Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul Afganistanului Scor obținut 16 / 100 Loc global 169 / 182 Schimbare scor −1 (față de 2024) Organizație Transparency International Manifestări principale Preluarea ilicită a terenurilor (acaparare de teren) Mită mică și extorcare (poliție/administrație) Nepotism și cumpărarea de funcții publice Pierderi majore în veniturile vamaleSursă date: Transparency International (2025)
Corupția în Afganistan este o problemă răspândită și sistemică în societatea afgană. Conform Indicelui de Percepție a Corupției (CPI) publicat de Transparency International, Afganistanul s-a clasat pe locul 169 din 182 de țări și teritorii evaluate, obținând un scor de 16 din 100 (unde 0 înseamnă „foarte corupt”, iar 100 „necorupt”). Scorurile țării au înregistrat o scădere treptată în ultimii ani sub administrația talibană, coborând de la un scor de 20 (locul 162) în 2023 și 17 (locul 165) în 2024, pe fondul lipsei de transparență, al restricționării spațiului civic și al slăbirii statului de drept. Pentru comparație, media globală a fost de 42 de puncte, iar în regiunea Asia-Pacific, Afganistanul rămâne una dintre cele mai slab clasate țări, depășind doar câteva state afectate de crize severe și autoritarism profund.
Deși talibanii au susținut inițial că au eradicat corupția la scurt timp după preluarea puterii în august 2021 — când țara urcase temporar pe locul 150 în ediția CPI 2022 — rapoartele ulterioare indică persistența mituirii în sectorul judiciar, a extorcării de fonduri de la organizațiile umanitare și a lipsei controalelor democratice sau administrative independente.
În trecut, eșecul guvernelor republicane succesive ale lui Hamid Karzai și Așraf Ghani de a combate corupția endemică, nepotismul și scandalurile financiare majore (cum a fost crahul Kabul Bank din 2010) a fost considerat cauza principală a erodării încrederii populației și a prăbușirii definitive a Republicii Islamice Afganistan în 2021.
Context Center for American Progress a atribuit corupția din Afganistan deceniilor de conflict care au împiedicat formarea unor instituții de stat și a unor grupuri ale societății civile eficiente, legilor și reglementărilor care sunt aplicate în mod necorespunzător, agențiilor anticorupție care se contrazic adesea între ele și cărora le lipsesc resursele, precum și faptului că soldații și poliția sunt adesea analfabeți, iar funcționarii publici sunt adesea prost plătiți și insuficient instruiți. În plus, deceniile de război constant permit funcționarilor publici să își umple conturile private cu fonduri guvernamentale. De asemenea, tradițiile tribale și etnice îi încurajează pe oameni să își folosească funcțiile în beneficiul rudelor. Instituțiile oficiale din Afganistan sunt pline de incompetență, ceea ce îi obligă pe locuitorii din mediul rural să „se bazeze pe rețelele de deținători ai puterii regionale și locale pentru a menține ordinea și a furniza servicii de bază”.
Potrivit Băncii Mondiale, tradițiile afgane de clientelism au dus la o falsificare constantă a numirilor pe bază de merit în funcții publice, personal prezidențial, membri ai parlamentului, comandanți militari și orice poziție legată de influența politică - toate acestea au dus la o corupție masivă, care a fost exacerbată de asistența străină masivă și de un comerț cu narcotice atât de mare încât a deformat economia afgană.
După răsturnarea talibanilor de către SUA în 2001, corupția, care fusese obișnuită în Afganistanul de dinaintea regimului taliban, a devenit din nou o caracteristică majoră a vieții afgane, răspândindu-se practic în fiecare ramură a guvernului și chiar în localitățile regionale. O rețea largă de elite politice legate de președintele Hamid Karzai s-a poziționat ca intermediar între oficialii și donatorii occidentali, pe de o parte, și afganii obișnuiți, pe de altă parte, folosind aceste poziții pentru a deturna miliarde de dolari în ajutoare și investiții străine către conturile lor private și ale aliaților lor. Acest lucru a dus la mai multe scandaluri foarte mediatizate, în special criza Kabul Bank, în care s-a dezvăluit că cea mai mare instituție financiară din țară a funcționat ca o schemă Ponzi în beneficiul câtorva elite legate de Karzai.
Un raport al Pentagonului din februarie 2014 a acuzat guvernul SUA că, după invazia din 2001, a susținut în Afganistan un guvern învăluit în corupție prin sprijinul acordat dictatorilor militari, prin dependența sa de contracte private de transport și prin furnizarea de miliarde de dolari pentru ajutor. Inițial, SUA au sprijinit rețelele de patronaj existente și au oferit unor dictatori militari funcții guvernamentale. Această legitimare a dictatorilor militari le-a permis acestora să înceapă să își folosească puterea oficială pentru a deturna resurse publice. De asemenea, deoarece sume mari din resursele oficiale au fost deturnate către efortul de reconstrucție postbelică, mulți lucrători guvernamentali s-au trezit plătiți foarte prost și s-au simțit obligați să ia mită pentru a supraviețui.
„Corupția amenință în mod direct viabilitatea și legitimitatea statului afgan”, se arată în raportul Pentagonului, în care se afirmă că forțele americane s-au trezit înghițite de corupția dictatorilor militari regionali. Potrivit raportului, națiunea nu dispunea de resurse preexistente pentru combaterea corupției, în parte din cauza informațiilor târzii privind corupția afgană, a lipsei de securitate fizică și a lipsei de voință a comunității internaționale de a aborda problemele în cauză. Raportul a afirmat că, după invazia din 2001, SUA au „împuternicit” dictatorii militari punându-i în funcții guvernamentale, pe care le-au putut exploata pentru a-și însuși resursele guvernamentale și a forma rețele de corupție. Karzai era dependent de acești dictatori militari, care erau esențiali atât pentru afaceri, cât și pentru politica din Afganistan.
Asia Foundation a afirmat în 2012 că corupția generalizată din Afganistan nu este înrădăcinată cultural în poporul afgan, menționând că afganul mediu consideră că nivelurile actuale de corupție sunt mult mai mari decât în deceniile trecute și consideră că corupția a fost mai gravă sub Hamid Karzai, care a fost președinte interimar și apoi președinte între 2001 și 2010, decât sub cele cinci regimuri anterioare. Unul dintre motivele pentru care unii afgani i-au plăcut și încă îi mai plac pe talibani, în ciuda violenței și brutalității lor, a fost acela că au promis o ușurare a corupției și nedreptății practicate de dictatorii militari mujahedini. Asia Foundation a adăugat că rădăcina percepută a corupției în națiune s-a schimbat în ultimii cinci ani. Anterior, majoritatea afganilor credeau că corupția se datorează salariilor mici ale funcționarilor publici, în timp ce, în prezent, aceasta este atribuită lipsei de sancțiuni și lipsei de aplicare competentă a legii.
Atitudini față de corupție Pe de o parte, afganii critică corupția; pe de altă parte, ei acceptă din ce în ce mai mult patronajul și mita ca părți inevitabile și chiar legitime ale vieții cotidiene. Un studiu al ONU a constatat că, în 2012, 68% dintre afgani considerau acceptabil ca funcționarii publici să își majoreze salariul prin perceperea de mită de la utilizatorii serviciilor. Aceasta reprezintă o creștere față de 42 % în 2009. De asemenea, 67% au considerat acceptabil ca cel puțin unii funcționari publici să fie angajați datorită legăturilor de familie și rețelelor de prietenie. (Aceasta a crescut de la 42% în 2009).
Sondajul din 2011 al Asia Foundation „arată că, deși afganii asociază democrația cu libertatea generală, ei nu o asociază cu mai puțină corupție, mai multe drepturi, legi și un guvern mai incluziv”. Dimpotrivă, aceștia consideră că democrația și piața liberă duc la haos și riscuri mai mari pentru afganii obișnuiți, în timp ce celor deja puternici li se oferă oportunități suplimentare. Sentimentul de nedreptate care rezultă din corupția generalizată se pare că întărește sprijinul pentru teroriști.
Forme de corupție Afganii au identificat peste 70 de tipuri de corupție care îi afectează personal, „de la administrația publică și organismele alese la sectorul privat, ajutorul internațional și talibani”. Afganii identifică corupția mai ales cu instituțiile guvernamentale, dar au experimentat-o în multe sectoare.
Mită Mita trebuie plătită în Afganistan pentru a asigura majoritatea serviciilor publice. Un studiu al ONU arată că finalizarea serviciilor publice depinde aproape exclusiv de mita plătită și a dus la o frânare severă a creșterii economice. Mita mică a fost principala cauză de suferință în rândul cetățenilor obișnuiți din Afganistan, deși, în general, doar cazurile de corupție la nivel înalt sunt raportate în canalele de mass-media importante.
Procurorii, profesorii, judecătorii și funcționarii vamali sunt angajații publici cei mai susceptibili de a primi mită. Mita medie pentru procurori și judecători este de peste 300 USD. Mita pentru alți funcționari este ceva mai mică. În 85% din cazuri, mita este solicitată direct sau indirect de funcționarii publici; în 13% din cazuri, mita este oferită spontan de cetățeni. Unii funcționari solicită mită prin intermediari. Potrivit ONU, 50% dintre afgani au plătit mită în 2012; în unele părți ale țării, procentul a ajuns până la 70%. Jumătate dintre afgani au dat mită profesorilor, iar un număr similar au dat mită funcționarilor vamali, judecătorilor și procurorilor. Un număr ceva mai mic a dat mită funcționarilor de la cadastru și funcționarilor provinciali. Mita dată judecătorilor a scăzut semnificativ între 2009 și 2012. Procentul persoanelor care au dat mită profesorilor a crescut de la 16% în 2009 la 51% în 2012. Medicii, asistentele medicale și paramedicii reprezintă între 15 și 20% din mită.
În 2013, 43% dintre afgani au considerat că funcționarii publici și birocrații sunt corupți, în timp ce 58% au declarat că au plătit mită serviciilor de înregistrare și permise, 44% veniturilor fiscale și 40% serviciilor funciare. În 2012, jumătate dintre afgani au dat mită funcționarilor vamali. Darea de mită funcționarilor vamali, fiscali și de venituri a crescut între 2009 și 2012. În 52% din gospodăriile afgane, cel puțin un membru a aplicat pentru un loc de muncă în sectorul public, iar 45% au plătit mită pentru a ajuta la obținerea acestor locuri de muncă.
În timp ce aproape 30% dintre afgani au plătit mită pentru a obține servicii din sectorul privat în 2012, 50% au făcut acest lucru pentru a obține servicii din sectorul public. Mita în sectorul public este mai răspândită în vestul și nord-estul Afganistanului și mai puțin în regiunile sudice și centrale.
De departe, cel mai frecvent motiv de luare de mită este dorința de a facilita sau de a grăbi furnizarea unui serviciu public (59,4%). Alte motive includ dorința de a reduce costul unei proceduri (10,6%), de a evita plata unei amenzi (13,3%) și de a primi un tratament mai bun (6,7%). Majoritatea cazurilor, se arată într-un raport ONU din 2012, implică mită pentru servicii mai bune sau mai rapide, în timp ce alte mite sunt date pentru a influența procesele și deciziile juridice, subminând astfel statul de drept. S-a raportat că 24% din mitele oferite poliției au fost în scopul expres de a elibera suspecții încarcerați sau de a evita cu totul încarcerarea.
Conform unui raport al ONU, mita administrativă pune cele mai mari dificultăți economice cetățenilor afgani obișnuiți și familiilor acestora.
Sistemul de învățământ Principala formă de corupție din sectorul educației implică așa-numiții „profesori fantomă” și profesorii dublu înregistrați. Tot ceea ce implică birocrație în sistemul educațional necesită mici mite.