Afirmațiile privind legătura dintre vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) și autism au fost investigate pe larg și s-au dovedit a fi false. Această legătură a fost sugerată pentru prima dată la începutul anilor 1990 și a intrat în atenția publicului în mare parte ca urmare a unui studiu fraudulent publicat în 1998 în revista The Lancet, legat de autism și vaccinul ROR, descris de mulți ca „poate cea mai dăunătoare farsă medicală din ultimii 100 de ani”. Lucrarea de cercetare frauduloasă, scrisă de fostul medic discreditat Andrew Wakefield, a afirmat în mod fals că vaccinul era legat de colită și tulburări din spectrul autismului. Această lucrare a fost retrasă complet în 2010, dar este încă citată de activiștii antivaccin.

Afirmațiile din articolul lui Wakefield au fost larg mediatizate, Alt URL ceea ce a dus la o scădere bruscă a ratelor de vaccinare în Regatul Unit și Irlanda. Promovarea acestei legături, care continuă să fie prezentă în propaganda antivaccinare, în ciuda faptului că a fost respinsă, a dus la o creștere a incidenței rujeolei și oreionului, care au cauzat decese și leziuni permanente grave. În urma afirmațiilor inițiale din 1998, au fost întreprinse mai multe studii epidemiologice de amploare. Analizele dovezilor, realizate de Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, Academia Americană de Pediatrie, Institutul de Medicină al Academiei Naționale de Științe din SUA, Serviciul Național Medical din Regatul Unit, și Cochrane Library, nu au găsit nicio legătură între vaccinul ROR și autism. Medicii, revistele medicale și editorii au descris acțiunile lui Wakefield drept frauduloase și le-au legat de epidemii și decese.

O investigație a jurnalistului Brian Deer a constatat că Wakefield a avut multiple conflicte de interese nedeclarate,The Sunday Times 2004:2004 BBC documentary: a manipulat dovezi și a încălcat alte coduri etice.[care?] Lucrarea din The Lancet a fost retrasă parțial în 2004 și complet în 2010, când redactorul-șef al The Lancet, Richard Horton, a descris-o ca fiind „complet falsă” și a declarat că revista a fost înșelată. Wakefield a fost găsit vinovat de către Consiliul Medical General de abatere profesională gravă în mai 2010 și a fost radiat din Registrul medical, ceea ce înseamnă că nu mai poate profesa ca medic în Regatul Unit. În ianuarie 2011, Deer a publicat o serie de rapoarte în British Medical Journal, care, într-un editorial semnat de jurnalist, a afirmat: „A fost nevoie de scepticismul diligent al unui singur om, aflat în afara medicinei și a științei, pentru a arăta că lucrarea a fost, de fapt, o fraudă elaborată.” Consensul științific este că nu există nicio legătură între vaccinul ROR și autism și că beneficiile vaccinului depășesc cu mult potențialele sale riscuri.

Context

Campanie de revaccinare În urma epidemiilor de rujeolă care au avut loc în Anglia în 1992 și pe baza analizelor datelor seroepidemiologice, combinate cu modelarea matematică, autoritățile sanitare britanice au prezis o recrudescență majoră a rujeolei la copiii de vârstă școlară. Au fost examinate două strategii: fie să se direcționeze vaccinarea către toți copiii fără antecedente anterioare de vaccinare împotriva rujeolei, fie să se imunizeze toți copiii, indiferent de istoricul vaccinării. În noiembrie 1994, s-a ales ultima opțiune și a fost demarată o campanie națională de vaccinare împotriva rujeolei și rubeolei, descrisă drept „una dintre cele mai ambițioase inițiative de vaccinare întreprinse de Regatul Unit”. În decurs de o lună, 92% dintre cei 7,1 milioane de elevi din Anglia cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani au primit vaccin împotriva rujeolei și rubeolei (MR).

Începe litigiul ROR În aprilie 1994, Richard Barr, un avocat, a reușit să obțină asistență juridică pentru a urmări un proces colectiv împotriva producătorilor de vaccinuri ROR, în temeiul Legii din 1987 privind protecția consumatorilor din Regatul Unit. Procesul colectiv viza Aventis Pasteur, SmithKline Beecham și Merck, producătorii vaccinurilor Immravax, Pluserix-MMR și MMR II. Acest proces, bazat pe afirmația că MMR/ROR este un produs defect și nu ar fi trebuit utilizat, a fost primul mare proces colectiv finanțat de Legal Aid Board (care a devenit ulterior Legal Services Commission, iar apoi Legal Aid Agency) după înființarea sa în 1988. Observând două publicații ale lui Andrew Wakefield, care explorau rolul virusului rujeolei în boala Crohn și boala inflamatorie intestinală, Barr l-a contactat pe Wakefield pentru expertiza sa. Potrivit susținătorilor lui Wakefield, cei doi bărbați s-au întâlnit pentru prima dată la 6 ianuarie 1996. Comisia pentru Servicii Juridice a oprit procedurile în septembrie 2003, invocând o probabilitate ridicată de eșec pe baza dovezilor medicale, punând astfel capăt primului caz de finanțare a cercetării de către LSC.

Articolul The Lancet din 1998

Lucrarea lui Andrew Wakefield, intitulată „Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children”, a fost publicată în The Lancet pe 28 februarie 1998. O anchetă realizată de jurnalistul Brian Deer a constatat că Wakefield a avut multiple conflicte de interese nedeclarate și a manipulat dovezi, încălcând coduri etice fundamentale.[care?]Pe baza constatărilor lui Deer, Peter N. Steinmetz a rezumat șase fabulații și falsificări în lucrarea lui Wakefield, incluzând erori în constatarea colitei nespecifice, descrierea simptomelor comportamentale, constatările despre autismul regresiv, declarațiile de consimțământ etic, declarațiile de conflict de interese și metodele de trimitere a pacienților.

Lucrarea din The Lancet a fost retrasă parțial în 2004 și complet în 2010, când Richard Horton, redactorul-șef al revistei, a declarat că aceasta a fost „complet falsă” și că revista a fost înșelată. În mai 2010, Wakefield a fost găsit vinovat de către Consiliul General Medical (General Medical Council) de abatere profesională gravă și a fost radiat din Registrul medical, neputând astfel profesa ca medic în Regatul Unit. În 2011, Brian Deer a furnizat informații suplimentare către British Medical Journal, care a descris lucrarea lui Wakefield drept frauduloasă.

Consensul științific actual este că nu există nicio legătură între vaccinul ROR și autism, iar beneficiile vaccinului depășesc cu mult riscurile asociate acestuia. Cu toate acestea, până când oamenii de știință au demonstrat falsitatea narațiunii legate de această asociere, aceasta devenise parte integrantă a înțelegerii comune despre autism. Narațiunea a fost ușor de înțeles și părea să se alinieze cu dovezile anecdotice ale părinților care au observat diagnosticarea autismului la copiii lor după vaccinare.

Până la retractarea lucrării, toți autorii, cu excepția lui Wakefield, au solicitat eliminarea numelui lor din publicație.

Fiona Godlee, editor al The BMJ, a declarat în ianuarie 2011:

Critica mass-mediei Criticile au fost aduse și implicării mass-mediei în controversă, fenomen cunoscut sub numele de „știință prin conferință de presă”. Aceasta sugerează că mass-media a conferit studiului lui Wakefield mai multă credibilitate decât merita. O lucrare publicată în martie 2007 în BMC Public Health de Shona Hilton, Mark Petticrew și Kate Hunt a arătat că rapoartele mass-media au creat o impresie înșelătoare, sugerând că dovezile pentru legătura dintre vaccinuri și autism erau la fel de substanțiale ca și cele împotrivă.

Într-un editorial din 2007, Australian Doctor a subliniat că unii jurnaliști au continuat să apere studiul lui Wakefield, chiar și după ce The Lancet a publicat retractarea semnată de 10 dintre cei 12 autori ai studiului. Totuși, jurnalistul de investigație Brian Deer a jucat un rol esențial în expunerea slăbiciunilor studiului."Reputation Survey: MMR panic subsides". PR Week, 2 June 2010: 24.

Opoziția față de vaccinare

Un articol din New England Journal of Medicine, a subliniat că opoziția față de vaccinuri există din secolul al XIX-lea, dar astăzi, antivacciniștii folosesc televiziunea și internetul pentru a influența opinia publică, adesea discreditând dovezile științifice. Editorialul caracterizează activiștii antivaccinare ca având o neîncredere profundă în guverne și în industria farmaceutică, precum și un comportament bazat pe gândire conspiraționistă și utilizarea deliberată a neadevărurilor și intimidării.

Epidemiologia populară a autismului Epidemiologia populară se referă la credințele generale despre originea autismului, adesea influențate de dezinformare și zvonuri. Aceste convingeri persistă chiar și atunci când sunt contrazise de dovezi științifice, iar oamenii caută și cred informații care susțin opiniile lor preexistente. Un raport din iunie 2024 de la Ars Technica a discutat cercetările recente privind credințele populare despre vaccinuri și autism în SUA, arătând o lipsă de conștientizare cu privire la poziția clară a CDC privind absența unei legături între vaccinuri și autism. Sondajele recente sugerează că 24% dintre adulți contestă afirmația CDC că vaccinurile nu cauzează autism.

Litigii În anii 1980 și 1990, au fost intentate mai multe procese împotriva producătorilor de vaccinuri, susținându-se că acestea ar fi provocat tulburări fizice și mentale la copii. Deși aceste procese nu au avut succes, ele au dus la o creștere semnificativă a costurilor vaccinului ROR (rujeolă, oreion, rubeolă), iar companiile farmaceutice au căutat protecție legislativă. În 1993, Merck KGaA a devenit singura companie dispusă să vândă vaccinuri ROR în Statele Unite și în Regatul Unit, ceea ce a dus la o reducere a disponibilității vaccinurilor.

Italia În iunie 2012, o instanță locală din Rimini, Italia, a decis că vaccinul ROR a cauzat autism la un băiat de 15 luni. Decizia instanței s-a bazat în mare parte pe lucrarea discreditată publicată în The Lancet, ignorând dovezile științifice prezentate de specialiști. Această hotărâre a fost atacată cu apel, iar la 13 februarie 2015, Curtea de Apel din Bologna a anulat decizia inițială, subliniind nevaliditatea argumentelor folosite.

Japonia Sperietura legată de vaccinul ROR a dus la o scădere drastică a ratei de vaccinare împotriva oreionului (sub 30%), provocând epidemii în Japonia. Până în 2002, au fost înregistrate decese cauzate de rujeolă în Japonia, în timp ce în Regatul Unit nu au fost raportate astfel de cazuri. Decesele suplimentare au fost atribuite administrării vaccinului la o vârstă mai înaintată în Japonia. În 1994, guvernul japonez a renunțat la cerința de vaccinare împotriva rujeolei și rubeolei din cauza scandalului legat de vaccinul ROR. Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA au numit Japonia un „exportator de rujeolă”. Ca urmare a acestei crize, în 2003, 7 milioane de elevi nu fuseseră vaccinați împotriva rubeolei.