Malta, denumire oficială Republica Malta (în , în ), este o țară insulară din Europa de Sud, formată dintr-un arhipelag în Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, la 284 km la est de Tunisia, și la 333 km nord de Libia. Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și are o populație sub 450.000 de locuitori (în ciuda unui amplu program de emigrare derulat după al Doilea Război Mondial), ceea ce o face să fie una din cele mai mici țări din lume și una din cele mai dens populate. Capitala Maltei este Valletta, care, cu 0,8 km2, este cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană. Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza.
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii, , sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele.
Regele George al VI-lea al Regatului Unit în 1942 pentru curajul țării în al Doilea Război Mondial. Crucea lui George continuă să apară pe drapelul național maltez. Conform Legii Independenței Maltei, adoptată de Parlamentul Britanic în anul 1964, Malta a dobândit independență față de Regatul Unit, ca teritoriu suveran și independent al Commonwealth-ului, cunoscut oficial din 1964 până în 1974 ca , având-o pe Elisabeta a II-a ca șef de stat. Țara a devenit republică în anul 1974, și, deși nu mai este țară a Commonwealth-ului, rămâne al Commonwealth-ului Națiunilor. Malta a fost admisă în Organizația Națiunilor Unite în 1964 și în Uniunea Europeană în 2004, iar în 2008 a devenit parte din zona Euro.
Malta are o îndelungată istorie creștină și se pretinde a fi scaun apostolic întrucât, în conformitate cu Faptele Apostolilor,(; ) Apostolul Pavel ar fi naufragiat în Malta. Catolicismul este religia oficială a.
Malta este o destinație turistică populară, cu o climă caldă, numeroase zone de agrement și monumente arhitecturale și istorice, între care trei situri din Patrimoniul Mondial UNESCO: , orașul Valletta, și șapte , care sunt unele dintre cele mai vechi structuri din lume.Daniel Cilia, Malta Before History (2004: Miranda Publishers) ISBN 9990985081
Etimologia Originea termenului Malta este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai frecventă etimologie vehiculată este că cuvântul Malta derivă din cuvântul grecesc μέλι, meli, „miere”.μέλι . Grecii antici au numit insula Μελίτη (Melitē), însemnând „dulce ca mierea” (nume dat, printre altele, și unei nereideΜελίτη, Georg Autenrieth, A Homeric Dictionary, at the Perseus Project.), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă trăiește o specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca Melita,Castillo, Dennis Angelo (2006). care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα.Melita.
O altă ipoteză sugerează că cuvântul Malta ar veni de la cuvântul fenician Maleth, „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică, termenul de Malta apărând în forma sa actuală în Itinerarul Antonin (Itin. Marit. p. 518; Sil. Ital. xiv. 251).
Istoria
Preistoria Ceramica găsită de arheologi la se aseamănă cu cea găsită în Italia, și sugerează că insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de vânători-culegători din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil . Dispariția și a fost legată de apariția celor mai timpurii oameni de pe Malta.Palaeolithic Man in the Maltese Islands, A. Mifsud, C. Savona-Ventura, S. Mifsud Așezări agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au fost descoperite în zone deschise și în peșteri, cum ar fi .
erau singurul trib despre care se știe că locuia pe insulă în acest moment"Gozo". "Brief History of Malta". și, în general, este considerat a fi strâns legat de .Anthon, Charles (1848). Populația Maltei cultiva cereale, creștea animale și, ca și alte culturi antice mediteraneene, se închinau unei reprezentări a fertilității ilustrată pe artefactele preistorice malteze cu proporții similare cu unele statuete, cum ar fi Venus din Willendorf. thumb|left|Complexul de temple megalitice Ġgantija thumb|upright|Complexul de temple Ceramica din faza Għar Dalam este similară cu ceramica găsită în Agrigento, Sicilia. O cultură de constructori de temple temple megalitice fie a înlocuit-o, fie a apărut în această perioadă timpurie. Pe la 3500 î.e.n., acești oameni au construit unele dintre cele mai vechi structuri de sine stătătoare încă existente din lume, în forma templelor megalitice Ġgantija de pe insula Gozo;"Old Temples Study Foundation". alte temple timpurii sunt și cele de la și .Sheehan, Sean (2000). "Archaeology and prehistory".
Templele au o arhitectură distinctivă, de obicei un design în formă de trifoi complex, și au fost utilizate între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și un cuțit găsit în spatele unui altar de piatră detașabil sugerează că ritualurile practicate în templu includeau . Unele crâmpeie de informații sugerează că sacrificiile ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei statuie se află acum în Muzeul Național de Arheologie din Valletta."Visit Malta-Malta,Gozo,Comino-Museums in Malta-Museum of Archaeology" . Cultura se pare că a dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii templului au căzut victimă foametei sau unei boli, dar acest lucru nu este sigur.
O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor constructori antici, sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de car”, care pot fi găsite în mai multe locuri de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele găsite în , informal denumite „Răscrucea Clapham”. Acestea ar putea fi produse de erodarea pietrei calcaroase moi de către roțile de lemn ale carelor."Ancient mystery solved by geographers". Mottershead, Derek; Alastair Pearson & Martin Schaefer (2008).
După 2500 î.e.n., Insulele Malteze au fost depopulate timp de mai multe decenii, până la sosirea unui nou aflux de imigranți în Epoca Bronzului, o cultură care își incinera morții și a introdus în Malta structuri megalitice mai mici numite dolmene.Daniel Cilia, "Malta Before Common Era", in The Megalithic Temples of Malta. În cele mai multe cazuri, acestea sunt camere mici, cu capac dintr-o lespede mare plasat pe pietre verticale. Se afirmă că acestea ar aparține unei populații cu siguranță diferită de cea care a construit templele megalitice anterioare. Din cauza similitudinii dolmenelor malteze cu unele construcții mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit de acolo.Piccolo, Salvatore; Darvill, Timothy (2013).
Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii Negustorii fenicieni,"Notable dates in Malta's history" . care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale din Mediterana de Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor.Owen, Charles (1969). Fenicienii au locuit zona denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător , pe care l-au denumit ."History of Mdina" .Cassar 2000, pp. 53–55 Romanii, care au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el, dar și pe insulă) Melita. stanga|miniatura|Mozaic roman din . După în 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie feniciană.Terterov, Marat (2005). În această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și produceau textile. ii
În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte grele de către Marcus Atilius Regulus."Malta". www.treccani.it (in Italian). După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi cucerită din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman . De atunci, Malta a devenit , titlu care venea împreună cu o scutire de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia. Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea limbii punice, fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n.The Art Journal: The Illustrated Catalogue of the Industry of All Nations, Volume 2. "Volume 16, Issue 1" . Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n.,Cassar 2000, pp. 56–57 indică ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monede bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonstrează rezistența culturilor greacă și punică."218 BC – 395 AD Roman Coinage". www.centralbankmalta.org.
În secolul I î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța , și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, ."Roman Times". În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta din urmă i-a lăudat porturile, bogăția locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-138) a ridicat Malta la rang de municipium sau oraș liber: afacerile locale ale insulei erau administrate de patru și de senatul municipal, în timp ce un procurator roman, cu reședința la Mdina, îl reprezenta pe proconsulul Siciliei. În anul 58 e.n., Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă. Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care a prosperat în Malta. Din perioada romană s-au păstrat până astăzi puține relicve arheologice, singura excepție importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor Mdinei.
În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus.Brown, Thomas S. (1991). În timpul Perioadei Migrațiilor, Imperiul Roman de Apus a intrat în declin, iar Malta a devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau ocupată de mai multe ori. Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți. În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală). Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. În timp ce mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol. Stăpânirea bizantină a introdus și familii grecești în populația malteză.<cite class="citation book" id="CITEREFEdwardsGaddHammond1975">Edwards, I. E. S.; Gadd, C. J.; Hammond, N. G. L. (1975). Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile arabilor.Christian W. Troll; C.T.R. Hewer (12 Sep 2012).
Perioada musulmană și Evul Mediu