miniatura|O tastatură și cătușe.Criminalitatea informatică sau criminalitatea cibernetică desemnează infracțiunile comise împotriva sistemelor informatice și a datelor ori prin utilizarea rețelelor și a tehnologiilor digitale. Acestea includ, între altele, accesul ilegal la sisteme informatice, interferența cu datele sau sistemele, frauda informatică, furtul de identitate, distribuirea de programe malițioase și alte forme de utilizare abuzivă a infrastructurii digitale.
În documentele ONU de la cel de-al zecelea Congres privind prevenirea criminalității, infracțiunile informatice erau grupate în categorii precum accesul neautorizat, deteriorarea datelor, sabotajul informatic, interceptarea neautorizată și spionajul informatic. Convenția ONU privind criminalitatea cibernetică adoptă de asemenea o abordare centrată pe infracțiuni precum accesul ilegal, interferența cu sistemele, utilizarea abuzivă a dispozitivelor informatice și frauda sau furtul comise prin intermediul sistemelor TIC.
Criminalitatea cibernetică are un pronunțat caracter transnațional și poate implica atât actori nestatali, cât și actori susținuți de state, în special în domenii precum spionajul cibernetic, fraudele financiare și atacurile asupra infrastructurilor digitale. Raportul Global Risks Report 2025 al Forumului Economic Mondial clasează „crime and illicit economic activity” printre riscurile globale analizate și plasează „cyber espionage and warfare” între riscurile cele mai severe pe termen de doi ani și de zece ani. În Global Cybersecurity Outlook 2025, WEF arată că infracționalitatea cibernetică a crescut atât ca frecvență, cât și ca sofisticare, inclusiv prin ransomware, tactici amplificate de inteligența artificială și atacuri asupra lanțurilor de aprovizionare.
Evaluările Europol subliniază, de asemenea, migrarea tot mai accentuată a criminalității organizate către mediul online și faptul că datele au devenit atât o țintă directă, cât și o resursă pentru alte infracțiuni cibernetice. Potrivit Global Risks Report 2025, dintre riscurile tehnologice, spionajul și războiul cibernetic se numără printre cele mai grave riscuri percepute la orizontul următorilor ani.
Clasificări ale criminalității informatice Nu există o clasificare universal acceptată a criminalității informatice, însă literatura de specialitate și materialele UNODC disting frecvent între infracțiuni dependente de tehnologie, infracțiuni facilitate de tehnologie și infracțiuni legate de conținutul digital. În mod asemănător, evaluările Europol folosesc categorii precum criminalitatea cibernetică dependentă de sisteme informatice, fraudele și alte infracțiuni comise online, exploatarea sexuală a copiilor online și piețele criminale online.
Infracțiuni dependente de tehnologie Infracțiunile dependente de tehnologie sunt cele care pot fi comise numai prin utilizarea calculatoarelor, a rețelelor sau a altor sisteme digitale. În această categorie intră, de exemplu, accesul ilegal la sisteme, interferența cu datele sau sistemele, dezvoltarea și distribuirea de programe malițioase, atacurile DoS/DDoS, utilizarea abuzivă a dispozitivelor informatice și unele forme de ransomware.
Infracțiuni facilitate de tehnologie Infracțiunile facilitate de tehnologie sunt infracțiuni tradiționale amplificate sau extinse prin intermediul internetului și al comunicațiilor digitale. Exemplele includ phishing-ul, furtul de identitate, fraudele de investiții, compromiterea conturilor de e-mail în scop fraudulos, șantajarea online, fraudele de suport tehnic și alte forme de fraudă financiară comise prin rețele digitale. În raportul său pentru 2024, FBI a arătat că cele mai numeroase plângeri au vizat phishing/spoofing, extorcare, breșe de date personale, fraude de suport tehnic și furt de identitate.
Infracțiuni legate de conținut O altă categorie utilizată de UNODC este cea a infracțiunilor legate de conținutul digital. Aceasta poate include distribuirea de materiale ilegale, precum materialele de abuz sexual asupra copiilor, precum și alte tipuri de conținut incriminat în anumite jurisdicții. Încadrarea exactă a unor asemenea fapte diferă însă semnificativ de la un sistem juridic la altul.
Alte tipologii Unele analize disting suplimentar între infracțiuni îndreptate împotriva confidențialității, integrității și disponibilității datelor și sistemelor, infracțiuni informatice pentru câștig financiar sau prejudiciere și infracțiuni bazate pe conținut. Rapoartele Europol mai separă explicit exploatarea sexuală online a copiilor, frauda în plăți și piețele criminale online, deoarece acestea au mecanisme, victime și modele operaționale distincte.
Incidente notabile Printre incidentele notabile asociate criminalității informatice se numără atacuri care au produs perturbări majore, pierderi financiare importante sau au influențat politicile de securitate cibernetică.
Viermele Melissa (1999): unul dintre primele incidente malware de mare amploare, care s-a răspândit prin e-mail și a demonstrat rapiditatea cu care codul malițios putea afecta sisteme informatice conectate la internet.
Atacurile de tip denial-of-service din 2000: în februarie 2000, mai multe site-uri importante, inclusiv Yahoo! și eBay, au fost afectate de atacuri distribuite de tip denial-of-service, episod considerat un moment definitoriu în istoria atacurilor DDoS.
Compromiterea contului Twitter al Associated Press (2013): după publicarea unui mesaj fals despre explozii la Casa Albă, piețele financiare americane au înregistrat o scădere bruscă de scurtă durată, ilustrând impactul dezinformării distribuite prin conturi compromise.
WannaCry (2017): atacul ransomware a afectat organizații din numeroase țări începând cu 12 mai 2017 și este descris de Europol drept una dintre cele mai semnificative epidemii ransomware globale. Potrivit evaluărilor FBI, ransomware-ul a rămas și în anii următori una dintre cele mai importante amenințări la adresa infrastructurilor critice.
Pegasus Project (2021): investigația coordonată de Forbidden Stories, cu sprijin tehnic din partea Amnesty International, a arătat utilizarea spyware-ului Pegasus al companiei israeliene NSO Group împotriva jurnaliștilor, activiștilor, liderilor politici și altor persoane din mai multe țări.
Combaterea criminalității informatice Combaterea criminalității informatice este îngreunată de caracterul ei transfrontalier, de viteza cu care pot fi ascunse sau mutate urmele digitale și de faptul că autorii pot opera din jurisdicții diferite de cele în care se află victimele sau infrastructura afectată. În raportul său anual pentru 2024, Internet Crime Complaint Center (IC3) al FBI a înregistrat 859.532 de plângeri și pierderi raportate de 16,6 miliarde de dolari, ilustrând amploarea economică a fenomenului.
Anchetă Anchetele privind criminalitatea informatică se bazează în mare măsură pe criminalistica digitală și pe colectarea, conservarea și prezentarea probelor electronice, precum e-mailuri, mesaje, fișiere jurnal și alte date generate de sisteme informatice. UNODC subliniază că aceste probe sunt adesea volatile și că autoritățile trebuie să coopereze rapid pentru a le identifica, conserva și obține peste granițe. Urmărirea unei adrese IP sau a altor indicatori tehnici poate sprijini investigația, dar nu este suficientă în sine pentru identificarea autorului.
În Statele Unite ale Americii, FBI investighează infracțiuni cibernetice precum intruziunile informatice, frauda online, ransomware și compromiterea infrastructurilor critice, iar IC3 funcționează ca principal punct de primire a plângerilor publice privind criminalitatea cibernetică și fraudele facilitate de internet.
Cooperare internațională Din cauza caracterului global al rețelelor informatice, cooperarea internațională este considerată esențială pentru combaterea criminalității informatice. INTERPOL afirmă că sprijină statele membre prin coordonarea operațiunilor transfrontaliere, schimb de informații operative, instruire și dezvoltare de capacități, inclusiv prin Cyber Fusion Centre. Comisia Europeană arată că Convenția de la Budapesta privind criminalitatea informatică rămâne un standard internațional important pentru armonizarea normelor și facilitarea cooperării împotriva criminalității informatice.
Prevenire Prevenirea criminalității informatice implică atât măsuri tehnice, cât și măsuri organizaționale și educaționale. În practică, recomandările de bază includ actualizarea regulată a software-ului, utilizarea autentificării multifactor, protejarea datelor, instruirea utilizatorilor și raportarea rapidă a incidentelor către autorități sau operatorii afectați.
Legislație Combaterea eficientă a criminalității informatice depinde și de existența unor cadre juridice compatibile între state, care să permită incriminarea faptelor, conservarea datelor, obținerea probelor electronice și cooperarea judiciară internațională. În Uniunea Europeană și în alte jurisdicții, această abordare este completată de puncte de contact, mecanisme de schimb de informații și instrumente de cooperare judiciară și polițienească.
Agenții Printre organizațiile și unitățile implicate în combaterea criminalității informatice se numără:
ASEAN, care a adoptat în 2017 o declarație privind prevenirea și combaterea criminalității informatice. Europol, prin Centrul European de Combatere a Criminalității Cibernetice (EC3), creat pentru consolidarea răspunsului forțelor de ordine din Uniunea Europeană la criminalitatea informatică. INTERPOL, care coordonează cooperarea polițienească internațională în materie de criminalitate informatică și sprijină statele membre prin schimb de informații, operațiuni comune și dezvoltare de capacități. National Cyber Crime Unit din cadrul National Crime Agency din Regatul Unit. Biroul Federal de Investigații din Statele Unite, care investighează infracțiuni informatice prin divizia sa specializată în criminalitate cibernetică și prin Internet Crime Complaint Center. National Security Agency din Statele Unite, cu atribuții în domeniul informațiilor de semnal și al securității cibernetice la nivel național. Australian High Tech Crime Centre, găzduit de Australian Federal Police. Unitatea de criminalitate cibernetică (poliția elenă), structură specializată a poliției elene pentru investigarea criminalității informatice. din cadrul Agenției Naționale de Poliție din Japonia. Centrul de răspuns la teroarea cibernetică al Agenției Naționale de Poliție din Coreea de Sud.
Note
Bibliografie Crima cibernetică. (nd). [Pliant]. Biroul Federal de Investigații. Preluat la 24 aprilie 2024, de la Cyber Herrero, J., Torres, A., Vivas, P. și Urueña, A. (2022). Dependența de smartphone-uri, sprijinul social și victimizarea criminalității cibernetice: un model de amestec de supraviețuire și creștere discretă: intervenție psihosocială. Intervenție psihosocială, 31(1), 59–66. Smartphone Addiction, Social Support, and Cybercrime Victimization: A Discrete Survival and Growth Mixture Model
Lectură suplimentară Balkin, J., Grimmelmann, J., Katz, E., Kozlovski, N., Wagman, S. & Zarsky, T. (2006) (eds) Cybercrime: Digital Cops in a Networked Environment, , New York. Bowker, Art (2012) "The Cybercrime Handbook for Community Corrections: Managing Risk in the 21st Century" Charles C. Thomas Publishers, Ltd. Springfield. Brenner, S. (2007) Law in an Era of Smart Technology, Oxford: Oxford University Press Broadhurst, R., and Chang, Lennon Y.C. (2013) "Cybercrime in Asia: trends and challenges", in B. Hebenton, SY Shou, & J. Liu (eds), Asian Handbook of Criminology (pp. 49–64). New York: Springer () Chang, L.Y. C. (2012) Cybercrime in the Greater China Region: Regulatory Responses and Crime Prevention across the Taiwan Strait. Cheltenham: Edward Elgar. () Chang, Lennon Y.C., & Grabosky, P. (2014) "Cybercrime and establishing a secure cyber world", in M. Gill (ed) Handbook of Security (pp. 321–339). NY: Palgrave.