Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul Turkmenistanului Scor obținut 17 / 100 Loc global 167 / 182 Schimbare scor 0 (față de 2024) Organizație Transparency International Vulnerabilități majore Control netransparent al schimburilor valutare Lipsa unui organism independent pentru reclamații Audituri financiare neconforme internațional Control politic asupra deciziilor judiciareSursă date: Transparency International (2025)

Corupția în Turkmenistan este o problemă larg răspândită, Turkmenistanul fiind clasat pe locul 11 în topul celor mai corupte țări de către Indicele de percepție a corupției din 2023.

În indicele de percepție a corupției din 2023 al Transparency International, care a evaluat 180 de țări pe o scară de la 0 („foarte corupt”) la 100 („necorupt”), Turkmenistanul a obținut scorul 18. În funcție de scor, Turkmenistanul s-a clasat pe locul 170 între cele 180 de țări din Index, unde țara clasată pe primul loc este percepută ca având cel mai onest sector public. Pentru comparație cu scorurile la nivel mondial, scorul mediu a fost 43, cel mai bun scor a fost 90 (locul 1), iar cel mai slab scor a fost 11 (locul 180). Pentru comparație cu scorurile regionale, cel mai bun scor între țările din Europa de Est și Asia Centrală a fost 53, scorul mediu a fost 35, iar cel mai slab scor a fost al Turkmenistanului, 18.

Potrivit unei declarații din august 2015 a Ambasadei SUA în Turkmenistan, corupția este „larg răspândită atât în sectorul public, cât și în cel privat” din țară. „Nu există consorții sau organizații de stabilire a standardelor în afara standardelor de stat turkmene și a agenției de acordare a licențelor. Nu există niciun organism independent pentru depunerea plângerilor. Cerințele privind publicarea informațiilor financiare nu sunt nici transparente, nici conforme cu normele internaționale. Întreprinderile guvernamentale nu sunt obligate să facă publice situațiile financiare, nici măcar pentru partenerii străini. Auditurile financiare sunt adesea efectuate de auditori locali, nu de firme recunoscute la nivel internațional.”

Ambasada SUA afirmă că guvernul Turkmenistanului „controlează strict fluxurile de schimb valutar, iar conversia sumelor în exces din moneda locală, manat, rămâne problematică. ... Deși Turkmenistanul a întreprins unele inițiative pentru îmbunătățirea protecției drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), inclusiv crearea Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală și semnarea unor convenții OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale), nu a adoptat proceduri administrative și civile cuprinzătoare pentru a îmbunătăți aplicarea DPI”. În plus, „sistemul de reglementare al țării nu este pus în aplicare în mod transparent, iar guvernul are influență asupra proceselor decizionale ale instanțelor”. Din cauza acestor și a altor probleme, Turkmenistanul a atras puține investiții din partea firmelor americane.

Context Acesta a luat naștere ca parte a Corupției în Uniunea Sovietică.

Toate țările care au făcut cândva parte din URSS se confruntă cu provocări speciale în ceea ce privește corupția. Potrivit American Security Project, corupția este cel mai important factor care împiedică aceste națiuni să se dezvolte în conformitate cu „liniile liberal-democratice”. Corupția îi împiedică pe mulți cetățeni ai acestor țări să urmărească orice dezvoltare și creștere economică în națiunile lor, inhibând în același timp investițiile străine.

Turkmenistanul face parte din regiunea Asiei Centrale, o zonă de foste republici sovietice în care nivelurile de corupție sunt neobișnuit de ridicate chiar și pentru statele post-sovietice. Potrivit Inițiativei regionale anticorupție, Turkmenistanul „se află într-un focar virtual de state corupte”. Asia Centrală are cea mai mare corupție percepută dintre toate regiunile post-sovietice. De la cele mai bune la cele mai rele, aceste regiuni sunt: Țările Baltice, Caucazul, Europa de Est, Rusia și Asia Centrală. Nivelul corupției percepute pare să crească pe măsură ce se călătorește de la vest la est, „abaterea majoră fiind că Caucazul este perceput ca fiind mai puțin corupt decât Europa de Est”.

Conform unei analize a indicelui de percepție a corupției din 2014, Estonia este considerată cel mai puțin corupt stat post-sovietic, iar Turkmenistanul cel mai corupt. Două țări din Asia Centrală, Turkmenistan și Uzbekistan, au fost numite „Cele mai rele dintre cele mai rele” de Freedom House în 2015. Doar alte șapte țări din întreaga lume au intrat în această categorie.

„Corupția în Asia Centrală post-sovietică este ceva foarte familiar pentru oamenii care trăiesc în regiune”, afirmă o sursă. „Fără mită, cineva este sortit să își vadă cazul întârziat pentru mult timp, de foarte multe ori dincolo de termenele definite de legi." O altă sursă afirmă că în Asia Centrală ”poți cumpăra orice, nu doar produse standard în numeroase supermarketuri recent deschise, ci și documente civile unice, diplome universitare, certificări, tancuri, avioane de luptă și alte lucruri utile.” Sursa descrie corupția ca fiind „omniprezentă”, afirmând că angajații guvernamentali „sunt dependenți de «puținii bani» suplimentari din cauza veniturilor lunare mici”, în timp ce „rectorii universităților supraveghează vânzarea de diplome și teste pentru examenele de admitere, deoarece este singura sursă de finanțare a școlii”.

La nivelurile inferioare ale societății din Asia Centrală, „corupția este un mod de viață, iar cu cât urci mai sus, cu atât furtul devine mai mare. Din păcate, se pare că corupția încearcă să monopolizeze mecanismul concurenței pe piață, iar formele acesteia devin din ce în ce mai sofisticate. ... Reformele de piață pe jumătate elaborate, prost concepute și implementate în mod inadecvat stimulează corupția." O sursă rezumă situația după cum urmează: „Fie că este vorba de solicitarea unui nou pașaport, de înregistrarea la o nouă locuință sau chiar de găsirea unei grădinițe pentru copilul dumneavoastră - mita este cel mai simplu mod de a face totul mai repede și fără probleme".

„Nivelul ridicat al corupției în statele din Asia Centrală”, explică o sursă, „poate fi atribuit salariilor mici ale funcționarilor publici, numeroaselor oportunități de corupție din ultimul deceniu, rădăcinilor istorice și lipsei de voință politică în punerea în aplicare a măsurilor anticorupție.” Două „puncte pozitive” sunt faptul că „corupția percepută în Asia Centrală este în scădere în timp, iar nivelurile fluxurilor financiare ilicite (IFF) au fost destul de scăzute.” Cu toate acestea, pe măsură ce regiunea continuă să înregistreze creștere economică, fără standarde de responsabilitate, elitele vor avea acces la îmbogățirea ilicită din industriile de resurse naturale în expansiune.

Potrivit unui raport din ianuarie 2014 al Curții Europene de Conturi (ECA), „corupția locală și lipsa de cooperare din partea guvernelor” sunt „principalii factori care stau la baza eșecului ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE în Asia Centrală”. Curtea a criticat modul în care „Serviciul pentru acțiune externă al Comisiei Europene (SEAE) a gestionat asistența pentru dezvoltare în țările din Asia Centrală între 2007 și 2012”. Raportul Curții de Conturi a afirmat că SEAE „a furnizat asistență unui număr mai mare de sectoare decât este în concordanță cu cele mai bune practici”.

Într-un articol din septembrie 2015, Matthew Crosston a sugerat că corupția „este, fără îndoială, mai importantă în regiunile lumii care trec în prezent, într-o formă sau alta, prin tranziția democratică și intrarea în economia de piață globală”, cum ar fi națiunile de pe litoralul Mării Caspice.

Turkmenistanul a avut în mod regulat cele mai proaste statistici privind corupția din regiune. Țara este „extrem de coruptă și vulnerabilă la prostii. ... Utilizarea necorespunzătoare a veniturilor statului a îndepărtat mulți investitori și a condus la niveluri ridicate de corupție.” În timp ce regiunea «are o medie de numai 13% în ceea ce privește controlul corupției la nivel guvernamental», scorul Turkmenistanului este de numai 2%; în timp ce scorul mediu al regiunii pentru «statul de drept» este de 25%, Turkmenistanul are un scor de numai 4%; în timp ce regiunea are un scor mediu de 13% pentru «voce și responsabilitate», Turkmenistanul are un scor pe care un site web îl caracterizează drept «ridicol» de 1%.

O sursă compară Turkmenistanul cu vecinul său Kazahstan. Corupția este endemică în ambele țări, dar în timp ce Kazahstanul are „un sector privat liber și o clasă de mijloc emergentă care creează locuri de muncă”, Turkmenistanul are o economie stagnantă în care „singura sursă tangibilă de locuri de muncă este un acord privind gazele cu China”. De asemenea, în timp ce mass-media din Kazahstan și Uzbekistan relatează despre corupția conducătorilor acestor țări, în Turkmenistan familia președintelui și activitățile lor de afaceri, corupte sau nu, sunt ținute „departe de atenția publică”. O altă sursă afirmă că, în ceea ce privește corupția, „atât Uzbekistanul, cât și Turkmenistanul se înrăutățesc de la an la an”.

În 2000, vicepreședintele Băncii Mondiale, Johannes Linn, a numit Turkmenistanul drept „singura fostă republică sovietică în care împrumuturile au fost suspendate din cauza unor acuzații de corupție”. Cinci firme occidentale au primit „interdicție de a lucra la orice proiect al Băncii Mondiale” în Turkmenistan din cauza „presupusei fraude și corupții - inclusiv plata de mită către autoritățile turkmene în încercarea de a obține contracte pentru proiecte finanțate de Bancă”.

Guvern

Puterea președintelui Turkmenistanul este considerat unul dintre cele mai represive regimuri de pe glob. Atât primul său președinte, Saparmurat Niiazov, care a murit în 2006, cât și succesorul său, Gurbangulî Berdîmuhamedov, au exercitat puterea absolută. Parlamentul este o ștampilă de cauciuc, regimul este plin de rude ale lui Berdîmuhamedov, majoritatea opozanților regimului sunt stabiliți în străinătate, iar majoritatea celor care nu sunt în străinătate sunt în închisoare. Berdîmuhamedov însuși este cel care selectează companiile străine pentru contractele majore. „Majoritatea investițiilor străine”, a declarat o sursă, „sunt reglementate prin decrete prezidențiale specifice proiectelor, care pot acorda privilegii care nu sunt prevăzute de legislație”.

Berdîmuhamedov „are o autoritate incontestabilă asupra tuturor deciziilor și, prin urmare, are capacitatea de a direcționa bani pentru a finanța dezvoltări urbane luxoase și stiluri de viață personale grandioase”. Nepoții lui Berdîmuhamedov, în special fiul surorii sale Anabat, ar fi, de asemenea, jucători importanți în sectorul afacerilor. Într-adevăr, un raport Reuters din octombrie 2011, citând telegrame diplomatice divulgate, îl descria pe Berdîmuhamedov drept „un mincinos deșănțat acuzat de corupție la scară largă” și drept „un obsedat de control care semnează personal lucruri mărunte, cum ar fi programul de lucru pentru medicii importanți din capitală”.

Se crede că Berdîmuhamedov și asociații săi au deturnat fonduri guvernamentale în conturi bancare private, iar regretatul președinte Niiazov ar fi făcut același lucru. Se pare că rudele președintelui dețin poziții importante în industrii-cheie. Se spune că elitele națiunii au cultivat puterea prin punerea în aplicare a unui sistem de patronaj pentru a se asigura că persoanele loiale urcă în ierarhie. Întreaga economie este controlată de un „număr limitat de rețele de patronaj comandate de Berdîmuhamedov”, fiecare având propria sa sferă de influență. Acest aranjament a generat o „cultură a mitei, a nepotismului și a deturnării de fonduri”, luarea de mită fiind „deosebit de răspândită în agențiile vamale, de acordare a licențelor și de servicii sociale”.