Fotbalul este un sport de echipă disputat între două echipe de câte 11 jucători care folosesc aproape exclusiv picioarele pentru a propulsa o minge pe un teren de fotbal.

Scopul jocului este de a înscrie mai multe goluri decât echipa adversă, trimițând mingea dincolo de linia de poartă în interiorul unui cadru dreptunghiular apărat de adversar. În mod tradițional, meciul se desfășoară în două reprize de câte 45 de minute, totalizând 90 de minute. Cu aproximativ 250 de milioane de jucători activi în peste 200 de țări și teritorii, fotbalul este cel mai popular sport din lume.

Fotbalul se joacă conform Regulilor Jocului, un set de norme în vigoare din anul 1863, menținut de International Football Association Board (IFAB) din anul 1886. Mingea utilizată are o circumferință de . În timpul jocului, jucătorii folosesc cu precădere picioarele, dar pot utiliza și orice altă parte a corpului, cu excepția mâinilor și a brațelor, pentru a controla, lovi sau pasa mingea; capul, pieptul și coapsele sunt frecvent folosite. Doar portarii au voie să folosească mâinile și brațele, și numai în interiorul propriei arie de pedeapsă. În funcție de formatul competiției, un rezultat de egalitate poate fi declarat cu acordarea unui punct fiecărei echipe, sau meciul poate continua în prelungiri ori se poate ajunge la loviturile de departajare.

La nivel internațional, fotbalul este guvernat de FIFA. Sub egida FIFA există șase confederații continentale: AFC, CAF, CONCACAF, CONMEBOL, OFC și UEFA. Asociațiile naționale (de exemplu, FA în Anglia, U.S. Soccer în Statele Unite etc.) sunt responsabile de administrarea jocului în propriile țări, atât la nivel profesionist, cât și amator, și coordonează competițiile conform Regulilor Jocului. Cea mai prestigioasă competiție internațională de seniori este Cupa Mondială FIFA. Cupa Mondială masculină este cel mai urmărit eveniment sportiv din lume, depășind Jocurile Olimpice. Cea mai prestigioasă competiție de cluburi din Europa este Liga Campionilor UEFA, care atrage un public de televiziune vast la nivel mondial. Finala masculină a Ligii Campionilor este cel mai urmărit eveniment sportiv anual din lume.

Denumire Fotbalul face parte dintr-o familie de coduri de fotbal apărute din diverse jocuri cu mingea practicate în întreaga lume din antichitate. miniatura|Antet din pagina frontală a ziarului The Sportsman din 25 noiembrie 1910, ilustrând utilizarea în continuare a cuvântului „fotbal" pentru a desemna atât rugby-ul, cât și fotbalul asociație. Termenul soccer provine din argoul tip Oxford „-er", răspândit la Universitatea din Oxford din Anglia începând cu aproximativ 1875, și se crede că a fost preluat din argoul de la Rugby School. Inițial scris assoccer (prescurtare din „association"), a fost ulterior redus la forma modernă. Printre variantele ortografice timpurii se numărau socca și socker. Același tip de argou a generat și termenul rugger pentru rugby, fiver și tenner pentru bancnotele de cinci și zece lire sterline, precum și termenul astăzi arhaic footer, care desemna tot fotbalul.

Istoric Fotbalul nu are, în sine, o istorie clasică. Indiferent de asemănările cu alte jocuri cu mingea practicate în lume, FIFA a precizat că nu există nicio legătură istorică cu vreun joc din antichitate practicat în afara Europei. Istoria fotbalului în Anglia datează cel puțin din secolul al VIII-lea. Regulile moderne ale fotbalului se bazează pe eforturile din mijlocul secolului al XIX-lea de a standardiza formele variate de fotbal practicate în școlile publice din Anglia.

Precursori antici

Jocurile de lovit mingea cu piciorul au apărut independent în mai multe culturi. Jocul competițional chinezesc (, literal „lovitură de minge"; cunoscut și ca tsu chu) seamănă cu fotbalul modern, dar și cu o combinație între baschet și volei. Acesta reprezintă cea mai veche formă de joc cu piciorul pentru care există dovezi istorice. Jocul este menționat pentru prima dată ca exercițiu fizic în Zhan Guo Ce, o lucrare militară din perioada Han. Jucătorii de fotbal pasau mingea între ei, fără a o lăsa să atingă pământul. Aceasta era apoi trimisă unui jucător desemnat, care încerca să o trimită prin fengliu yan, o poartă circulară aflată pe niște stâlpi de 10-11 metri înălțime. În timpul dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.), jocul a fost standardizat și i s-au stabilit reguli. Drumul Mătăsii a facilitat răspândirea cuju în afara Chinei, mai ales în forma populară din perioada Tang, epocă în care a fost inventată mingea gonflabilă, care a înlocuit-o pe cea umplută cu materiale solide. Alte jocuri est-asiatice includ din Japonia și din Coreea, ambele influențate de cuju. a apărut după anul 600, în perioada Asuka. Era un joc ceremonial, nu competițional, și implica lovirea unui mari, o minge confecționată din piele de animal. În America de Nord, era un joc cu mingea practicat de algonchieni; a fost descris ca „aproape identic cu fotbalul popular practicat în Europa în aceeași perioadă, în care mingea era lovită cu piciorul spre porți".

și erau jocuri cu mingea din Grecia Antică. Imaginea unui jucător de reprezentată în basorelief pe o stelă datând din și aflată la Muzeul Național Arheologic din Atena apare pe trofeul Campionatului European UEFA. Athenaeus, scriind în 228 d.Hr., menționează jocul roman cu mingea . și se jucau cu mâinile și implicau violență fizică. Toate par să fi semănat mai degrabă cu rugbyul, lupta și voleiul decât cu fotbalul modern.Nigel Wilson, Encyclopedia of Ancient Greece, Routledge, 2005, p. 310Nigel M. Kennell, The Gymnasium of Virtue: Education and Culture in Ancient Sparta (Studies in the History of Greece and Rome), The University of North Carolina Press, 1995, on Google Books Steve Craig, Sports and Games of the Ancients: (Sports and Games Through History), Greenwood, 2002, on Google Books Don Nardo, Greek and Roman Sport, Greenhaven Press, 1999, p. 83Sally E. D. Wilkins, Sports and games of medieval cultures, Greenwood, 2002, on Google books

Precursori medievali miniatura|Meci de calcio în Piazza Santa Maria Novella, Florența, Italia. Pictură de Jan Van der Straet. În Evul Mediu, un joc notabil cu asemănări față de fotbalul modern era calcio storico fiorentino, originar din Florența, Italia. Un alt sport medieval ce poate fi considerat o formă timpurie de fotbal este la soule (sau choule), practicat în Franța din secolul al XII-lea,Jusserand, Jean-Jules. (1901). Le sport et les jeux d'exercice dans l'ancienne France. Retrieved 11 January 2008, from http://agora.qc.ca/reftext.nsf/Documents/Football--Le_sport_et_les_jeux_dexercice_dans_lancienne_France__La_soule_par_Jean-Jules_Jusserand în care mingea era propulsată cu mâinile, picioarele și bețele. Ca și fotbalul popular medieval necodificat, precursorul tuturor codurilor moderne de fotbal, aceste jocuri medievale implicau mai mult mânuirea mingii decât lovirea ei cu piciorul.

Era modernă

dreapta|miniatura|Un proiect timpuriu al „Regulilor Jocului" scrise de mână, redactat în numele Asociației de Fotbal de Ebenezer Cobb Morley în 1863, expus la Muzeul Național al Fotbalului din Manchester. Regulile de la Cambridge, elaborate pentru prima dată la Universitatea din Cambridge în 1848, au exercitat o influență deosebită asupra dezvoltării codurilor ulterioare, inclusiv fotbalul. Acestea au fost redactate la Trinity College, Cambridge, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanți de la școlile Eton, Harrow, Rugby, Winchester și Shrewsbury. Ele nu au fost adoptate universal. În cursul anilor 1850, numeroase cluburi neafiliate școlilor sau universităților s-au înființat în întreaga lume vorbitoare de limbă engleză, fiecare practicând diverse variante de fotbal. Unele și-au elaborat propriile seturi de reguli, cel mai notabil dintre acestea fiind Sheffield Football Club, fondat de foști elevi ai școlilor publice în anul 1857, care a condus la întemeierea Asociației de Fotbal din Sheffield în 1867. În anul 1862, John Charles Thring de la Uppingham School a elaborat și el un set de reguli cu o influență semnificativă.

Toate aceste eforturi au dus la întemeierea Asociației de Fotbal (FA) în anul 1863, care s-a întrunit pentru prima dată în dimineața zilei de 26 octombrie 1863 la Freemasons' Tavern de pe Great Queen Street, Londra. Singura școală reprezentată la acea ocazie a fost Charterhouse. Freemasons' Tavern a găzduit încă cinci întâlniri ale FA între octombrie și decembrie 1863; Asociația Engleză de Fotbal a publicat în cele din urmă primul set cuprinzător de reguli, denumit Regulile Jocului, punând bazele fotbalului modern. Regulile interziceau alergarea cu mingea în mână și hacking-ul (lovirea adversarului în tibie cu piciorul), încălcarea și ținerea. Unsprezece cluburi, sub conducerea secretarului FA Ebenezer Cobb Morley, au ratificat cele treisprezece legi originale ale jocului. Punctul de dispută a fost hacking-ul, pe care al doisprezecelea club prezent la întâlnire, Blackheath FC, dorea să îl păstreze, fapt ce a condus la retragerea sa din FA. Alte cluburi engleze de rugby au urmat acest exemplu și nu s-au alăturat FA; în schimb, în anul 1871, împreună cu Blackheath, au fondat Rugby Football Union. Regulile FA din anul 1863 permiteau mânuirea mingii prin „marks" și nu prevedeau o bară transversală, ceea ce le făcea remarcabil de asemănătoare cu fotbalul victorian, aflat în curs de dezvoltare în aceeași perioadă în Australia. Sheffield FA a jucat după propriile reguli până în anii 1870, FA preluând treptat unele dintre acestea până când diferențele dintre cele două jocuri au devenit nesemnificative. miniatura|Echipa Aston Villa în 1897, după câștigarea Cupei FA și a Ligii Engleze de Fotbal Cea mai veche competiție de fotbal din lume este Cupa FA, fondată de fotbalistul și crichetistul Charles W. Alcock, disputată de echipe engleze din anul 1872. Tot în anul 1872 a avut loc și primul meci internațional oficial de fotbal, între Scoția și Anglia la Glasgow, din nou la inițiativa lui Alcock. Anglia găzduiește, de asemenea, prima ligă de fotbal din lume, întemeiată la Birmingham în 1888 de directorul de la Aston Villa, William McGregor. Formatul inițial cuprindea 12 cluburi din Midlands și Nordul Angliei.

Regulile Jocului sunt stabilite de International Football Association Board (IFAB). Consiliul a fost înființat în 1886 în urma unei întâlniri la Manchester între Asociația de Fotbal, Asociația Scoțiană de Fotbal, Asociația de Fotbal a Țării Galilor și Asociația Irlandeză de Fotbal. FIFA, forul internațional al fotbalului, a fost fondată la Paris în 1904 și a declarat că va respecta Regulile Jocului ale Asociației de Fotbal. Creșterea popularității jocului internațional a dus la admiterea reprezentanților FIFA în IFAB în 1913. Consiliul este format din patru reprezentanți din partea FIFA și câte un reprezentant din partea fiecăreia dintre cele patru asociații britanice.

Era contemporană Cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Europa și America de Sud au fost regiunile dominante în fotbal. Cupa Mondială FIFA, inaugurată în 1930, a devenit principala scenă pe care jucătorii ambelor continente și-au demonstrat valoarea și forța echipelor naționale. În a doua jumătate a secolului, au fost create Cupa Europei și Copa Libertadores, iar câștigătoarele acestor două competiții de cluburi se înfruntau în Cupa Intercontinentală pentru a determina cea mai bună echipă din lume. miniatura|Golul victoriei Germaniei în Finala Cupei Mondiale FIFA 2014