miniatura| Boxeri clasici (stânga) și boxeri mulați (dreapta). miniatura|Chiloți de damă (croială clasică). thumb|Un sutien miniatura|Articole de corp: Tricouri cu mânecă scurtă (în stânga și în dreapta) și maiouri (în centru). Lenjeria de corp (numită și lenjerie intimă) reprezintă categoria de articole de îmbrăcăminte purtate pe sub hainele exterioare. De regulă, aceasta se află în contact direct cu pielea și poate fi alcătuită din unul sau mai multe straturi suprapuse.
Rolul principal al lenjeriei de corp este de a proteja piesele vestimentare exterioare împotriva pătării sau deteriorării cauzate de transpirație, sebum și alte secreții biologice ori fluide corporale. De asemenea, aceasta protejează epiderma de iritațiile provocate de frecarea cu texturile mai rigide ale hainelor de zi cu zi, asigură suport anatomic și contribuie la modelarea estetică a siluetei. În perioadele cu temperaturi scăzute, lenjeria de corp lungă (precum izmenele sau hainele termice) este utilizată ca strat izolator pentru menținerea căldurii corporale. Totodată, anumite piese de lenjerie au o profundă semnificație ritualică sau religioasă.
În timp ce unele articole sunt proiectate exclusiv ca lenjerie intimă, alte piese — cum sunt tricourile, maiourile sau anumite tipuri de pantaloni scurți — pot îndeplini un dublu rol, fiind purtate atât pe sub haine, cât și ca îmbrăcăminte exterioară de sine stătătoare. În funcție de materialele textile utilizate, unele piese pot servi ca (pijamale, furouri), ca haine de plajă ori sau pot fi destinate exclusiv stimulării vizuale și sexuale.
În linii mari, articolele de lenjerie intimă se împart în două categorii: cele care acoperă trunchiul (zona toracică și abdominală) și cele care acoperă talia și partea superioară a picioarelor, deși există și piese dintr-o singură bucată (cum sunt body-urile sau combinezoanele) care îmbină ambele funcții. Designul și stilurile variază considerabil în funcție de gen: La femei: Piesele standard includ sutienele și diverse tipuri de chiloți de damă. La bărbați: Cele mai frecvente modele sunt slipurile clasice, boxerii largi și boxerii mulați. Unisex: Articolele care pot fi purtate de ambele sexe includ tricourile, maiourile simple, chiloții de tip bikini și chiloții tanga.
Funcție Lenjeria de corp este purtată dintr-o serie de considerente practice, igienice și estetice, îndeplinind următoarele roluri principale:
Protecția hainelor exterioare: Împiedică pătarea și degradarea articolelor vestimentare exterioare din cauza transpirației, urinei,US Patent Number 6447493 spermei, lichidului preejaculator, fecalelor, secrețiilor vaginale și sângelui menstrual.
Suport anatomic: Sutienele asigură susținerea sânilor, în timp ce chiloții masculini de tip slip sau boxer mulat îndeplinesc o funcție similară pentru organele genitale externe.
Modelarea siluetei: Corsetele, body-urile modelatoare și brâurile sunt utilizate pentru a asigura susținere fermă și pentru a modifica temporar .
Activități sportive: În timpul efortului fizic, bărbații utilizează adesea lenjerie intimă mulată, suspensoare sau slipuri prevăzute cu o cochilie rigidă de protecție pentru a preveni accidentările în zona inghinală. Femeile apelează frecvent la concepute special pentru a limita mișcarea sânilor, sporind astfel confortul și reducând riscul de întindere a ligamentelor suspensoare (ligamentele lui Cooper).
Izolare termică: În regiunile cu climă rece, lenjeria de corp (în special cea de corp lungă, izmenele sau articolele termice) funcționează ca un strat izolator suplimentar care ajută la menținerea temperaturii optime a corpului.
Păstrarea pudoarei: Hainele transparente sau foarte lejere sunt adesea dublate pe dedesubt de camizole, furouri sau pentru a preveni expunerea accidentală a zonelor intime.
Stimulare sexuală: Anumite piese de lenjerie (cunoscute sub denumirea de lenjerie sexy sau erotică) sunt create exclusiv pentru a spori atractivitatea fizică și a stimula libidoul; exemplele includ sau chiloții cu decupaj inghinal (crotchless).
Lenjeria de corp specializată este obligatorie și pe sub sau , caz în care grosimea și materialul textil din care este fabricată sunt alese în funcție de temperatura ambientală estimată și de nivelul de efort fizic programat.
Semnificații religioase În cadrul mai multor culte și tradiții religioase, anumite piese de lenjerie de corp au un caracter sacru sau simbolic:
Iudaism: Piesa vestimentară ritualică numită Tallit katan este purtată de bărbații ortodocși pe sub cămașă, fiind prevăzută cu ciucuri sacri (tzitzit) la cele patru colțuri. Mormonism: Membrii credincioși ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă poartă un veșmânt special de templu (temple garment) după ceremonia de , acesta având rolul de a le aminti permanent de legămintele spirituale încheiate. Archive.org Sikhism: Piesa numită — un model de chiloți largi asemănători unor boxeri tradiționali — este purtată obligatoriu atât de bărbații, cât și de femeile sikh baptizate, numărându-se printre cele cinci simboluri ale credinței (). Zoroastrism: Practicanții poartă un maiou ritualic alb numit , deosebit de important fiind brâul sacru împletit () care se leagă de trei ori în jurul taliei peste acest maiou.
Istorie
Istoria antică miniatura|Un mozaic din Piazza Armerina (Sicilia) care prezintă o femeie purtând un (fașă pentru piept) și un . stanga|miniatura| medievale. miniatura|O miniatură din anul 1412 din manuscrisul , ilustrând un fâș de pânză (loincloth). Fașa inghinală (sau pânza inghinală) este considerată cea mai simplă formă de lenjerie de corp și a fost, probabil, primul articol de acest tip purtat de oameni. În climatele calde, aceasta era adesea singura piesă vestimentară folosită, fiind practic o îmbrăcăminte exterioară. În regiunile mai reci, însă, fașa inghinală constituia baza peste care se adăugau alte haine. În majoritatea civilizațiilor antice, aceasta a rămas singurul tip de lenjerie disponibil.
Această formă primitivă de lenjerie putea lua trei forme principale:
Fâșia lungă de material: O bandă lungă de țesătură sau piele trecută printre picioare și înnodată în jurul taliei. Arheologii au descoperit resturi de astfel de pânze din piele datând de acum 7.000 de ani. Vechiul malo hawaian și diferitele stiluri de fundoshi japonez folosesc exact acest principiu. : Un triunghi de material prevăzut cu șnururi sau bucle pentru a fi fixat în zona pubiană. Faraonul egiptean Tutankhamon (c. 1341 î.Hr. – 1323 î.Hr.) a fost înmormântat alături de numeroase astfel de pânze din in. Forma asemănătoare fustei: O bucată de țesătură înfășurată de mai multe ori în jurul șoldurilor și fixată cu un brâu.
Se crede că bărbații purtau feșe inghinale în Grecia și Roma antică, deși nu este clar în ce măsură femeile grecești foloseau lenjerie intimă. Există ipoteze conform cărora doar sclavii purtau aceste pânze ca îmbrăcăminte unică, în timp ce cetățenii liberi nu purtau nimic pe sub . Mozaicurile romane arată că femeile (mai ales în timpul activităților atletice) purtau uneori strophiae (benzi de piele moale sau pânză pentru susținerea sânilor) împreună cu (un tip de chiloți scurți sau pânze inghinale). Articolul subligaculum era purtat și de bărbați.
Materialele folosite erau lâna, inul sau un amestec din cele două (). Mătasea de import era un lux accesibil doar claselor superioare.
Fașa inghinală tradițională a continuat să fie folosită de-a lungul secolelor, fiind piesa de lenjerie standard în multe societăți asiatice. În culturile tropicale, îmbrăcămintea masculină tradițională constă adesea și astăzi dintr-un singur material înfășurat sub talie (fără lenjerie pe dedesubt), cum sunt piesele dhoti și în India, sau kilt-ul tradițional scoțian.
Evul Mediu și Renașterea În Evul Mediu, lenjeria de corp pentru bărbați din spațiul occidental a devenit mai lejeră. Fașa inghinală a fost înlocuită de pantaloni largi din in numiți , strânși pe talie și legați de obicei la nivelul gambei. Bărbații înstăriți adăugau și (ciorapi lungi independenți pentru fiecare picior). La origine, acești pantaloni (cunoscuți în antichitate sub numele de ) fuseseră purtați ca îmbrăcăminte exterioară de triburile celtice și germanice, însă în Europa medievală târzie au fost retrogradați exclusiv la rangul de lenjerie intimă. miniatura|Portret realizat de Tițian (1532–1533) în care Sfântul Împărat Roman, Carol al V-lea, apare purtând un codpiece proeminent. În perioada Renașterii, croiala de braies s-a scurtat pentru a lăsa loc ciorapilor lungi (chausses sau colanți), care acopereau acum picioarele în întregime. În secolul al XV-lea, acești colanți erau adesea bicolori (fiecare picior având altă nuanță). Totuși, deoarece aceste piese rămâneau adesea la vedere sub jachete, ele nu funcționau ca lenjerie intimă în sensul modern al cuvântului.
Pantalonii braies aveau în față o clapetă atașată cu nasturi sau șireturi. Acest element, numit (braguetă proeminentă), le permitea bărbaților să urineze fără a fi nevoiți să își dea jos straturile complexe de haine. De asemenea, piesa acoperea zona intimă rămasă liberă, deoarece modelele timpurii de colanți erau deschise .
Regele Henric al VIII-lea al Angliei a început să își căptușească și să își mărească artificial aceste piese (codpieces), lansând o modă a braguetelor uriașe care a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea. S-a speculat că regele ar fi apelat la acest artificiu pentru a ascunde bandajele îmbibate cu medicamente necesare tratării sifilisului sau pentru a-și sublinia virilitatea și fertilitatea în încercările de a avea un moștenitor masculin. Uneori, aceste piese proeminente erau folosite pe post de buzunare pentru păstrarea obiectelor mici. stanga|miniatura|O nobilă în budoar (c. 1600), purtând un corset roz și un brodat decorativ. Pentru partea superioară a corpului, atât bărbații, cât și femeile din Evul Mediu foloseau o cămașă de corp din in numită în Franța sau smock în Anglia. Aceasta era băgată în pantalonii braies ai bărbaților sau purtată sub rochiile femeilor, deseseori însoțită de jupoane. În secolul al XVI-lea a devenit popular -ul, un jupon structurat cu cercuri din trestie sau salcie care conferea rochiei o formă conică.
Tot în această epocă au apărut primele corsete, numite inițial „perechi de corsaje”. Acestea erau jachete strânse, întărite cu stuf, lemn sau . Spre deosebire de modelele victoriene, rolul lor nu era de a subția talia, ci de a aplatiza bustul pentru a crea o linie anatomică geometrică și dreaptă.
Treptat, pantalonii braies au evoluat spre pantaloni simpli din bumbac sau in, scurți până la genunchi și prevăzuți cu nasturi în față.
Lipsa lenjeriei intime în rândul claselor de jos din mediul rural medieval este documentată în picturile vremii, cum ar fi The Ass in the School de Pieter Bruegel cel Bătrân, sau în ilustrațiile din Très Riches Heures du duc de Berry realizate de Frații Limbourg.
O descoperire arheologică majoră din 2012 la din Austria a scos la iveală piese de lenjerie din in și dantelă datând din secolul al XV-lea. Printre acestea se număra un articol textil izbitor de asemănător cu sutienul modern cu cupe, demonstrând că astfel de piese existau cu mult înainte de atestarea lor oficială în epoca modernă.
Iluminismul și Epoca Industrială Invenția mașinilor mecanice de și a în secolul al XVIII-lea a ieftinit masiv producția textilă. Acest lucru a permis fabricilor să producă în masă lenjerie de corp, transformând-o dintr-un lux confecționat în casă într-un bun de larg consum disponibil în magazine.