Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul Guineei Ecuatoriale Scor obținut 15 / 100 Loc global 172 / 182 Schimbare scor +2 (față de 2024) Organizație Transparency International Caracteristici regim Regim calificat drept cleptocrație Deturnare sistematică a veniturilor din petrol Lipsă acută de transparență bugetară Anchete internaționale de spălare de baniSursă date: Transparency International (2025)

Corupția politică din Guineea Ecuatorială este considerată una dintre cele mai grave din lume. Aceasta a fost descrisă de observatorii internaționali drept o cleptocrație, în care elita conducătoare deturnează veniturile din petrol ale țării în conturi private din străinătate, lăsând majoritatea populației într-o sărăcie extremă și fără acces la servicii de bază.

Guvernul este dominat de familia președintelui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo — cel mai longeviv conducător din lume — iar fiul său, vicepreședintele Teodorin Obiang, a fost subiectul mai multor anchete internaționale privind spălarea de bani și achiziționarea de bunuri de lux din fonduri publice.

Țara se situează în mod constant pe ultimele locuri în Indicele de percepție a corupției al Transparency International, având totodată scoruri minime la capitolele privind transparența bugetară, statul de drept și respectarea drepturilor omului.

În ediția din 2025 a Indicelui de Percepție a Corupției publicat de Transparency International, Guineea Ecuatorială a obținut un scor de 15 din 100, înregistrând o ușoară îmbunătățire de +2 puncte față de anul 2024. Cu toate acestea, țara rămâne ancorată în subsolul clasamentului global, ocupând locul 172 din 182 de țări și înregistrând scoruri minime la capitolele privind transparența bugetară, statul de drept și respectarea drepturilor omului.

Sistemul de corupție

Nepotism Acest sistem de corupție există mai mult sau mai puțin în forma sa actuală de la începutul anilor 1980, când guvernul a confiscat terenurile agricole de pe insula Bioko, care aparțineau în principal proprietarilor spanioli și portughezi, și le-a redistribuit membrilor grupului Nguema/Mongomo."Corruption and Its Consequences in Equatorial Guinea" (PDF). Open Society Foundations. March 2010.

Grupul Nguema/Esangui miniatura| Teodoro Obiang Nguema Mbasogo cu președintele de atunci al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva. Corupția în Guineea Ecuatorială se desfășoară prin intermediul unui sistem elaborat, care este domeniul exclusiv al președintelui Obiang și al cercului său, cunoscut sub denumirea colectivă de „grupul Nguema/Esangui”. Membrii acestui grup deturnează veniturile din resursele naturale ale Guineei Ecuatoriale, inclusiv terenuri și hidrocarburi, către conturile lor private.

Sistemul de corupție din Guineea Ecuatorială a fost numit „o rețea de putere politică, economică și juridică unitară și care se consolidează singură”, prin care membrii grupului Nguema/Esangui folosesc puterea guvernului pentru a se îmbogăți. Bogăția lor în creștere le permite, la rândul lor, să finanțeze tot mai eficient mașinăria lor politică care subminează opoziția efectivă prin represiune, intimidare, violență și mită. Între timp, dominația grupului asupra sistemului juridic le permite să facă să pară legală însușirea abuzivă a averii.

Mai multe surse indică faptul că există tensiuni serioase în cadrul grupului, cu o concurență considerabilă pentru putere și favoruri.

Conturi bancare în străinătate și companii fantomă Între 1995 și 2004, o mare parte din banii extorcați de la poporul din Guineea Ecuatorială de către grupul Nguema/Mongomo au fost depuși în Riggs Bank din Washington, D.C. Potrivit Human Rights Watch, Riggs era conștientă de nivelul corupției și de problemele legate de drepturile omului din țară.

O anchetă a Senatului SUA din 2004 a stabilit că contul de venituri din petrol al Guineei Ecuatoriale de la Riggs Bank era controlat de trei persoane: Președintele Obiang, cel mai longeviv dictator din Africa; fiul său, Gabriel Mbega Obiang Lima (care este ministru al minelor); și nepotul său, Melchor Esono Edjo (care este secretar de stat pentru trezorerie și buget). Două semnături, cea a președintelui și cea a fiului sau nepotului său, erau necesare pentru a retrage fonduri din cont. Din 2000 până în 2003, aproximativ 34 de milioane de dolari au fost transferați din acest cont în conturi bancare străine deținute de companii fantomă - de exemplu, un cont la Banco Santander din Spania deținut de Kalunga S.A., o firmă înregistrată în Panama și un cont la HSBC Luxemburg deținut de Apexside Trading Ltd. Anchetele efectuate de un ONG spaniol și de Open Society Justice Initiative au arătat că milioane de dolari din contul Kalunga au fost cheltuiți pe proprietăți din Spania achiziționate în numele președintelui Obiang și al altor înalți funcționari, foști înalți funcționari și rude ale lui Obianga.

Exproprieri ulterioare De atunci, guvernul a expropriat și alte terenuri valoroase, în principal case ale ecuatoguineanilor săraci și din clasa de mijloc. Mii de oameni au fost victimele acestor confiscări, pentru care foarte puțini dintre ei sunt despăgubiți și în fața cărora nu au niciun recurs legal. Mulți dintre cei care au protestat împotriva acestor exproprieri au fost abuzați și intimidați de soldați sau de poliție. Oficial, aceste terenuri sunt confiscate în scopuri publice, dar, de fapt, ele au ajuns în mâinile membrilor grupului Nguema/Esangui, care au construit case sau afaceri pe aceste proprietăți. În 2003, de exemplu, Le Temps (Geneva) a relatat despre un sat în care 75 de persoane trăiau într-o sărăcie abjectă, după ce au fost smulși de regim din casele lor, care fuseseră folosite pentru construirea unei fabrici de metanol, fără compensații sau scuze. Un raport al Amnesty din 2013 a afirmat că peste 1.000 de familii din țară au fost evacuate cu forța din casele lor, astfel încât guvernul să poată construi drumuri, case și hoteluri de lux și centre comerciale. Multe dintre casele demolate erau în stare perfectă, marea majoritate a celor care locuiau acolo deținând titluri de proprietate. În ciuda promisiunilor guvernului de a reloca victimele în case noi, până în prezent nimeni nu a fost despăgubit în vreun fel.

Exploatarea resurselor naturale În anii '90 s-au descoperit petrol și gaze naturale în apele din largul Guineei Ecuatoriale. „Goana după petrol” a început în 1995, când ExxonMobil a început să exploateze câmpul Zafiro; la scurt timp după aceea, Hess și Marathon au început, de asemenea, să exploateze rezervele de gaze naturale ale națiunii. În 2005, Guineea Ecuatorială era al treilea mare producător de petrol din Africa subsahariană, după Nigeria și Angola."Equatorial Guinea: Squandered riches". Financial Times. February 3, 2014. Cu toate acestea, chiar dacă industria petrolului și a gazelor a prosperat, majoritatea ecuatoguineenilor au continuat să se întrețină prin agricultura de subzistență și au trăit aproape exclusiv în afara economiei monetare a națiunii. Acest lucru se datorează faptului că autoritățile guvernamentale și-au folosit puterea politică pentru a limita participarea la exploatarea resurselor naturale ale țării la ei înșiși și la alți membri ai grupului Nguema/Mongomo, acordând licențe de afaceri și aprobări doar celor câțiva aleși. Agențiile care oferă locuri de muncă în aceste întreprinderi sunt, de asemenea, deținute de membri ai grupului, iar acordarea acestor locuri de muncă este, de asemenea, limitată într-un mod similar.

Alte forme de corupție Alte mijloace prin care membrii grupului Nguema/Mongomo se îmbogățesc includ co-investiții „scumpe” cu companii străine (oferte cu condiții atât de favorabile încât nu pot fi refuzate în mod logic), contracte trucate, mită din partea companiilor străine către grupul Nguema/Mongomo și acorduri de monopol pentru toate întreprinderile Nguema/Mongomo implicate în industria petrolului și gazelor.

De exemplu, o anchetă a Senatului SUA a arătat că, în 1998-99, Mobil a vândut o participație de 15% într-o afacere comună, Mobil Oil Guinea Ecuatorial (MOGE), companiei Socio Abayak, S.A., deținută de Obiang, pentru 2.300 de dolari. Până în 2004, participațiile Abayak la MOGE valorau 645.000 de dolari. ExxonMobil nu a putut explica această vânzare anchetatorilor Senatului. O altă firmă, Marathon, i-a plătit lui Obiang peste 2 milioane de dolari pentru terenuri. Amerada Hess a plătit oficialilor guvernamentali și rudelor acestora aproape 1 milion de dolari pentru închirierea de clădiri. Din cele 28 de proprietăți închiriate de Hess în Guineea Ecuatorială, 18 au fost deținute de membri ai familiei Obiang și de persoane care au legături cu familia. Reprezentanții Hess și ExxonMobil au declarat anchetatorilor Senatului SUA că și-au achiziționat serviciile de securitate în Guineea Ecuatorială, la prețuri nenegociabile, de la Sociedad Nacional de Vigilancia (Sonavi), care este deținută de fratele lui Obiang, Armengol Ondo Nguema, și care deține monopolul asupra serviciilor de securitate în țară.

Începând cu 2009, conform Departamentului de Stat al SUA, majoritatea miniștrilor din Guineea Ecuatorială conduc, de asemenea, afaceri în paralel cu responsabilitățile lor guvernamentale. De exemplu, ministrul justiției deține propria sa firmă privată de avocatură, în timp ce ministrul transporturilor și comunicațiilor era director al consiliului de administrație al firmei și deținea acțiuni atât la compania aeriană parastatală, cât și la compania națională de telefonie. În plus, în 2008, când guvernul a început să distribuie fonduri pentru proiecte sociale pentru fondul de dezvoltare socială (SDF), un mecanism de dezvoltare creat împreună cu investitorii străini pentru a promova o cultură a transparenței și a deschiderii, un ministru și-ar fi ales propria firmă pentru a primi fonduri, în locul oricărei firme participante la licitație. De asemenea, a ieșit la iveală faptul că ministrul nici măcar nu a depus o ofertă proprie. Ministrul și-a apărat acțiunile susținând că firma sa era eligibilă pentru a primi bani din FSD.

Membrii grupului Obiang Nguema/Esangui

Președintele Obiang Președintele a fost criticat ca trăind o viață de lux somptuos și absurd care produce o risipă considerabilă. El are șase avioane personale, case în Cape Town, Paris, Madrid, Las Palmas și Maryland și conturi bancare în numeroase țări, inclusiv în Franța și Elveția. În 1999 a cumpărat o reședință de 2,6 milioane de dolari în Potomac, Maryland. Un memorandum din 2001 nota vânzarea de către Obiang a două proprietăți în Spania pentru 5 milioane de dolari, sumă care a fost depusă la Riggs Bank.

Constancia Mangue Constancia Mangue, așa-numita „soție senior” a lui Obiang (acesta are cinci soții),Orts, Vicente (September 1, 2013). "Teodoro Obiang: corrupción en Malabo". Suite101. Archived from the original on March 4, 2016. Retrieved September 14, 2015. care este considerată prima doamnă, este ministru al sănătății și al acțiunii sociale. Ea și-a cumpărat propria reședință în valoare de 1,15 milioane de dolari în Potomac, Maryland, care nu trebuie confundată cu locuința soțului său din același oraș. La un moment dat, cinci conturi și trei certificate de depozit la Riggs Bank erau deținute pe numele lui Constancia, iar ExxonMobil a efectuat mai multe plăți în aceste conturi."Well Oiled". Human Rights Watch. July 9, 2009. Andrew P. Swiger de la ExxonMobil le-a declarat anchetatorilor că firma sa deținea în comun cu Constancia firma de energie Abayak a lui Obiang, care, a spus el, a primit 15 % din toate veniturile de la Abayak.

O companie numită Nusiteles, G.E., înființată în 2000 pentru a furniza servicii de telefonie și de calculatoare, este deținută parțial de Obiang prin Abayak și parțial de alți înalți oficiali ecuatoguineeni. Din 2004, Abayak este singura companie de construcții din toată Guineea Ecuatorială.