Novi Sad (în sârbă și ruteană: Нови Сад, în maghiară: Ujvidék, în slovacă: Nový Sad, în germană: Neusatz) este un oraș din Serbia. Este capitala , "Official page of government of Vojvodina", 12 November 2009 provinciei Voivodina și un mare centru industrial și cultural. Orașul mai este cunoscut ca Atena Sârbească (Srpska Atina).
Orașul se află în regiunea Bačka de Sud. În cadrul populației orașului se află și 860 de români (0,28%). Novi Sad este al doilea mare oraș ca mărime și importanță din Serbia, după Belgrad. Conform datelor din luna aprilie 2011, orașul avea o populație urbană de 299.294. Orașul este situat la granița dintre regiunile Bačka și Srem, pe malurile Dunării și ale Canalului Dunăre-Tisa-Dunăre, lângă pantele nordice ale muntelui Fruska Gora.
De când a fost fondat în 1694, Novi Sad a devenit centrul culturii sârbești și și-a câștigat denumirea sa de Atena sârbească. Astăzi, Novi Sad este un mare centru industrial și financiar al economiei sârbești și este, de asemenea, unul dintre cele mai mari locuri de construcție din zonă.Glas javnosti article from March 2005; Stanove više nema ko da kupi (in Serbian).
În anul 2019 a fost Capitala Europeană a Tineretului, iar în 2022 a devenit Capitală Europeană a Culturii.
Nume left|thumb|Catedrala din Novi Sad Numele Novi Sad înseamnă "plantații noi", în limba sârbă. Aceasta este o traducere a cuvântului latin "Neoplanta", numele dat de Maria Tereza orașului. Ca un loc de întâlnire al culturilor și al popoarelor, Novi Sad a ajuns să aibă mai multe nume diferite, în diferite limbi. Numele oficiale ale orașului Novi Sad utilizate de către administrația locală sunt: sârbă: Нови Сад, Novi Sad; maghiară: Újvidék; slovacă: Nový Sad; ruteană occidentală: Нови Сад (transliterat: Novi Sad).
În croată și română, care sunt limbi oficiale în organele administrației provinciale, orașul se numește Novi Sad. Istoric, a fost, de asemenea, numit „Neusatz” în limba germană. În sensul său mai larg, numele Grad Novi Sad se referă la "orașul Novi Sad", care este una dintre unitățile de oraș la nivel administrativ al Republicii Serbia. În sensul său restrâns, numele Novi Sad se referă la comuna Novi Sad, una dintre cele două municipalități urbane care compun orașul Novi Sad (cealaltă municipalitate fiind Petrovaradin). Novi Sad, de asemenea, s-ar putea referi strict la partea urbană a orașului Novi Sad (inclusiv Novi Sad și orașele Sremska Kamenica și Petrovaradin). Novi Sad s-ar putea referi și la centrul istoric urban Novi Sad, și anume Novi Sad (cu excepția orașelor Sremska Kamenica și Petrovaradin).
Istorie thumb|right|250px|Vedere din Novi Sad, din Cetatea Petrovaradin peste Dunăre (August 2005).
Origini Așezarea umană pe teritoriul de azi din Novi Sad are origini vechi, încă din epoca de piatră (în jur de 4500 î.Hr.). Această așezare a fost situată pe malul drept al Dunării pe teritoriul de azi al Petrovaradinului. Această regiune a fost cucerită de celți (in secolul IV î.Hr.) și romani (în sec I î.Hr.). Celții au fondat prima cetate în această așezare, care a fost situată pe malul drept al Dunării. În timpul stăpânirii romane, o cetate mai mare a fost construită în secolul I cu numele de Cusum și a fost inclusă în provincia romană Pannonia. În secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor.
Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai târziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerită de Regatul Ungariei între secolul al X-lea și al XII-lea, iar orașul a fost menționat, sub numele Bélakút sau Peturwarad (Pétervárad, sârbă: Petrovaradin), în documentele din 1237. În același an (1237), alte câteva localități au fost menționate pe teritoriul zonei urbane moderne din Novi Sad (pe malul stâng al Dunării).
Din secolul al XIII-lea în al XVI-lea, aceste așezări au existat pe teritoriul zonei urbane moderne din Novi Sad:Branko Ćurčin, Slana Bara nekad i sad, Novi Sad, 2002.Borovszky Samu: Magyarország vármegyéi és városai, Bács-Bodrog vármegye I.-II. kötet, Apolló Irodalmi és Nyomdai Részvénytársaság, 1909. pe malul drept al Dunării: Pétervárad (sârbă: Petrovaradin) și Kamanc (sârbă: Kamenica). pe malul stâng al Dunării: Baksa sau Baksafalva (sârbă: Bakša, Bakšić), Kűszentmárton (sârbă: Sent Marton), Bivalyos sau Bivalo (sârbă: Bivaljoš, Bivalo), Vásárosvárad sau Varad (sârbă: Vašaroš Varad, Varadinci), Zajol I (sârbă: Sajlovo I, Sajlovo Gornje, Gornje Isailovo), Zajol II (sârbă: Sajlovo II, Sajlovo Donje, Donje Isailovo), Bistritz (sârbă: Bistrica).
Alte așezări au existat în zona suburbană din Novi Sad: Mortályos (sârbă: Mrtvaljoš), Csenei (sârbă: Čenej), Keménd (sârbă: Kamendin), REV (sârbă: Rivica). Etimologia toponimelor arată că unele dintre ele sunt de origine maghiară (de exemplu: Bélakút, Baksafalva, Kűszentmárton, Vásárosvárad, REV), acest lucru indicând faptul că unele dintre ele au fost, inițial, locuite de maghiari înainte de invazia otomană. Unele toponime sunt de origine slavă, iar altele au o origine exactă nesigură. De exemplu, Bivalo (Bivaljoš) a fost o așezare slavă mare, care datează din secolul al V-lea sau al VI-lea.
thumb|200px|left|Harta Novi Sad (Ratzen Stadt) din 1745
Registrele fiscale din 1522 arată un amestec de nume maghiare și slave în rândurile locuitorilor din aceste sate, inclusiv nume slave ca Bozso (Bozo), Radovan, Radonya (Radonja), Ivo etc. După invazia otomană din secolele XVI-XVII, unele din aceste așezări au fost distruse și majoritatea locuitorilor maghiari au părăsit acest domeniu. Unele din așezări, de asemenea, au existat în timpul dominației otomane și au fost populate de etnici sârbi.
Între 1526 și 1687, regiunea a fost sub stăpânire otomană. În anul 1590, populația din toate satele care existau pe teritoriul de astăzi al Novi Sadului număra 105 case locuite, în exclusivitate, de către sârbi. Cu toate acestea, înregistrările otomane menționau doar locuitorii care plăteau impozite; astfel numărul de sârbi care locuiau în zonă (de exemplu, cei care au servit în armata otomană) a fost mai mare.Đorđe Randelj, Novi Sad slobodan grad, Novi Sad, 1997.
Fondarea Novi Sad La începutul dominației habsburgice, aproape de sfârșitul secolului al XVII-lea, oamenilor care aveau credință ortodoxă le-a fost interzisă reședința în Petrovaradin; astfel, sârbii au fost, în mare parte, în imposibilitatea de a construi case acolo. Din acest motiv, o nouă așezare a fost fondată în 1694 pe malul stâng al Dunării. Denumirea inițială a acestei așezări a fost Orașul Sârbesc(Ratzen Stadt). Un alt nume folosit pentru așezare a fost Petrovaradinski Šanac. În 1718, locuitorii din satul Almas au fost reinstalați la Petrovaradinski Šanac, unde au fondat Almaški Kraj ("Cartierul Almas").
Potrivit datelor din 1720, populația din Ratzen Stadt a fost compusă din 112 case sârbești, 14 germane și 5 case maghiare. Așezarea a câștigat, oficial, actuala denumire Novi Sad (Neoplanta - în latină) în 1748, când a devenit un "Oraș liber regal".
Edictul care a proclmat Novi Sad un „Oraș liber regal” a fost proclamat în 1 februarie 1748. Edictul are următorul cuprins:
thumb|250px| Fortăreața Petrovaradin cunoscută ca Habsburg Gibraltar
Pentru o mare parte din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Novi Sad a fost cel mai mare oraș din lume populat de etnici sârbi. Reformator al limbii sârbe, Vuk Stefanović Karadžić scria, în 1817, că Novi Sad este "cea mai mare municipalitate sârbească din lume". A fost un centru cultural și politic al sârbilor, care nu au avut propriul stat național în momentul respectiv. Din cauza influenței sale culturale și politice, Novi Sad a devenit cunoscut ca Atena Serbiei (Srpska Atina în limba sârbă). Potrivit datelor din 1843, Novi Sad a avut 17332 de locuitori, din care 9675 erau creștini ortodocși, 5724 catolici, 1032 protestanți, 727 de evrei și 30 de aderenți din biserica armeană. Cel mai mare grup etnic din oraș a fost cel al sârbilor și cel de-al doilea a fost al germanilor
În timpul Revoluției din 1848-1849, Novi Sad a fost parte a Voivodinei Sârbești, o regiune autonomă sârbă în cadrul Imperiului Habsburgic. În 1849, armata maghiară, situată în Cetatea Petrovaradin și condusă de generalul aromân Pál Kiss, a bombardat și a devastat orașul, care a pierdut o mare parte din populație. Conform unui recensământ din 1850 existau doar 7,182 cetățeni în oraș, comparativ cu 17,332 în 1843. Între 1849 și 1860, orașul a fost parte a unui domeniu regal austriac separat cunoscut sub numele de Voivodina din Serbia și Banatul Tamiš. După desființarea acestei provincii, orașul a fost inclus în ținutul Bačka-Bodrog.
După 1867, Novi Sad a fost localizat în partea maghiară a Austro-Ungariei. În acest timp, politica de maghiarizare a guvernului ungar a modificat drastic structura demografică a orașului, adică de la sârbă, în principal, populația orașului a devenit etnic mixtă.Triva Militar, Novi Sad na raskrsnici minulog i sadanjeg veka, Novi Sad, 2000, page 320.Triva Militar, Novi Sad na raskrsnici minulog i sadanjeg veka, Novi Sad, 2000, page 317.Újvidék . Révai nagy lexikona, vol. 18. p. 612. Hungarian Electronic Library. (in Hungarian)
După Primul Război Mondial thumb|left|250px|Piața principală, arhitectură neoclasică
În 25 noiembrie 1918 adunarea sârbilor, cea a bunievicilor și a altor națiuni din Voivodina și din Novi Sad au proclamat unirea regiunii cu Regatul Voivodina din Serbia. Începând cu 1 decembrie 1918 Novi Sad a fost parte din Regatul sârbilor, al croaților și al slovenilor, iar în 1929 a devenit capitala Banovinei Dunării, o provincie a Regatului Iugoslaviei. În 1921 populația orașului număra 39.122 de locuitori, dintre care 16.293 vorbitori de sârbă, 12.991 vorbitori de maghiară, 6.373 de germană, 1.117 de slovacă etc.Agneš Ozer, Život i istorija u Novom Sadu, Novi Sad, 2005, page 15.
În 1941, Regatul Iugoslaviei a fost invadat și împărțit de către puterile Axei, și părțile sale nordice, inclusiv din Novi Sad, au fost anexate de Ungaria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 5.000 de cetățeni au fost uciși și mulți alții au fost mutați. În trei zile ale raidului din Novi Sad (21-23 ianuarie 1942), poliția maghiară singură a ucis 1246 de cetățeni, printre care mai mult de 800 de evrei, și au aruncat cadavrele lor în apele înghețate ale Dunării, în timp ce numărul total al morților rezultat după raid a fost de aproximativ 2.500 de cetățeni de toate naționalitățile - sârbi, maghiari, slovaci și alții - au luptat împreună împotriva autorităților Axei. În 1975, întregului oraș i-a fost acordat titlul de Erou al Poporului din Iugoslavia.
Partizanii comuniști din Bačka și Syrmia au intrat în oraș în 23 octombrie 1944, sub conducerea lui Todor Gavrilovics Rilc. În timpul administrației militare în Banat, Bačka și Baranja (17 octombrie 1944-27 ianuarie 1945), partizanii comuniști au ucis un număr de cetățeni care au fost văzuți în calitate de colaboratori ai Axei sau ca amenințare la adresa noului regim. În conformitate cu articolul din Novosti Večernje din 09/06/2009, cele mai multe persoane ucise de către partizanii din Novi Sad au fost etnici sârbi.Večernje Novosti, Utorak, 9. Jun 2009, strana 11, mapa masovnih grobnica u Srbiji. Partizanii au ucis, de asemenea, cetățeni de etnie maghiară și germană. Conform unor surse, în această perioadă, aproximativ 2.000 -10000 de cetățeni (inclusiv 3 preoți maghiari ) au fost uciși.
250px|thumb|right|Novi Sad în perioada Interbelică(1920)