Douăzeci de lei, cunoscută și ca pol sau carolin a fost o monedă a leului românesc. A fost introdusă în 1870, iar ultima emisiune monetară, 1991-1996, a avut putere circulatorie, de jure, până la 1 iulie 2003.

Istorie

Principatul României

20 lei 1868 Prin Legea pentru înființarea noului sistem monetar și fabricarea monetelor naționale, votată de Adunarea Deputaților la , adoptată de Senat la C.I. Condurache, Istoricul sistemelor monetare în țările române până la 1867, în: Buletinul Societății Numismatice Române, anii XXVII-XXVIII Nr. 81-82, 1933-1934, p. 59 și publicată în Monitorul, Jurnal oficial al României, nr. 89 din , s-a stabilit leul ca unitate monetară națională, divizat în 100 de bani, precum și caracteristicile viitoarelor monede.miniatura|Monedă de 20 de lei din 1868 Conform legii monetare din 1867, emisiunile inițiale trebuiau să includă monede din aur, argint și bronz, dar, din cauza restricțiilor financiare și a relațiilor cu Imperiul Otoman, inițial au fost emise doar monede din bronz.

Astfel, în 1868, sub conducerea ministrului Finanțelor Ion C. Brătianu și cu aprobarea domnitorului Carol I, au fost emise primele probe pentru o monedă din aur de 20 de lei. Aceasta era compusă din 90% aur și 10% cupru, cântărea 6,452 g, avea 21 mm în diametru, avea muchia netedă și a fost gravată de Friedrich Wilhelm Kullrich. Aversul prezenta efigia domnitorului Carol I în jurul căreia se afla inscripția CAROL I DOMNULŬ ROMÂNILORŬ înconjurată de un cerc perlat. Reversul prezenta valoarea nominală, 20 LEI și anul de emitere, 1868, înconjurate de o ghirlandă din ramuri de stejar, în jurul careia se afla un cerc perlat. Rondelele au fost comandate „din țări cu același sistem monetar” ca și România, probabil Franța, iar monedele au fost bătute în Berlin, Confederația Germană de Nord sau, după alte surse, la București, deși Monetăria Statului s-a deschis abia în 1870.

Existența acestei monede, văzută ca o manifestare a suveranității naționale, a atras imediat proteste din partea Imperiului Otoman, marele vizir Ali Pașa reproșând că România a încălcat atât înțelegerea cu Imperiul privind baterea monedelor din metale prețioase din 1866, cât și a Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale din 22 aprilie 1867, lege votată de Parlamentul României. De asemenea, folosirea titulaturii de „Domn al Românilor” a fost criticată de Austro-Ungaria, care o considera ca fiind iredentistă, văzând-o ca o indicație în vederea unei viitoare uniri a românilor din Transilvania și Bucovina, supuși ai Imperiului, cu România, dar și de Imperiului Țarist, al cărui consul a făcut rapoarte defavorabile în care susținea că domnitorul Carol nu poate fi stăpânitorul românilor din Ardeal, respectiv a celor din Basarabia.

Drept urmare, moneda nu a ajuns să fie bătută în variantă de circulație, iar acesteia tirajul acesteia a fost de 100 exemplare sau, după alte surse, 200, dintre care 50 au fost dăruite de Carol I capetelor încoronate ale vremii, ambasadorilor, oamenilor politici ai vremii, precum și apropiaților săi. Conform unei legende, restul de 50 de monede ar fi fost îngropate, într-o capsulă a timpului, la temelia Castelului Peleș.

Datorită rarității și a importanței istorice, aceasta este una dintre cele bine contate monede românești. O astfel de monedă a fost vândută într-o licitație, la 15 august 2024, contra sumei de 450.000$.

Câteva monede de acest fel se aflau prin cele 7 casete cu monede de aur românești, emise în timpul lui Carol I, care făceau parte din Tezaurul României trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Conform unui articol din 1931, în timpul unei călătorii în Extremul Orient, în perioada în care era principe moștenitor, regele Carol al II-lea a ajuns la Shanghai, unde a întâlnit un director de bancă român. Acesta i-a arătat mai multe piese de aur românești, provenite din tezaurul României aflat la Moscova. Regele a achiziționat câteva dintre aceste monede, iar printre ele ar fi putut să se afle și o piesă de 20 de lei din 1868.

20 lei 1870 miniatura|Monedă de 20 de lei din 1870 Caracteristicile primei monede de circulație cu valoare nominală de 20 de lei au rămas la fel cu cele ale polului din 1868, iar muchia era zimțată. Aversul avea un nou portret al lui Carol I al României, îndreptat spre stânga, cu inscripția CAROL I DOMNUL ROMANIEI, înconjurate de un cerc perlat. Reversul, similar altor monede românești ale vremii, prezenta valoarea nominală și anul emiterii între o ghirlandă din laur și stejar, înconjurate de un cerc perlat. Sub ghirlandă, unde se aflau mărcile de monetărie britanice pe monedele emise în 1867, era inițiala „C”, pentru C.J. Cândescu, directorul monetăriei București. Producția monedei de douăzeci de lei a început la 24 februarie 1870 și pe tot parcursul anului au fost bătute un total de 5000 de bucăți.

Producția monedelor a fost sistată după protestele Imperiului Otoman, suzeranul României până la Războiul de independență al României din 1877, privind includerea portretului domnitorului Carol I, gest văzut de către otomani ca un act de suveranitate, aceștia invocând din nou motivele expuse în 1868.

Regatul României

20 lei 1883, 1890

La 15 iulie 1876, în cadrul unei ședințe a Senatului, articolul 10 din Legea monetară de la 22 aprilie 1867 a fost revizuit pentru a stabili că monedele emise vor avea pe o față stema țării, însoțită de indicația valorii nominale, iar pe cealaltă față efigia Domnitorului și anul emiterii. De asemenea, guvernul a primit autorizația să emită monede de aur în valoare de până la trei milioane de lei, o pătrime din această sumă fiind destinată pieselor de 10 lei, restul fiind alocat pieselor de 20 de lei. În același timp, a fost aprobată emiterea de monede de aramă în valoare totală de 1,5 milioane de lei, dintre care 500.000 de lei erau rezervați pieselor de un ban, iar un milion de lei pieselor de doi bani. În 18 decembrie 1883 legea a fost din nou modificată, astfel încât să se permită baterea a 12 milioane de lei în monede, dintre care 6 milioane în monede de aur cu valoarea nominală de 20 de lei, iar 6 milioane în monede de argint.

Astfel, în 1883, a fost emisă o nouă monedă cu aceleași dimensiuni și compoziție ca cele precedente. Aversul prezenta efigia lui Carol I, în jurul căruia se afla inscripția CAROL I REGELE ROMANILOR și numele gravorului, KULLRICH, sub gât, încojurate de un cerc perlat. Reversul prezenta stema Regatului României, cu anul emiterii împărțit de-o parte și de alta a acesteia. Sub stemă, central, se găsea valorea nominală, 20 LEI, iar în stânga și în dreapta acesteia semnele Monetăriei București, litera B, respectiv spicul de grâu. Tirajul acesteia a fost de 150.000 de exemplare în 1883, 35.290 în 1884 și 196.000 în 1890. Monedele emise în 1884 purtau milesimul 1883.

20 lei 1906 Pentru a marca jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I, la 19 decembrie 1905 a fost reglementată o lege pentru autorizarea emiterii de monede din argint și aur, în valoare totală de 4,5 milioane de lei. Monedele din argint aveau valoarea nominală de 1 și 5 lei, iar cele din aur de 20, 50 și 100 lei. Acestea au fost introduse în circulație la data de 10 mai 1906.

Moneda de 20 de lei a fost emisă în 15.000 de exemplare și avea aceleași specificații ca emisiunile anterioare. Aversul prezenta un portret al regelui, din 1906, cu inscripția CAROL I REGE AL ROMANIEI ⋆ 1866-1906 ⋆ înconjurându-l. Sub portret se aflau inițialele AM pentru Alphonse Michaux, gravorul șef al monetăriei din Bruxelles. Reversul prezenta un portret din 1866 al lui Carol I cu inscripția CAROL I DOMNUL ROMANIEI ⋆ 20 LEI ⋆ înconjurându-l. Sub portret se afla marca gravorului, A. MICHAUX.

20 lei 1930 (Mihai I)

La 7 februarie 1929, în numărul 30 al Monitorului Oficial, a fost publicată noua Lege monetară unde, la articolul 5, era menționat faptul că „guvernul este autorizat să emită monete divizionare de 1, 2, 5, 10, 20 lei făcute din aliaj de aluminium sau nikel”. Astfel, la 1 august 1929, a fost promulgată Legea pentru comandă de monedă metalică divizionară de 20 și 5 lei în valoare totală de 1.300.000.000 lei. Monedele au fost comandate din Anglia, iar primul transport a sosit în țară, cu un vapor, la 1 martie 1930 în Portul Constanța. Acestea au fost puse în circulație la 15 martie 1930 pentru a înlocui, treptat, vechile bancnote de 5 și 20 de lei care au avut putere circulatorie până la 1 septembrie 1930. Preschimbarea acestora nu s-a petrecut fără incidente, fiind relatate cazuri de refuz a primirii vechilor bancnote și chiar de percepere a unei taxe pentru înlocuirea acestora.

Noua monedă de 20 de lei era realizată din 79% cupru, 20% zinc 20% și 1% nichel, avea un diametru de 27 mm, o greutate de 7,5 g, iar muchia zimțată. Aversul prezenta portretul regelui, copil, înconjurat de inscripția circulară MIHAI ⋄ I ⋄ REGELE ⋄ ROMANIEI ⋄⋄⋄ 1930 ⋄⋄⋄, totul înconjurat de un cerc perlat. Reversul prezenta un grup format dintr-o femeie și trei fete în costume naționale, simbolizând Marea Unire din 1918. Femeia reprezenta Vechiul Regat care își întâmpina fiicele: Basarabia, Bucovina și Transilvania. Valoarea nominală, 20 LEI, era împărțită de-o parte și de alta a alegoriei, în partea inferioară se găsea, în dreapta, inscripția BASSARAB, reprezentând numele gravorului, totul înconjurat de un cerc perlat. Conform mai multor surse, gravorul reversului a fost un anume Costache Bassarab. Totuși, un articol din numărul 386 al ziarului Minerva, din 12 ianuarie 1910, menționează că reversul monedei de 2 lei din 1910 a fost realizat de pictorul Ludovic Bassarab, cunoscut și pentru proiectarea de timbre sau bancnote. Moneda de 20 lei din 1930 prezintă o semnătură identică cu cea de pe moneda din 1910, ceea ce ar putea indica o legătură între cele două emisiuni.

Monedele au fost bătute la trei monetării diferite, Royal Mint London, Heaton și King's Norton, iar în funcție de asta prezintau, sau nu, un semn de monetărie poziționat în partea inferioară, deasupra cercului perlat: litera H pentru Heaton, respectiv KN pentru King's Norton și niciun semn de monetărie pentru cele de la Londra. Tirajul total a fost de 50 de milioane de exemplare, dintre care 40 de milioane au fost bătute la Londra și câte 5 milioane la Heaton, respectiv King's Norton. Moneda a fost cunoscută popular sub numele de Hora, datorită alegoriei de pe avers, scena fiind denumiă astfel inclusiv îtr-un comunicat guvernamental. După ce regele Carol al II-lea a fost restaurat pe tron, la 8 iunie 1930, iar guvernul a anunțat în aceeași lună baterea unor noi monede cu efigia noului rege, Banca Națională nu mai elibera pe piață monedele de 20 de lei cu efigia voievodului Mihai și le oprea pe cele care ajungeau în casă, folosind doar bancnote pentru aceasta valoare nominală, dar a continuat să își păstreze puterea circulatorie, în continuare, inclusiv după emiterea noilor monede de 10 și 20 de lei, cu efigia regelui Carol, la 15 iulie 1931, circulând în paralel cu acestea. În 1932, Ministerul Finanțelor a anunțat în Monitorul Oficial că de la 15 decembrie monedele de 20 de lei cu efigia voievodului Mihai vor fi retrase și înlocuite cu noi monede din argint cu valoarea nominală de 100 de lei, iar monedele urmau să aibă putere circulatorie până la 1 martie 1933. Termenul a fost extins, ulterior, până la 1 aprilie 1933, apoi până la 1 mai 1933, termen final.

20 lei 1930 (Carol al II-lea) miniatura|Moneda de 20 de lei din 1930 După restaurarea pe tron a lui Carol al II-lea, la 8 iunie 1930, acesta a sancționat, la 24 iunie 1930, Legea pentru comanda de monedă metalică divizionară de 10 și 20 lei în valoare totală de 1.300.000.000 lei. După ce legea a fost votată la 30 mai de către Adunarea deputaților și la 3 iunie de Senat. Comanda includea producerea a 60.000.000 de piese de 10 lei, evaluată la 600.000.000 de lei, și 35.000.000 de piese de 20 de lei, evaluată la 700.000.000 de lei.