miniatura|Voluntari ai unui proiect de știință cu cetățeni și coordonatorul, realizând observații lângă un iaz. Știința cu cetățeni (similară cu: știința comunitară, știința civică, știința cu implicare participativă, monitorizarea participativă sau monitorizarea voluntară) este acel model de cercetare științifică efectuată cu participarea publicului larg sau a cercetătorilor amatori / neprofesioniști. Există variații în definiția exactă a științei cetățenești, diferiți indivizi și organizații având propriile lor interpretări specifice a ceea ce cuprinde aceasta. De asemenea, nu există încă o traducere consacrată a termenului pentru limba română. Știința cu cetățeni este utilizată într-o gamă largă de domenii de studiu, acoperind, printre altele: ecologie, biologie și conservare, sănătate și cercetare medicală, astronomie, mass-media și comunicații și știința informației.
Există diferite aplicații și funcții ale științei cu cetățeni în proiectele de cercetare. De exemplu, poate fi folosită în asociere cu o metodologie prin care voluntarii / cetățenii ajută la colectarea și clasificarea datelor, îmbunătățind capacitatea comunității științifice. De asemenea, poate presupune o implicare mai directă a publicului, cetățenii inițiind proiecte de cercetare a pericolelor pentru mediu și sănătate în propriile comunități. Participarea la proiecte de știință cu cetățeni educă, de asemenea, publicul despre procesul științific și crește gradul de conștientizare cu privire la diferite subiecte. Unele școli încurajează elevii să participe la proiecte de știință cu cetățeni în acest scop, ca parte a curriculum-ului de predare.
Context miniatura|Poluarea cu plastic în Madagascar. Prima utilizare a termenului „știință cu cetățeni” poate fi găsită într-un număr din ianuarie 1989 al MIT Technology Review, care a prezentat trei laboratoare comunitare care studiază problemele de mediu. În secolul XXI, numărul de proiecte de știință cetățenească, publicații și oportunități de finanțare a crescut. Utilizarea științei cu cetățeni de-a lungul timpului a fost impulsionată și de progresele tehnologice. Platformele digitale de știință cetățenească, cum ar fi Zooniverse, stochează cantități mari de date pentru multe proiecte și sunt un loc în care voluntarii pot învăța cum să contribuie la acestea. Pentru unele proiecte, participanții sunt instruiți să colecteze și să introducă date, cum ar fi speciile observate, în baze de date digitale globale mari. Pentru alte proiecte, participanții ajută la clasificarea datelor pe platformele digitale. Datele din știința cu cetățeni sunt, de asemenea, folosite pentru a dezvolta algoritmi de învățare automată. Un exemplu este utilizarea imaginilor clasificate de voluntari pentru a antrena algoritmi de învățare automată pentru a identifica speciile. În timp ce participarea globală și bazele de date internaționale se regăsesc pe platforme online, nu toate locațiile primesc întotdeauna aceeași cantitate de date de la colaboratori. Preocupările cu privire la potențialele probleme legate de calitatea datelor, cum ar fi erorile de măsurare și părtinirile, sunt recunoscute în comunitatea științifică și există soluții statistice și pachete de bune practici disponibile în acest sens.
Definiție Termenul „știință cu cetățeni” are origini multiple și apelează la concepte diferite. „Cetățean” este folosit în sensul general de „cetățean al lumii”, sau „publicul larg”, mai degrabă decât termenul legal de cetățean al țărilor suverane. Conceptul a fost definit pentru prima dată independent la mijlocul anilor 1990 de Rick Bonney în Statele Unite și de Alan Irwin în Regatul Unit. Alan Irwin, un sociolog britanic, a propus definiția „concepte emergente de implicare cetățenească în mediul științific, care pun în prim plan necesitatea deschiderii științei și a politicilor științifice către public”. Irwin a căutat să revendice două dimensiuni ale relației dintre cetățeni și știință: 1) că știința ar trebui să răspundă preocupărilor și nevoilor cetățenilor; și 2) că cetățenii înșiși ar putea produce cunoștințe științifice de încredere. Ornitologul american Rick Bonney, care nu cunoștea lucrările lui Irwin, a definit știința cu cetățeni ca acele proiecte în care oamenii fără pregătire științifică profesionistă, cum ar fi observatorii de păsări amatori, au contribuit voluntar cu date științifice. Aceasta descrie un rol mai limitat pentru cetățeni în cercetarea științifică decât cel propus de Irwin.
Termenii știință cu cetățeni și oameni de știință cetățeni au intrat în Oxford English Dictionary (OED) în iunie 2014. „Știința cu cetățeni” este definită ca „munca științifică întreprinsă de membrii publicului larg, adesea în colaborare cu sau sub conducerea oamenilor de știință profesioniști și a instituțiilor științifice”. „Om de știință cetățean” este definit ca: (a) „un om de știință a cărui activitate se caracterizează printr-un simț al responsabilității de a servi cele mai bune interese ale comunității mai largi (sens mai rar aplicat acum)”; sau (b) „un membru al publicului larg care se angajează în activități științifice, adesea în colaborare cu sau sub conducerea unor oameni de știință profesioniști și instituții științifice; un om de știință amator”. Prima utilizare a termenului „om de știință cetățean” poate fi găsită în revista New Scientist într-un articol despre ufologie din octombrie 1979.
O Carte verde privind știința cu cetățeni a fost publicată în 2013 de Unitatea de știință digitală a Comisiei Europene și Socientize.eu, care includea o definiție pentru știința cu cetățeni, referindu-se la „angajarea publicului larg în activitățile de cercetare științifică atunci când cetățenii contribuie în mod activ la știință, fie cu efortul lor intelectual sau cu cunoștințele înconjurătoare sau cu instrumentele și resursele lor. Participanții oferă date experimentale și facilități pentru cercetători, ridică noi întrebări și co-creează o nouă cultură științifică.”
Știința cu cetățeni poate fi realizată de indivizi, echipe sau rețele de voluntari. Oamenii de știință cetățeni colaborează adesea cu oameni de știință profesioniști pentru a atinge obiective comune. Rețelele mari de voluntari le permit adesea oamenilor de știință să îndeplinească sarcini care ar fi prea costisitoare sau consumatoare de timp pentru a le îndeplini prin alte mijloace.
Multe proiecte de știință cu cetățeni servesc obiectivelor educaționale și de sensibilizare. Aceste proiecte pot fi concepute pentru un mediu formal de clasă sau pentru un mediu de educație informal, cum ar fi muzeele.
Știința cu cetățeni a evoluat în ultimele patru decenii. Proiectele recente pun mai mult accent pe practicile solide și confirmate din punct de vedere științific și pe obiectivele măsurabile pentru educația publică. Știința cetățenească modernă diferă de formele sale istorice în primul rând prin accesul și scara ulterioară a participării publice; tehnologia este creditată drept unul dintre principalii factori ai exploziei recente a activității de știință cu cetățeni.
În mai 2016, Citizen Science Association a lansat, împreună cu Ubiquity Press, un nou jurnal cu acces deschis, numit Citizen Science: Theory and Practice (CS:T&P). Citând din articolul editorial intitulat „The Theory and Practice of Citizen Science: Launching a New Journal”, „CS:T&P oferă spațiul pentru a îmbunătăți calitatea și impactul eforturilor de știință cetățenească prin explorarea profundă a conceptului de știință cetățenească în toate formele sale. Examinând, criticând și împărtășind constatările într-o varietate de eforturi ale științei cu cetățeni, putem să cercetăm bazele și ipotezele acesteia și să analizăm critic practica și rezultatele sale.”
În februarie 2020, Timber Press a publicat The Field Guide to Citizen Science ca ghid practic pentru oricine este interesat să înceapă cu știința cetățenească.
Beneficii și limitări Implicarea publicului larg în proiecte științifice a devenit un mijloc de a încuraja curiozitatea și o mai bună înțelegere a științei, oferind în același timp un angajament fără precedent între oamenii de știință profesioniști și publicul larg. Într-un raport de cercetare publicat de US National Park Service în 2008, Brett Amy Thelen și Rachel K. Thiet menționează următoarele preocupări, raportate anterior în literatură, cu privire la validitatea datelor generate de voluntari:
Unele proiecte pot să nu fie potrivite pentru voluntari, de exemplu, atunci când folosesc metode complexe de cercetare sau necesită multă muncă (adesea repetitivă). Dacă voluntarii nu au o pregătire adecvată în cercetare și protocoale de monitorizare, datele pe care le colectează ar putea introduce informații părtinitoare sau inacurate în setul de date.
Problema acurateței datelor, în special, rămâne deschisă. John Losey, care a creat proiectul Lost Ladybug de știință cetățenească, a susținut că eficiența costurilor datelor științifice cetățenești poate depăși problemele de calitate a datelor, dacă sunt gestionate corespunzător.
În decembrie 2016, autorii M. Kosmala, A. Wiggins, A. Swanson și B. Simmons au publicat un studiu în revista Frontiers in Ecology and the Environment numit „Assessing Data Quality in Citizen Science”. Rezumatul descrie modul în care proiectele de știință cetățenească ecologică și de mediu au un potențial enorm de a promova știința. Proiectele de știință cetățenească pot influența politicile și pot ghida gestionarea resurselor prin producerea de seturi de date care altfel nu ar fi fezabil de a fi generate. În secțiunea „Pe scurt” (pg. 3), sunt enunțate patru concluzii condensate. Acestea sunt:
Seturile de date produse de cetățenii voluntari pot avea un nivel de acuratețe rezonabil de ridicat, similar celor produse de profesioniști; Acuratețea voluntarilor individuali diferă în funcție de dificultatea solicitărilor și de experiența celor implicați. Există mai multe metode pentru a crește acuratețea până la nivelul necesar proiectului respectiv; Cele mai multe tipuri de inexactități din seturile de date generate prin știință cu cetățeni sunt identificabile și în seturile de date generate de profesioniști și pot fi ajustate prin metode statistice Evaluatorii proiectelor de știință cu cetățeni ar trebui să urmărească proiectarea repetitivă a stagiilor cercetării, standardizarea și adecvarea protocoalelor voluntarilor și a analizelor de date, colectarea metadatelor și evaluarea preciziei lor.
Ei ajung la concluzia că, pe măsură ce știința cu cetățeni continuă să crească și să se maturizeze, o măsură-cheie a succesului proiectului pe care se așteaptă să o vadă va fi o conștientizare tot mai mare a calității datelor. Ei au concluzionat, de asemenea, că știința cu cetățeni va apărea ca un instrument general care va ajuta „la colectarea de date de înaltă calitate, de altfel imposibil de obținut, în sprijinul politicii și gestionării resurselor, monitorizarea conservării și știința de bază”.
Etică Au fost publicate diverse studii care explorează etica și aspectele etice ale științei cu cetățeni, inclusiv probleme precum proprietatea intelectuală și proiectarea proiectelor (de exemplu, ) Citizen Science Association (CSA), cu sediul la Cornell Lab of Ornithology, și European Citizen Science Association (ECSA), cu sediul în Museum für Naturkunde la Berlin, au grupuri de lucru pentru etică și principii de etică și integritate.
În septembrie 2015, ECSA a publicat cele zece principii ale științei cu cetățeni, care au fost dezvoltate de grupul de lucru „Partajarea celor mai bune practici și dezvoltarea capacității” al ECSA, condus de Muzeul de Istorie Naturală din Londra, cu contribuția multor membri ai asociației.
Proiectele științifice cetățenești implică în mod activ cetățenii în activități științifice care generează cunoaștere sau înțelegere nouă. Cetățenii pot acționa în calitate de contribuitori, colaboratori sau conducători de proiect și pot avea un rol semnificativ în cadrul proiectului.