În 2014, Franța avea o rețea de autostrăzi de aproximativ 11.882 km, dintre care 9.048 km erau cu taxă, răspândite în toată țara. Aceasta reprezenta a patra rețea ca mărime la nivel mondial și a șasea dacă se includ drumurile expres cu cel puțin 2×2 benzi. Într-adevăr, anumite regiuni precum Corsica și o mare parte din Bretania (unde rețeaua este în curs de modernizare) nu dispun de autostrăzi, ci de drumuri expres. Astfel, nouă departamente nu sunt deservite de nicio autostradă majoră, în parte din cauza reliefului: Ardèche, Charente, Haute-Corse, Corse-du-Sud, Côtes-d'Armor, Finistère, Gers, Morbihan și Haute-Saône. Totuși, toate sunt deservite de drumuri expres. Franța de peste mări are o singură autostradă: autostrada A1, în Martinica.
Pe autostrăzi, viteza maximă este limitată la 130 km/h. Aceasta este redusă la 110 km/h pentru vehiculele grele, în caz de ploaie sau alte precipitații , dar și la apropierea unor orașe mari (unde poate fi redusă din nou la 90 km/h sau 70 km/h).
Rețeaua de autostrăzi din Franța face parte din rețeaua de drumuri europene.
În Franța, rețeaua de autostrăzi este foarte frecventată: Conducătorii auto care parcurg mai puțin de 4.000 de kilometri pe an își petrec 33% din distanțele conduse pe autostradă. Conducătorii auto care parcurg mai mult de 20.000 de kilometri pe an își petrec 29% din distanțele conduse pe autostradă .
Reguli de nomenclatură În Franța, drumurile clasificate ca autostrăzi au prefixul literei A (alte litere nu mai sunt acceptate din 1982). Pentru celelalte drumuri (inclusiv „Drumurile Express”), statutul lor juridic determină clasificarea lor: N pentru drumurile naționale, D pentru drumurile departamentale, etc, . Spre deosebire de alte drumuri, autostrăzile au propriul lor sistem de numerotare.
Principiul este că marile autostrăzi radiale primesc, în ordine crescătoare, în sensul acelor de ceasornic în jurul Parisului, numerele A1 până la A16, cu excepția autostrăzilor A2, A7, A8 și A9. Acestea leagă Parisul de o metropolă regională, de un port de interes național sau chiar de o metropolă străină, conform principiului nomenclaturii istorice a drumurilor naționale.
Dincolo de 20, numerele sunt atribuite pe sectoare: A21 la A29 (zona 2): Nord; A30 la A39 (zona 3): Nord-Est; A40 la A49 (zona 4): Rhône-Alpes; A50 la A57 (zona 5): Sud-Est; A61 la A69 (zona 6): Sud-Ouest; A71 la A79 (zona 7): Centru (în sens geografic); A81 la A89 (zona 8): Vest.
Sunt câteva excepții de la această nomenclatură: A19 (Orléans-Sens, fără zonă definită); A20 (axa Vierzon-Montauban, numită „L'Occitane”); A86 (centura periferică în jurul Parisului); A89 (transversală care leagă Bordeaux de Lyon).
Ramificațiile mici și prelungirile primesc un număr de trei cifre format din autostrada de la care derivă (de exemplu, A315 este o prelungire a A31) sau, dacă este cazul, din cea mai apropiată autostradă (de exemplu, A837 este o „ramificație” a A83, dar nu este conectată direct la ea).
Centurile ocolitoare din unele mari orașe urmează, de asemenea, această regulă, cu variații în funcție de perioada de numerotare. Centurile ocolitoare complete numerotate în anii 1980 au primit un număr de trei cifre cu un zero terminal (exemple: A620 pentru centurile ocolitoare din Toulouse și A630 pentru Bordeaux). Totuși, tendința mai recentă a fost să se adopte un sistem care constă în atribuirea primei cifre al zonei (de la 1 la 8), urmat de numărul departamentului respectiv (exemple: A814 pentru Caen și A844 pentru Nantes).
Când două autostrăzi au un tronson comun, în general, numărul este stabilit de traseul autostrăzii mai vechi. Dublarea numerotării autostrăzilor pe tronsoane comune este o creație recentă: se întâlnesc A41 și A43 la sud de Chambéry, A4 și A104 la Marne-la-Vallée, A71 și A89 la nord de Clermont-Ferrand din 2006, sau mai recent, A34 și A304 la sud de Charleville-Mézières (doar în direcția Charleville-Mézières-Reims) din 2019. În contrast, tronsonul comun A4/A86, foarte scurt, are o numerotare diferită în funcție de benzi.
Datorită evoluției constante a rețelei de autostrăzi, există însă numeroase excepții de la regulile descrise anterior: Autostrăzile cu două cifre considerate „prea scurte” au fost renumerotate adăugând un zero la sfârșit, atunci când numărul lor inițial a fost reatribuit unei autostrăzi mai lungi, cum ar fi A32 devenită A320. Cu toate acestea, noul număr de trei cifre nu urmează nomenclatura, deoarece autostrăzile de legătură sunt foarte îndepărtate. Tronsonurile de autostrăzi radiale ale căror trasee au fost deviate sau nu au fost niciodată finalizate au schimbat numărul. De exemplu, A811 este fostul tronson terminal al A11, iar A150 a fost un tronson al A15. Unele autostrăzi au preluat numărul drumului național pe care îl dublează, chiar dacă nu se află în zona corespunzătoare. Astfel: A20, care dublează fostul RN 20 între Vierzon și Montauban, ar fi trebuit să fie numerotată în zona 7; A89, care dublează fostul RN 89; A86, care dublează fostul RN 186. Aceste două din urmă (A89 și A86) se află în afara zonei 8. În Île-de-France, multe autostrăzi au preluat numere de trei cifre formate din numărul de două cifre al unei autostrăzi de referință, precedate de cifra 1. Exemplele sunt numeroase și limitate la Île-de-France, astfel că se vorbește uneori de „zona 10”, cu numere de tipul 1xy. Exemple includ: A106, care este o prelungire a A6; A186, care este o prelungire a A86. În Île-de-France, pentru cazurile particulare de ramificații de importanță egală, au fost atribuite litere (a și b) fiecărei ramificații. Acest lucru se referă doar la autostrăzile A6a și A6b, ramificații ale A6, și A5a și A5b, ramificații ale A5. Totuși, acest sistem specific pentru aceste ramificații a fost eliminat în 1996.
Există, de asemenea, numere ale căror origini sunt mai dificil de explicat, cum ar fi A3 și A19, care nu sunt mari autostrăzi radiale, precum și absența autostrăzilor A17 și A18, etc .
Autostrăzile franceze sunt adesea denumite și cu un nume, cum ar fi Autoroute du Nord, Autoroute de l'Est, etc.
De la A1 la A19 Autostrăzile radiale A1 până la A19 constituie rețeaua primară radiană care se extinde de la Paris către principalele orașe și alte aglomerări de importanță din Franța. Unele dintre acestea se ramifică la rândul lor către alte autostrăzi radiale. Există o autostradă A1 și în Martinica. thumb|Autostrada A1 la Chennevières-lès-Louvres (Val-d'Oise).
A1 - Autoroute du Nord: leagă Parisul (Porte de la Chapelle) de Lille Lungime: 211 km Traseu: Paris, Aeroportul Paris-Charles-de-Gaulle, regiunea Hauts-de-France, Parc Astérix, Lille. Orașe în apropierea autostrăzii A1: Paris, Saint-Denis, Compiègne, Bapaume, Arras, Lens, Douai, Villeneuve-d'Ascq, Lille. A fost prima autostradă complet deschisă circulației în Franța, la sfârșitul anilor 1960. Este gestionată de Sanef (Société des autoroutes du Nord et de l'Est de la France). Autostrada A1 este cea mai frecventată autostradă urbană din provincie (în afara regiunii Île-de-France). În caz de trafic intens, numărul de vehicule poate ajunge la aproximativ 200.000 pe zi la nivelul intersectării cu A25 și drumul național 356. Autostrada A1 are 23 de ieșiri și intersectează 10 autostrăzi: începând de la Paris, acestea sunt A86, A3, A170, A104, A29, A2, A26, A21, A22 și A25. Autostrada A1 traversează 6 departamente: Seine-Saint-Denis, Val-d'Oise, Oise, Somme, Pas-de-Calais și Nord.
Autostrada A2: Combles (intersecția cu A1) - A7 Belgia (Saint-Aybert). Lungime: 78,4 km Traseu: Combles (intersecția cu A1) - Cambrai - Denain - Valenciennes - Saint-Aybert (A7, frontieră belgiană). Este gestionată de Sanef. Este cu plată între A1 și Hordain, apoi gratuită dincolo de aceasta. Asigură legătura directă între Paris și Bruxelles prin Valenciennes. Are 26 de ieșiri și intersectează 4 autostrăzi: de la Combles, A1, A26, A21, și A23. Traversează 3 departamente: Somme, Pas-de-Calais, și Nord. thumb|Autostrada A3
Autostrada A3: Paris (Porte de Bagnolet) - Roissy-en-France (intersecția cu A1). Lungime: 18,4 km Traseu: Paris - intersecția cu A1 la Roissy-en-France. Autostrada A3 trebuia inițial să înceapă de la A104 la Torcy (fosta A199) și să ajungă la actuala A103, dar proiectul a fost abandonat. Drumul național N2, plecând de la intersecția A1/A3, trebuia să fie transformat în autostradă A3 până la Soissons sau chiar Laon. Acest proiect a rămas la stadiul de proiect și este puțin probabil să fie realizat vreodată. Autostrada are un sector comun cu A86 pe 1,5 kilometri. Este gratuită și permite ocolirea Parisului pe est și conexiunea cu A86 din A1. Dispune de 9 ieșiri și intersectează 4 autostrăzi: de la Paris, A86, A103, A170 și A1. De asemenea, intersectează Boulevard Périphérique din Paris. Traversează 2 departamente: Seine-Saint-Denis și Val-d'Oise.
thumb|Autostrada A4 și intersectarea cu A34 lângă Reims. A4 - Autoroute de l'Est: Paris (Porte de Bercy) - Strasbourg Lungime: 482 km Autostrada A4 începe din Paris, are un tronson comun cu A86, trece prin Marne-la-Vallée, Disneyland Paris, Reims, Châlons-en-Champagne, Metz, se apropie de granița cu Germania lângă Landul Saar, trece prin Haguenau și ajunge la Strasbourg. Inițial, N4 ar fi putut deveni A4, dar traseul său direct nu trecea prin Reims, Châlons-en-Champagne și Metz. Prin urmare, s-a decis construirea A4 pe un traseu propriu pentru a deservi aceste orașe. Este gestionată de Sanef. Dispune de 50 de ieșiri și intersectează 14 autostrăzi: de la Paris, A86, A104, A140, A26, A31, A314, A315, A320 și A35. Traversează 10 departamente: Val-de-Marne, Paris, Seine-Saint-Denis, Seine-et-Marne, Aisne, Marne, Meuse, Meurthe-et-Moselle, Moselle și Bas-Rhin. thumb|Autostrada A5
A5 - La Champenoise: Paris (Lieusaint) - Langres (A31) Lungime: 225 km Parcurs: A5a-A5b, Melun, Montereau-Fault-Yonne, Sens, Troyes, Colombey-les-Deux-Églises, Chaumont, Langres. Informații suplimentare: Ultimul tronson, între Troyes și Île-de-France, a fost finalizat în 1995. Se preconizează o prelungire spre Vesoul, Belfort (A36), Mulhouse și Elveția. Acest proiect ar fi implicat transformarea RN 19 în autostradă, dar această ipoteză a fost considerată neviabilă. Numărul A5 ar putea fi înlocuit de A319. Administrare: Este gestionată de APRR (Autoroutes Paris-Rhin-Rhône) și este pe bază de taxare între Montereau-sur-le-Jard și extremitatea sa (A31). Ieșiri: Are 24 de ieșiri și intersectează 3 autostrăzi: plecând de la Paris (A5a și A5b combinate), A19, A26 și A31. Departamente traversate: Essonne, Seine-et-Marne, Yonne, Aube și Haute-Marne.
A6 - Autoroute du Soleil: Paris (Wissous) - Lyon (Limonest) Lungime: 445 kilometri Parcurs: Évry-Courcouronnes, Fontainebleau, Nemours, Courtenay, Auxerre, Beaune, Chalon-sur-Saône, Mâcon, Villefranche-sur-Saône, Dardilly, Lyon (Șoseaua de centură Lyon, tunelul Fourvière, Gara Rutieră Perrache). Informații suplimentare: Prima parte a călătoriei către coastele mediteraneene, A6 a înlocuit N7 în acest rol. A6 a fost una dintre primele autostrăzi care pleacă din Paris. Inițial, lega Parisul de Fontainebleau (inclusiv tronsonul actualei N37 între Cély și Barbizon). La mijlocul anilor 1960, tronsonul următor a fost inaugurat cu fast de Georges Pompidou, extinzându-se până la Avallon. Traversarea Morvanului a fost finalizată la începutul anilor 1970, punând capăt calvarului sezonier de la Saulieu și Chagny și mitului N7. Administrare: Este gestionată de Autoroutes Paris-Rhin-Rhône (APRR). Deși traficul este intens, între Auxerre și Beaune, în traversarea Morvanului, autostrada este doar cu 2x2 benzi. Declasare: În 2017, la intrarea în Lyon, A6 a fost declasată. De la ieșirea 33 (Limonest) și până la conexiunea cu A7 (Perrache), A6 a devenit M6 și nu mai este considerată autostradă. Ieșiri: Are 38 de ieșiri și intersectează 12 autostrăzi: pornind de la Paris (A6a și A6b combinate), A106, A86, A10, A126, A77, A19, A38, A31, A40, A406, A46, A466 și A89.