1996.
Subregiuni fiziografice
Munții Ozark constau din cinci subregiuni fiziografice: din nordul Arkansas-ului și din estul Oklahomei; Podisul Springfield din sud-vestul Missouriului, nord-estul Oklahomei și nord-vestul Arkansas-ului și incluzând Springfield, și / în Missouri, în Oklahoma și Fayetteville și în Arkansas; Dealurile White River de-a lungul White River, inclusiv și până la ; Podisul Salem sau Platoul Central, care include o bandă largă în zona central-sudică a Missouriului și cea central-nordică a Arkansas-ului, inclusiv , și ; din sud-estul Missouri; Dealurile Osage-Gasconade din jurul Lacului Ozarkilor; ; și zonele de graniță ale râurilor Missouri și Mississippi de-a lungul flancurilor estice și nord-estice.
Caracteristici carstice precum izvoarele,Jerry D. Vineyard și Gerald L. Feder. Springs of Missouri. Departamentul de Resurse Naturale din Missouri și U.S. Geological Survey. 1974 (revizuit 1982). ponoare, dolinele și peșterile sunt comune în calcarele din Platoul Springfield și abundente în roca dolomită de bază a Platoului Salem și a Munților Boston. Karst, Izvoare și Peșteri din Missouri, Missouri Departamentul de Resurse Naturale Missouri este cunoscut sub numele de „Statul Peșterilor” cu peste 7.300 de peșteri înregistrate, al doilea ca număr după Tennessee. Majoritatea acestor peșteri se găsesc în comitatele din Ozark. Sistemul acvifer din Podișul Ozark afectează mișcarea apelor subterane în toate zonele, cu excepția nucleului magmatic al Munților St. Francois.Rafferty, Milton. „The Ozarks as a Region: A Geographer's Description” , „OzarksWatch”, Vol. I, nr. 4, primăvara 1988.Ozark Aquifer Map , United States Geological Survey.Turul proiectului - O vizită rapidă la Proiectul Ozarks Stream Geomorphology , United States Geological Survey. Caracteristicile geografice includ poieni de calcar și dolomit, care sunt zone stâncoase, cu aspect deșertic, pe vârfurile dealurilor. Menținute deschise de incendii periodice care limitează creșterea ierburilor în solul puțin adânc, poienile găzduiesc șopârle cu guler, tarantule, scorpioni, cactuși și alte specii tipice mai degrabă Sudvestului deșertic.„Spatial Interaction Webs in Ozark Glades”. John Chase, profesor asistent. Universitatea Washington din St. Louis.
Munții Boston conțin cele mai înalte altitudini ale Munților Ozark, cu vârfuri de peste și formează unele dintre cele mai mari reliefuri ale oricărei formațiuni dintre Apalași și Munții Stâncoși. Munții Ouachita la sud se ridică cu câteva sute de metri mai sus, dar nu sunt asociați geografic cu Ozarkii. Porțiunea Munților Boston din Ozarki se întinde la nord de valea râului Arkansas la , are aproximativ lungime, și este mărginită de Platourile Springfield și Salem la nord de . Vârfurile pot atinge altitudini de puțin peste , cu văi adânci de . Turner Ward Knob este cel mai înalt vârf cu nume. Găsit în vestul comitatului Newton, Arkansas, are o altitudine de . În apropiere, cinci vârfuri fără nume au altitudini la sau puțin peste . Apele se scurg mai ales către White River, cu excepția râului Illinois, deși există și un drenaj considerabil de pe versanții sudici ai Munților Boston spre râul Arkansas. Pârâurile majore de acest tip includ Lee Creek, Frog Bayou, Mulberry River, Spadra Creek, Big Piney Creek, Little Piney Creek, Illinois Bayou, Point Remove Creek și Cadron Creek. Multe ape din Ozark își au izvoarele în zonele înalte ale formațiunii Boston, inclusiv , , , și White.
Relieful conține în cea mai mare parte dealuri domoale în platourile Springfield și Salem, în timp ce Munții Saint Francois sunt mai accidentați. Deși suprafața formațiunii Springfield este în principal calcar și chert , Platoul Salem este format din dolomite, calcare și gresie mai veche, din Ordovician. Ambele sunt pline de relief carstic și formează câmpii lungi și plate. Formațiunile sunt separate de povârnișuri abrupte care întrerup brusc dealurile ondulate. Deși o mare parte din Platoul Springfield a fost denudat din straturile de suprafață ale Munților Boston, rămășițe mari ale acestor straturi mai tinere sunt prezente în tot capătul sudic al formațiunii, sugerând posibil un proces de . Podișul Springfield este drenat prin pâraie mari și mature care alimentează în cele din urmă White River.
Geologie din nord-estul Ozarkilor sunt rămășițele erodate ale unui lanț muntos antic care formează nucleul geologic al domului de munte. Rocile magmatice și vulcanice din Munții St. Francois sunt rămășițele expuse ale unui lanț muntos proterozoic vechi de sute de milioane de ani. Dealurile rămase sunt porțiunea expusă a unui extins ( în parte) de roci granitice și riolite datând de acum 1485 până la 1350 milioane de ani care se întinde din Ohio până la vestul Oklahomei.<ref name=USGS>Denison, Rodger E., et al., „Geology and Geochemistry of the Precambrian Rocks in the Central Interior Region of the United States, Geological Survey Professional Paper 1241-C, 1984</ref> Nucleul zonei a existat ca o insulă în mările Paleozoice. Complexele de recife apar în straturile sedimentare din jurul acestei insule antice. Aceste recife de flancare au fost puncte de concentrare pentru lichidele de mai târziu, care au transportat minereuri și au format bogatele zăcăminte de plumb-zinc care au fost și continuă să fie exploatate în zonă. Rocile magmatice și vulcanice se extind la adâncime sub podeaua relativ subțire de roci sedimentare paleozoice și formează crusta bazală a întregii regiuni.A. G. Unklesbay, Jerry D. Vineyard. „Geologia Missouri — Trei miliarde de ani de vulcani, mări, sedimente și eroziune”, University of Missouri Press, 1992.
thumb|dreapta|Dolomit gri, sedimentat acum c. 500 milioane de ani se suprapune neconform riolitului roșcat care s-a format aproape de 1500 milioane de ani în Munții St. Francois. O majoră în regiune atestă că Ozarkii au fost deasupra nivelului mării timp de câteva sute de milioane de ani de la momentul vulcanismului din Precambrian până la mijlocul Cambrianului, cu un relief produs prin eroziune de până la . Mările au invadat în timpul Cambrianului târziu, producând gresiile Lamotte, de grosime, urmate prin sedimentare . Recifele de corali s-au format în jurul insulelor de granit și riolit din această mare cambriană. Această formațiune carbonatată, , acum în cea mai mare parte dolomit, este expusă în jurul Munților Sf. Francisc, dar se extinde în subsol în tot Ozarkul și atinge o grosime de . Bonneterre este acoperită cu de dolomit, adesea nisipos, mâlos sau chertos, formând formațiunile și și . Retragerea mărilor a dus la o altă neconformitate în timpul Cambrianului târziu și Ordovicianului timpuriu. În această perioadă, lichidele mineralizante au format zăcămintele bogate de minereu de plumb din Centura de plumb.
Sedimentarea s-a reluat în Ordovician odată cu depunerea gresiilor Gunter, a dolomitului și a proeminenței din gresie și dolomite . Gresia din Roubidoux formează stânci proeminente de-a lungul pârâurilor care se erodează în partea de sud a Podișului Salem. Gresiile Roubidoux și Gunter servesc ca acvifere semnificative atunci când sunt prezente în subsol. Sursa nisipurilor este considerată a fi Wisconsin Dome în curs de dezvoltare la nord-est. Regiunea Ozark a rămas ca platou în subducție cu o grosime semnificativă de dolomite chertoase cum ar fi formațiunile , și .
Porțiuni din Platoul Ozark, Platoul Springfield din sud-vestul Missouriului și nordul Arkansas-ului sunt acoperite de calcare denumite local „chert Boone”, constând din straturi de calcar și chert. Acestea sunt erodate și formează dealuri abrupte, văi și stânci.
Munții Boston sunt un platou înalt și adânc disecat. Rocile din regiune sunt, în esență, straturi sedimentare puțin perturbate, de epoca paleozoică. Cele mai înalte creste și vârfuri sunt acoperite de gresie din Pennsylvania, cum ar fi bazal Atoka și „Middle Bloyd”. Văile profund erodate sunt tăiate în calcar Mississippian și sub acel strat de dolomit ordovician.
În timpul perioadei , Podișul Ozark s-a înălțat ca urmare a orogenezei Ouachita. În timpul Paleozoicului târziu, bazinul oceanic adânc care exista în centrul și sudul Arkansas-ului s-a înălțat când America de Sud s-a ciocnit cu America de Nord, creând Munții de încrețire Ouachita și înălțând platoul Ozark la nord.
Ecologie și conservare Conservarea formală în regiune a început cu înființarea prin proclamația președintelui Theodore Roosevelt în 1908 pentru a conserva o suprafață de în cinci comitate din Arkansas. Alți au fost adăugați în anul următor. Pădurea inițială includea o zonă până la și la est până la .
În 1939, Congresul a înființat în nouă locuri din Missouri. Zonele de management al vieții sălbatice au fost înființate în anii 1920 și '30 pentru a restabili populațiile la un număr viabil. În deceniile anilor 1930 și 1940 , și Bob Marshall au dezvoltat o politică de „sălbăticie” pentru Serviciul Silvic. Eforturile lor au dat roade cu , care a desemnat zonele sălbatice „unde pământul și comunitatea sa de viață nu sunt perturbate de oameni, unde omul însuși este un vizitator și nu zăbovește”, deși aceasta includea și păduri publice de precum Pădurea Națională Mark Twain.