Autostrada A7 (denumită și „autostrada Soarelui”) este o autostradă franceză care continuă autostrada A6 din cartierul Perrache (Lyon) până la Marsilia, pe o distanță de 312 km .
Ea face parte din drumurile europene E15 (de la Lyon la Orange), E80 (de la Salon-de-Provence la Coudoux, la intersecția A7/A8), E714 (de la Orange la Marsilia) și E712 (de la Septèmes-les-Vallons la Marsilia).
Ea este administrată în principal de compania Autoroutes du Sud de la France (ASF). Radio Vinci Autoroutes (107,7 MHz) funcționează pe A7, în sectorul ASF. Autostrada A7 face parte, din rețeaua ASF, în zona de est.
Istorie Începuturile autostrăzii Autostrada A7 își are originile odată cu deschiderea Autostrăzii Nord, denumire care este încă folosită astăzi pentru porțiunea A7 situată în aglomerația marsilieză, fără nicio legătură cu Autostrada Nord A1, care dubla drumurile naționale 8 și 113 la nord de Marsilia.
Această legătură inițială cu 2 × 2 benzi a fost deschisă traficului în 1951, urmând acest traseu și ieșirile corespunzătoare: Les Pennes-Mirabeau – N 538, care va deveni N 113 (începutul autostrăzii în apropierea localității L'Assassin, pe drumul național). Saint-Antoine – N 8. Le Canet / Saint-Barthélemy. Saint-Gabriel (sfârșitul autostrăzii, care oferă acces la bulevardul de Plombières).
Această secțiune măsoară 13 km.
La nord de valea Ronului, o secțiune de 30 km leagă Lyon de Vienne, a cărei deschidere a avut loc în 1965: La Mulatière (începutul autostrăzii pe drumul național N 86). Pierre-Bénite. Saint-Fons / Feyzin. Solaize. Givors (semi-nod rutier de orientare către nord) (nod rutier acum închis, situat la nord de actualul nod A7/A47/A46). Chasse-sur-Rhône (semi-nod rutier de orientare către sud) (actuala ieșire 8). Vienne-Nord (sfârșitul autostrăzii care dă spre drumul național N 7) (actuala ieșire 9).
Prelungirea sa între La Mulatière și Gara Perrache a fost finalizată în 1968, cu o conexiune finală către autostrada A6 în 1971, odată cu deschiderea tunelului Fourvière în același an.
Dezvoltarea sa Deschideri succesive 1958 : deschiderea variantei ocolitoare (2 × 2 benzi) în comuna Le Péage-de-Roussillon din Isère, pe o distanță de șase kilometri. Această secțiune de drum rapid, a cărei utilizare era gratuită la acea vreme, era administrată de SAVR (devenită ASF), care a preluat controlul asupra celorlalte porțiuni ale autostrăzii A7 situate între Givors și Rognac. 1959 : deschiderea secțiunii Vienne-Sud / Reventin-Vaugris. 1961 : deschiderea unei variante ocolitoare care leagă Chartreuse de Bonpas de Bédarrides, în Vaucluse, care va deveni o autostradă în 1965. Concesiunea pentru această autostradă a fost atribuită SAVR, iar utilizarea sa a devenit cu taxă. Există două secțiuni distincte: un drum rapid între Chartreuse de Bonpas și Vedène, urmat de un drum cu trei benzi de la această ultimă comună până la Bédarrides. Această cale rapidă a fost foarte apreciată, deoarece permitea evitarea lungii și dificilei traversări a orașului Avignon. 1963 : deschiderea integrală a secțiunii cu taxă între Vienne-Sud și Chanas (24 km), precum și a porțiunii Valence-Nord / Valence-Sud (4 km). În realitate, capătul sudic al autostrăzii se termină în apropierea centrului orașului Valence, lângă singurul pod care leagă acest oraș de comunele situate pe cealaltă parte a râului Ron. 1964 : deschiderea variantei ocolitoare de autostradă din Orange, în Vaucluse. Traseul său începe la sud de Piolenc și se termină la nord de Courthézon, având o lungime de aproximativ 10 km. Utilizarea sa a devenit cu taxă începând din 1965, odată cu concesionarea către SAVR și cu racordarea la drumul rapid situat între Bédarrides și Chartreuse de Bonpas, care a fost, de asemenea, transformat în autostradă cu această ocazie. Legătura discontinuă între Piolenc și Caumont-sur-Durance măsoară 38 km. Ieșirile sunt: Piolenc - N 7; Orange (actuala ieșire 21 - Nodul rutier Orange); Vedène (actuala ieșire 23); Caumont-sur-Durance / Noves (actuala ieșire 24). 1965 : deschiderea tronsonului cu taxă între Chanas și Valence-Nord. Lungimea acestei porțiuni este de 42 km, creând astfel o autostradă discontinuă de 73 km care leagă direct Vienne de Portes-lès-Valence, de la Vienne până la actualul nod rutier 15. 1966 : deschiderea secțiunii Valence-Sud / Montélimar-Nord și începutul numerotării autostrăzilor. Această viitoare lungă legătură devine autostrada A7. 1968 : deschiderea secțiunii Montélimar-Nord / Montélimar-Sud, urmată de prelungirea sa către Orange la sfârșitul anului. 1969 : deschiderea secțiunii Avignon-Sud prin podul Bonpas / Cavaillon / Sénas, prelungită în 1970 către porțiunea inițială care leagă Les Pennes-Mirabeau de Marsilia. Aceasta din urmă a văzut partea sa urbană extinsă până la Gara Saint-Charles, înainte de a ajunge la terminusul său definitiv, la Porte d'Aix. 1972 : deschiderea nodului rutier Loriol-sur-Drôme, situat între Valence și Montélimar (ieșirea nr. 16). 1974 : deschiderea ultimei porțiuni care constituie varianta ocolitoare a orașului Vienne, așteptată de mulți ani. Conexiunea finală la autostrada A6 între La Mulatière și Perrache a fost realizată. 2010 : au fost eliminați ultimii 300 de metri ai tronsonului care intra în Marsilia între Ieșirea 37 Saint-Charles și Porte d'Aix. Autostrada se termină acum la bulevardul General Leclerc, care duce la gara Saint-Charles, cu un sens giratoriu semaforizat în locul Ieșirii 37 Saint-Charles, care a fost desființată. 2020 : cei 16 km de tronsoane ale autostrăzilor A6 și A7 care traversează Lyon, și care au fost declasate în 2017 în drum rapid, au fost transformate în bulevarde urbane sub denumirile de M6 și M7 (drum metropolitan 6 și 7) .
Autostrada este situată într-un coridor bogat în infrastructuri de transport, alături de o cale fluvială și trei linii feroviare (liniile Paris-Marsilia, Givors-Grezan, și liniile de mare viteză LGV Rhône-Alpes, apoi Méditerranée), într-o regiune deja foarte dinamică. Apariția autostrăzii a adus un avantaj comunelor de pe malul stâng al râului Ron, unde devierea traficului de pe drumul național 7 către autostradă a permis dezvoltarea satelor traversate de această rută.
Traseu