Amélie Diéterle () a fost o actriță și cântăreață de operă franceză. Amélie Diéterle a fost una dintre cele mai populare și iubite actrițe ale perioadei Belle Époque până la începutul perioadei, cunoscută în Franța ca Années Folles - Anii nebuni, perioada anilor 1920. Amélie Diéterle a fost muză inspiratoare pentru poeții Léon Dierx și Stéphane Mallarmé, respectiv pentru pictorii Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec și Alfred Philippe Roll.

Biografie Amélie Diéterle s-a născut în Strasbourg, la 20 februarie 1871. Amélie a fost fiica unei servitoare de casă din München și a unui ofițer francez, Captain Louis Laurent, care fusese mutat în 1870 la o garnizoană din apropierea orașului.

După ce a câștigat premiul I pentru cântec și solfegiu la Conservatorul din Dijon,. Diéterle s-a prezentat pentru un concurs la Paris, în 1889, unde a fost aleasă dintre 40 de concurenți pentru a participa la Concerts Colonne. Apoi, a fost eleva lui Alice Ducasse, care fusese cântăreață la Opéra-Comique. A fost văzută și audiată, în 1891, de către dirijorul de la Théâtre des Variétés și apoi prezentată regizorului Eugène Bertrand, care a angajat-o. Acest start foarte promițător a devenit începutul unei carieră de aproape 35 de ani în trupa cunoscutului și apreciatului Teatru de varietăți (). Foarte repede, consolidându-și poziția de vârf, Amélie Diéterle a devenit actriță permanentă a Teatrului de varietăți, cu cameră și bunuri proprii.

Model și muză Vocea sa de tip flutée precum și nasul său elegant au făcut-o foarte populară și appreciată. Amélie a devenit „protejata” colecționarului de artă Paul Gallimard, care era totodată și proprietarul Teatrului de varietăți. În această perioadă a devenit o „muză” inspiratoare pentru poeții Léon Dierx și Stéphane Mallarmé.

Auguste Renoir i-a făcut trei portrete, o litografie în gri pe hârtie țesută, în 1899, expusă la Institutul de Artă al Muzeului din Chicago și un pastel în 1903, expus la Muzeul de Arte Frumoase din Boston.

Cele două picturi o înfățișează pe Amélie Diéterle purtând o pălărie albă. Cel de-al treilea portret, realizat în jurul anului 1910, este un pastel, aflat în prezent la Muzeul Antoine-Lécuyer () din Saint-Quentin.

Una dintre cele trei lucrări a fost împrumutată în 1922 de Gaston Bernheim (1870–1953) expoziției Cent ans de peinture française (1821-1921) d’Ingres au cubisme – O sută de ani de pictură franceză (1821 - 1921), de la Ingres la cubism, care a fost organizată pentru profitul Muzeului din Strasbourg () (orașul natal al artistei), la sediul parizian al Antiquarian Room (reprodus în articolul lui Léandre Vaillat în L'Illustration n° 4136 din 1er aprilie 1922).

Celebrul Henri de Toulouse-Lautrec a adăugat-o, în 1896, ca „personaj” într-una din cele mai faimoase picturi ale sale, Marcelle Lender dansând bolero în Chilperic.

Pictorul Alfred Philippe Roll a realizat o pictură a artistei în iunie 1913, în care o înfățișează pe jumătate dezbrăcată, șezând pe un scaun de grădină. Această pictură fusese donată de doamna Henriette Roll, cândva după decesul soțului său, Muzeului de Arte Frumoase a orașului Paris, fiind apoi expusă în locația cunoscută ca Petit Palais.

Carieră

Micuța Amélie și-a terminat studiile la Dijon, unde era staționat tatăl ei. Louis Laurent i-a dat fiicei sale o educație foarte atentă, atât de atent nuanțată încât viitoarea actriță a cultivat cu fervoare canoanele muzicale ale „artei severe” muzicale ale compozitorilor Gluck și Palestrina. . Dar răsturnările de soartă au forțat-o pe tânăra studentă, care studia muzica cultă, să se întoarcă la teatru și artele scenice.

Amélie Diéterle a fost înscrisă la Conservatorul din Dijon, situat la acea vreme la adresa 40-42 rue Chabot-Charnynote 9, în clădirile fostului Collège des Godrans. Acel institut de muzică, situat în Collège des Godrans, fusese creat la 8 decembrie 1793 (19 Frimaire Anne II)...

Profesorul ei cel mai important a fost Charles Laurent, a cărui asemănare a numelui de familie nu i-ar fi scăpat lui Amélie. La 28 iulie 1890, a primit în unanimitate Premiul I pentru canto și teoria muzicii de la Théodore Dubois, compozitor și profesor la Conservatoire national supérieur de musique et de danse de Paris.

În acest sens, de pe poziția sa de artistă complexă, aflată la vârsta maturității, Amélie Diéterle vorbește despre motivația sa artistică și condițiile pentru obținerea examenului la Conservatorul din Dijon..

După care, artista adaugă, referitor la acel examen, de la Dijon,

Galerie

Bibliografie

Photographic and biographical album on glories of the theater from 1850 to the 1930s, in the heyday of: Rachel Felix, Jean Coquelin, Paul Mounet, Sarah Bernhardt, Réjane, Amélie Diéterle, Julia Bartet, Jeanne Granier, Eleonora Duse, Lucien Guitry, ...

Commentary of the authors: « In this book of "Loves of Don Juan", we appealed for the photographic illustration, to Mrs Lise Fleuron, exquisite and charming artist of which all Paris at the moment, and at Miss Diéterle, whose stique and talent are applauded each evening at the Variety Theater. Both of them wanted to embody the two main characters of the novel: the first for Dona Elvire , the second for Dona Anna ».

Referințe

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1871 Categorie:Nașteri pe 20 februarie Categorie:Decese în 1941 Categorie:Decese pe 20 ianuarie Categorie:Actori de filme mute Categorie:Actrițe din Grand Est Categorie:Actrițe franceze de film mut Categorie:Actrițe franceze din secolul al XIX-lea Categorie:Actrițe franceze din secolul al XX-lea Categorie:Actrițe de teatru franceze Categorie:Belle Époque Categorie:Emigranți din Imperiul German în Franța Categorie:Modele feminine franceze Categorie:Muzicieni din Strasbourg Categorie:Oameni din Strasbourg Categorie:Pionieri ai cinematografiei