Autostrada A10, denumită și „L'Aquitaine”, leagă metropola Marelui Paris (din sudul autostrăzii A86) de Bordeaux (în zona autostrăzii A630), trecând prin Orléans, Blois, Tours, Poitiers, Niort și Saintes. Porțiunea dintre Saintes și Bordeaux face parte din Ruta Estuarelor.
Cu o lungime de 557 km, este cea mai lungă autostradă din Franța sub un singur număr. Face parte din drumul european 5 (E05).
Gestionare Această autostradă este concesionată către două companii de administrare a autostrăzilor: Cofiroute (Vinci) pentru partea de nord a autostrăzii (de la La Folie Bessin până la Poitiers) ASF pentru secțiunea dintre Poitiers și Bordeaux. Pe rețeaua ASF, A10 face parte din zona de vest.
Această autostradă este acoperită de Radio Vinci Autoroutes (107,7 MHz).
Caracteristici Mai multe secțiuni ale autostrăzii A10 sunt gratuite: între A6 și RN104 (la sud de Paris) (14 km); între ieșirile 20 și 22, la nivelul variantei ocolitoare a orașului Tours (traversarea râurilor Loara și Cher, 5,5 km); între RN10 din Saint-André-de-Cubzac și nodul rutier cu centura Bordeaux (19 km).
Traseu comun: A10 are un traseu comun de 2 km cu autostrada A126, între Champlan și Palaiseau.
Istoric Wissous - Massy: 1960 (sub denumirea C 6) Massy - Longjumeau: 1970 (sub denumirea C 6) Longjumeau - Palaiseau: 1972 (sub denumirea A 87) Palaiseau - Les Ulis: 1973 Les Ulis - Orléans (autostrada A71): 1973 Orléans - Parçay-Meslay: 1974 Parçay-Meslay - Tours (centru): 1972 Tours - ocolire pe la nord - (Rives du Cher, nod rutier desființat între timp): 1968 Tours - Chambray-lès-Tours: 1970 Chambray-lès-Tours - Poitiers (nord): 1977 Poitiers (nord) - ocolire pe la vest - Poitiers (sud): 1970 (luând A10 în direcția Paris de la nodul rutier 30, se poate observa încă terminusul autostrăzii) Poitiers - Saint-Maixent-l'École - Saintes - Saint-André-de-Cubzac: 1980-1981 Saint-André-de-Cubzac - Ambarès-et-Lagrave: 1974 (sub denumirea A 62) Ambarès-et-Lagrave - Lormont: 1967 (sub denumirea A 62)
Tronsonul de la limita comunelor Massy și Palaiseau, în direcția sud, construit în perioada 1972-1973, utilizează platforma lărgită a fostei linii feroviare Paris-Chartres via Gallardon, închisă în 1944, de care autostrada se separă la Villebon-sur-Yvette după 2,5 km. Această construcție a dus la demolarea unui viaduct care traversa valea râului Yvette la Villebon. Dincolo de acest punct, noul traseu al drumului național 188, stabilit în aceeași perioadă, urmează această linie pe o distanță de 5 km, în gabaritul său original.
În acea perioadă, prelungirea autostrăzii până în cartierul Montparnasse, pe terenurile părții neterminate ale acestei linii feroviare, era planificată în cadrul planului de autostrăzi pentru Paris. Acest proiect, puternic contestat de locuitori, a fost abandonat după alegerile prezidențiale din 1974. Fosta platformă feroviară a fost utilizată pentru construcția subterană a liniei LGV Atlantique și pentru amenajarea la suprafață a promenadei verzi din sudul Parisului. Abandonarea acestui proiect explică cotitura autostrăzii la limita comunelor Massy și Palaiseau. Linia de mare viteză este alăturată autostrăzii pe o distanță de 1,4 km de o parte și de alta a traversării văii râului Yvette la Villebon. Linia feroviară se separă de autostradă printr-un tunel de 4.800 de metri și se reîntâlnește cu aceasta în zona „Bois des Carrés” din Marcoussis, urmând un traseu paralel pe o distanță de 23 de kilometri până în apropierea stației de taxare Saint-Arnoult.
Pe 18 noiembrie 2017, pe o porțiune de 3,3 km înainte de a ajunge la Massy, a fost inaugurată o bandă dedicată autobuzelor în direcția provincie-Paris, pentru a le permite să evite ambuteiajele.
Traseu