Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici este o arie protejată (arie specială de conservare — SACHotarare de Guvern, 685/27.05.2022, Hotărârea Guvernului nr. 685/2022 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor speciale de conservare ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta este întinsă pe o suprafață de , integral pe uscat.

Localizare Centrul sitului Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici este situat la coordonatele . Acesta se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău.Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România; accesat la 8 februarie 2025

Istoric Vulcanii Noroioși de la Buzău au fost remarcați pentru prima dată de francezul H. Cognard în 1867 cu ocazia unor prospecțiuni petroliere. Mai târziu, au fost descriși în 1883 de Grigore Cobălcescu, în 1890 de Grigore Ștefănescu și în 1965 de Mircea Peahă. Apariția lor se datorează emanațiilor de gaze din zonele cutate și faliate ce aduc la suprafață noroi.

Înființare Situl Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici (ROSCI0272) a fost declarat sit de importanță comunitară în pentru a proteja 2 specii de plante și 4 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în .

Erupția unor astfel de vulcani, formează la suprafață conuri prin întărirea noroiului ce intră în contact cu aerul. Noroiul este foarte lichid, motiv pentru care conurile care se ridică au o înălțime mică. Noroiul din vulcan este împins în permanență de gazele naturale spre gura vulcanilor, iar de acolo se prelinge pe versanții acestora. Au forma unor pârâiașe care se usucă treptat și modifică în permanență peisajul. Ploile modelează permanent acest areal, săpând în cratere mici canioane ce dau ansamblului un aspect selenar.

Biodiversitate Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 2 habitate naturale: Stepe și mlaștini sărate panonice, Stepe ponto-sarmatice.

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate: plante (2): târtan (Crambe tataria), rățișoare (Iris aphylla subsp. hungarica, cunoscut și sub denumirea de „stânjenel de stepă”) amfibieni (1): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata) mamifere (1): popândău (Spermophilus citellus) reptile (2): balaurul dobrogean Elaphe sauromates, broasca-țestoasă europeană de baltă (Emys orbicularis)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 17 specii de plante (pelin de sărătură, albăstrică, lobodă sălbatică, sică, Camphorosma annua, garofiță pătată, cârcel, limba mielului, orz sălbatic, stânjenel, hreniță, urda vacii, floarea sării, ghizdei, gărdurariță, iarba sărăturii, crestățea) și o reptilă din specia Lacerta praticola pontica (șopârlă de pădure).

Turism Frumusețea și raritatea fenomenului au făcut ca autoritățile să declare în 1924 zona ca rezervație naturală - monument al naturii și reprezintă un obiectiv atractiv în circuitul turistic european.

Note

Vezi și Natura 2000 Lista siturilor Natura 2000 din România

Categorie:Natura 2000 în România Categorie:Turismul în județul Buzău Categorie:Rezervații naturale din județul Buzău