miniatura| Cu ocazia celei de-a zecea aniversări a Inițiativei pentru Acces Deschis de la Budapesta în 2012, Peter Suber este intervievat despre părerile sale despre evoluțiile trecute, prezente și viitoare în accesul deschis la publicațiile academice. Ideea și practica de a oferi acces online gratuit la articolele din jurnal au început cu cel puțin un deceniu înainte ca termenul de „acces deschis” să fie inventat oficial. Informaticienii s-au autoarhivat în arhive ftp anonime din anii 1970, iar fizicienii s-au autoarhivat în arXiv din anii 1990. Propunerea subversivă de generalizare a practicii a fost publicată în 1994.
Termenul „acces deschis” în sine a fost formulat pentru prima dată în trei declarații publice în anii 2000: din februarie 2002, din iunie 2003 și în octombrie 2003, iar conceptul inițial de acces deschis se referă la un acces online nerestricționat la cercetarea academică destinată în primul rând articolelor de reviste academice.
Eforturi înainte de Internet Unul dintre primii susținători ai modelului „editorul plătește” a fost fizicianul Leó Szilárd. Pentru a ajuta la stoparea inundației de publicații de proastă calitate, el a sugerat în glumă în anii 1940 ca, la începutul carierei sale, fiecărui om de știință să i se elibereze 100 de bonuri pentru a-și plăti lucrările. Mai aproape de prezent, dar încă devreme, a fost . Aceasta a fost o încercare de a împărtăși informații pentru binele tuturor, creația lui Brower Murphy, fosta The Library Corporation. Atât Brower, cât și Common Knowledge sunt recunoscute în Library Microcomputer Hall of Fame. Una dintre cele mai vechi publicații ale lui Mahatma Gandhi, Hind Swaraj lansată în Gujarati în 1909, este recunoscută ca modelul intelectual al mișcării pentru libertate a Indiei. Cartea a fost tradusă în engleză anul următor, cu o legendă a drepturilor de autor pe care scria „Fără drepturi rezervate”.
Mișcarea modernă de acces deschis (ca mișcare socială) își începe istoria cel puțin din anii 1950, Letterist International (LI) plasând orice în jurnalul lor Potlatch în domeniul public. Pe măsură ce LI s-a transformat în Internaționala Situaționistă, Guy Debord i-a scris lui Patrick Straram: „Tot materialul publicat de Internaționala Situaționistă este, în principiu, utilizabil de toată lumea, chiar și fără recunoaștere, fără preocupările proprietății literare”. Aceasta a fost pentru a facilita detournement (lb. fr., redirecționare, deturnare). A devenit mult mai proeminentă în anii 1990 odată cu apariția erei digitale. Odată cu răspândirea internetului și capacitatea de a copia și distribui date electronice fără costuri, argumentele pentru accesul deschis au căpătat o nouă importanță. Costul fix de producere a articolului este separabil de costul marginal minim al distribuției online.
Primii ani de acces deschis online O explozie de interes și activitate în reviste cu acces deschis a avut loc încă din anii 1990, în mare parte datorită disponibilității pe scară largă a accesului la Internet. Acum este posibil să publici un articol academic și, de asemenea, să îl faci accesibil instantaneu oriunde în lume, unde există computere și conexiuni la internet. Costul fix de producere a articolului este separabil de costul marginal minim al distribuției online.
Aceste noi posibilități au apărut într-o perioadă în care sistemul tradițional de reviste academice, bazat pe tipărire, era într-o criză. Numărul de reviste și articole produse a crescut într-un ritm constant; cu toate acestea, costul mediu pe revistă a crescut cu mult peste inflație timp de decenii, iar bugetele bibliotecilor academice au rămas destul de statice. Rezultatul a fost scăderea accesului – în mod ironic, tocmai când tehnologia a făcut ca accesul aproape nelimitat să fie o posibilitate foarte reală, pentru prima dată. Bibliotecile și bibliotecarii au jucat un rol important în mișcarea accesului deschis, inițial alertând profesorii și administratorii cu privire la crizele în serie. Asociația Bibliotecilor de Cercetare a dezvoltat Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition (SPARC), în 1997, o alianță a bibliotecilor academice și de cercetare și a altor organizații, pentru a aborda criza și a dezvolta și promova alternative, cum ar fi accesul deschis.
Probabil că cel mai timpuriu editor de carte care a oferit acces deschis a fost National Academies Press, editor pentru Academia Națională de Științe, Institutul de Medicină și alte ramuri ale Academiilor Naționale. Ei au oferit ediții online gratuite cu text integral ale cărților lor, alături de ediții tipărite cu preț, începând cu 1994 și afirmă că edițiile online promovează vânzările edițiilor tipărite. În iunie 2006, aveau peste 3.600 de cărți online pentru răsfoire, căutare și citire.
În timp ce redactorul-șef al Jurnalului de investigații clinice, Ajit Varki a făcut din aceasta prima revistă biomedicală importantă disponibilă gratuit pe web în 1996. Varki a scris: „Problema supărătoare a zilei este cum să taxăm în mod corespunzător utilizatorii pentru acest acces electronic. Natura non-profit a JIC permite luarea în considerare a unei soluții cu adevărat inedite – să nu taxeze pe nimeni deloc!” Alți pionieri în publicarea cu acces deschis în domeniul biomedical au inclus BMJ, Journal of Medical Internet Research și Medscape, care au fost create sau au făcut conținutul lor liber accesibil la sfârșitul anilor 1990.
Prima arhivă online științifică gratuită a fost arXiv.org, începută în 1991, inițial un serviciu de preprintare pentru fizicieni, inițiat de Paul Ginsparg. Autoarhivarea a devenit norma în fizică, unele sub-domenii ale fizicii, cum ar fi fizica energiei înalte, având o rată de autoarhivare de 100%. Existența anterioară a unei „culturi de pretipărire” în fizica energiilor înalte este un motiv major pentru care arXiv a avut succes. arXiv include acum lucrări din discipline asociate, inclusiv informatică, matematică, științe neliniare, biologie cantitativă, finanțe cantitative și statistică. Cu toate acestea, informaticienii se autoarhivează în mare parte pe propriile lor site-uri web și fac acest lucru chiar și mai mult decât fizicienii. arXiv include acum postprintare, precum și preprintare.Self-Archiving FAQ . Eprints.org. Retrieved on 2011-12-03. Cei doi editori majori de fizică, American Physical Society și Institute of Physics Publishing, au raportat că arXiv nu a avut niciun efect asupra abonamentelor la reviste de fizică; chiar dacă articolele sunt disponibile gratuit, de obicei înainte de publicare, fizicienii își apreciază jurnalele și continuă să le susțină.Swan, Alma. 2005. "Open access self-archiving: an Introduction" . Eprints.ecs.soton.ac.uk. Retrieved on 2012-11-13.
Informaticienii s-au autoarhivat pe propriile site-uri FTP și apoi pe site-urile lor chiar mai devreme decât fizicienii, așa cum a fost dezvăluit când Citeseer a început să-și recolteze documentele la sfârșitul anilor 1990. Citeseer este o arhivă informatică care recoltează, în stil Google, din site-uri web distribuite de informatică și depozite instituționale și conține aproape de două ori mai multe lucrări decât arXiv. „Propunerea subversivă” din 1994Ann Shumelda Okerson and James J. O'Donnell (eds). 1995. "Scholarly Journals at the Crossroads: A Subversive Proposal for Electronic Publishing" . Association of Research Libraries. Arl.org (2008-07-23). Retrieved on 2012-11-13. a fost să extindă autoarhivarea la toate celelalte discipline; din aceasta a apărut CogPrints (1997) și în cele din urmă software-ul generic GNU Eprints.org, compatibil cu OAI, în 2000.
Una dintre primele reviste online, GeoLogic, Terra NOVA, a fost publicată de Paul Browning și a începută în 1989. Nu era un jurnal discret, ci o secțiune electronică a TerraNova. Revista a încetat să mai fie cu acces deschis în 1997, din cauza unei schimbări în politica editorilor (EUG) și a editurii (Blackwell).
În 1997, Biblioteca Națională de Medicină din SUA (BNM/NLM-National Library of Medicine) a făcut Medline, cel mai cuprinzător index al literaturii medicale de pe planetă, disponibil gratuit sub formă de PubMed. Utilizarea acestei baze de date a crescut de zece ori când a devenit gratuită, sugerând cu tărie că limitele anterioare de utilizare au fost afectate de lipsa accesului. În timp ce indexurile nu sunt punctul central al mișcării de acces deschis, Medline este important prin faptul că a deschis o formă cu totul nouă de utilizare a literaturii științifice – de către public, nu doar profesioniști. Jurnalul de cercetare medicală pe internet (JCMI/JMIR-Journal of Medical Internet Research), una dintre primele reviste cu acces deschis în medicină, a fost creată în 1998, publicând primul său număr în 1999.
În 1998, a fost lansat Forumul American Scientist Open AccessArchives Of [email protected] . Amsci-forum.amsci.org. Retrieved on 2011-12-03. (la început a fost numit „Forumul Septembrie 98”). Unul dintre cele mai neobișnuite modele este utilizat de Journal of Surgical Radiology, care folosește profiturile nete din veniturile externe pentru a oferi compensații editorilor pentru eforturile lor continue.
În științele biologice și geologice, paleontologia a intrat în prim-plan în 1998 cu Palaeontologia electronica,"Palaeontologia Electronica" . Primul lor număr a primit 100.000 de accesări de la aproximativ 3.000 de cititori, comparabil cu numerele de abonamente ale revistelor lor de tipar. O provocare pentru revistele biologice doar digitale a fost lipsa de protecție oferită de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică denumirilor științifice publicate în alte formate decât hârtie, dar acest lucru a fost depășit prin revizuirile Codului în 1999 (în vigoare de la 1 ianuarie 2000).
Una dintre primele reviste umaniste publicate în acces deschis este CLCWeb: Comparative Literature and Culture(Literatura și cultura comparativă) fondată la Universitatea din Alberta în 1998, cu primul său număr publicat în martie 1999 și din 2000 publicat de Purdue University Press.
În 1999, Harold Varmus de la NIH (Institutul Național de Sănătate) a propus un jurnal numit E-biomed, conceput ca o platformă de publicare electronică cu acces deschis, care combină un server de pretipărire cu articole revizuite de colegi. E-biomed a văzut mai târziu lumină într-o formă revizuită ca PubMed Central, o arhivă postprint.
Anii 2000 Numărul revistelor cu acces deschis a crescut cu aproximativ 500% în deceniul 2000-2009. De asemenea, numărul mediu de articole care au fost publicate pe revistă cu acces deschis pe an a crescut de la cca. 20 la 40 în aceeași perioadă, acest lucru rezultând că numărul de articole cu acces deschis a crescut cu 900% în acel deceniu.
În 2000, BioMed Central, un editor cu acces deschis cu scop lucrativ, care are acum zeci de reviste cu acces deschis, a fost lansat de ceea ce era atunci Current Science Group (fondatorul seriei Current Opinion și acum cunoscut sub numele de Science Navigation Group). Într-un fel, BioMed Central seamănă mai mult cu propunerea originală E-biomed a lui Harold Varmus decât PubMed Central.Interview with Vitek Tracz: Essential for Science . Infotoday.com. Retrieved on 2011-12-03. În octombrie 2013, BioMed Central a publicat peste 250 de reviste.