Dumitru Gheorghiu () a fost un muncitor textilist, politician și diplomat român, care a deținut mai multe funcții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român (PCR). A îndeplinit, printre altele, funcțiile de prim-secretar al Comitetului Regional Iași al Partidului Muncitoresc Român (1956–1961) și ambasador al României în Republica Populară Chineză (1961–1966).Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, „Dumitru Gheorghiu”, în Scînteia, organ al Cmitetului Central al Partidului Comunist Român, anul XXXIX, nr. 8327, miercuri 4 februarie 1970, p. 7.Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, „Dumitru Gheorghiu”, în Munca, organ al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, anul XXVI, nr. 6912, miercuri 4 februarie 1970, p. 3.Romulus Ioan Budura, Relațiile româno-chineze 1880–1974: documente, vol. 1, Ministerul Afacerilor Externe, București, 2005, p. 1239.
Biografie Formare politică S-a născut la 21 martie 1918 în orașul Iași,„Dumitru Gheorghiu”. În: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Florica Dobre (ed.), Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedică, București 2004, , p. 292 (PDF; 12,1 MB). într-o familie de muncitori. A absolvit șapte clase de școală elementară, după care a lucrat ca ucenic și apoi ca muncitor la mai multe din orașul Iași. În anul 1945 s-a înscris în Partidul Comunist Român și, începând din 1948, a îndeplinit diferite sarcini în aparatul de partid, fiind detașat în cadrul comitetelor regionale Bacău, Putna și Iași ale Partidului Muncitoresc Român (numele sub care a funcționat în acea perioadă Partidul Comunist). El a urmat în acest timp trei ani de studii în Uniunea Sovietică.
Funcții politice
Activitatea politică desfășurată în teritoriu l-a ajutat să promoveze în cadrul conducerii partidului. Gheorghiu a fost ales membru supleant al Comitetului Central (C.C.) al Partidului Muncitoresc Român la Congresul al VII-lea din 23–28 decembrie 1955 și a deținut această poziție, în urma confirmării sale la Congresul al VIII-lea al PMR (20–26 iunie 1960) și la Congresul al IX-lea al PCR (19–24 iulie 1965), timp de aproape paisprezece ani, până la Congresul al X-lea al PCR (6–12 august 1969). La 16 ianuarie 1956 a fost numit prim-secretar al Comitetului Regional Iași al Partidului Muncitoresc Român (PMR) și a exercitat această funcție până în august 1961.
Implicarea sa politică a fost întărită prin alegerea ca membru al Marii Adunări Naționale în anul 1957. Dumitru Gheorghiu și-a însușit între timp ideologia comunistă a epocii și limbajul propagandistic al activiștilor de partid, pe care l-a folosit adesea în contactul cu masele: astfel, în întâlnirile cu alegătorii circumscripției nr. 10 Codăești, el a vorbit de „grija partidului pentru ridicarea nivelului de trai al poporului, pentru înflorirea patriei” și i-a asigurat că-i va sprijini în rezolvarea unor probleme locale (electrificarea satelor, îmbunătățirea aprovizionării cu pâine și lemne a unor instituții și întreprinderi, inaugurarea unui cămin vultural la Codăești, extinderea școlii din Șerbotești, reînființarea secției de chirurgie a Spitalului din Codăești, construirea unei mori și a unei băi comunale la Codăești, amenajarea unui abator).***, „Regiunea se pregătește de alegeri: Întîlnirea tovarășului Dumitru Gheorghiu cu alegătorii. Încredere”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XII, nr. 3234, vineri 18 ianuarie 1957, p. 1. A colaborat în acest timp, prin prisma funcției sale, cu conducătorii la nivel național a Partidului: el l-a însoțit, printre altele, pe Iosif Chișinevschi (membru al Biroului Politic al CC al PMR, secretar al CC al PMR), candidat al FDP în circumscripția electorală nr. 22 Iași-Nord, la întâlnirea din 20 ianuarie 1957 cu alegătorii de la Institutul de Medicină și de la Fabrica de Antibiotice.***, „Puternică expresie a unității dintre partid, guvern și popor. Întîlnirea tovarășului Iosif Chișinevschi cu alegătorii de la Institutul de Medicină” și „Discutarea documentelor plenarei C.C. al P.M.R. la fabrica de antibiotice. O manifestare entuziastă a dragostei și încrederii în partid”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XII, nr. 3237, marți 22 ianuarie 1957, p. 2.
Dumitru Gheorghiu a îndeplinit funcția de deputat pe parcursul a trei legislaturi, ca reprezentant al circumscripțiilor electorale ieșene Codăești***, „Lista deputaților aleși în Marea Adunare Națională a R. P. Romîne”, în Scînteia, anul XXVI, nr. 3823, miercuri 6 februarie 1957, p. 2. Reprodusă în Scînteia tineretului, anul XII, seria II-a, nr. 2412, miercuri 6 februarie 1957, p. 2, și în Înainte, Craiova, anul XIII, nr. 3730, joi 7 februarie 1957, p. 2.***, „Lista deputaților aleși în Marea Adunare Națională a R.P.R.”, în Romînia liberă, anul XV, nr. 3835, miercuri 6 februarie 1957, pp. 1 și 3. Reprodusă în Steagul roșu, București, anul IV, nr. 886, miercuri 6 februarie 1957, pp. 1 și 3, și în Înainte, Craiova, anul XIII, nr. 3730, joi 7 februarie 1957, p. 2.***, „Deputați în Marea Adunare Naționala a Republicii Populare Romîne aleși în circumscripțiile electorale din regiunea Iași”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XII, nr. 3252, joi 7 februarie 1957, p. 3.***, „Rezultatele totale ale alegerilor de deputați în Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne din 3 februarie 1957, din circumscripțiile electorale ale regiunii Iași”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XII, nr. 3251, miercuri 6 februarie 1957, p. 3.Agerpres, „Ieri s-au deschis lucrările primei sesiuni a celei de-a IV-a legislaturi a Marii Adunări Naționale”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XVI, nr. 4524, marți 21 martie 1961, p. 1. (1957–1965) și Vlădeni (1965–1969). La propunerea Biroului Marii Adunări Naționale, Dumitru Gheorghiu a fost ales la 28 decembrie 1967 ca membru al Comisiei juridice a forului legislativ național.Lucrările Marii Adunări Naționale (stenogramă). Legislatura a V-a — Sesiunea a VIII-a, Ședința din ziua de joi, 28 decembrie 1967 după-amiază, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, Partea a II-a, nr. 11, sâmbătă 30 decembrie 1967, p. 238.Modificări în componența unor comisii permanente ale Marii Adunări Naționale, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, Partea a III-a, nr. 194, duminică 31 decembrie 1967, p. 779.
Ambasador în China thumb|left|300 px|Ciu En-lai, Liu Șao-ți și Mao Tze-dun în 1964. După cinci ani și jumătate ca prim-secretar al Comitetului Regional Iași al PMR, Dumitru Gheorghiu a fost numit la 29 iulie 1961 în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Populară Chineză, ca succesor al profesorului Barbu Zaharescu, un vechi activist comunist din perioada ilegalității.Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 216 din 29 iulie 1961, privind rechemarea tov. Barbu Zaharescu din calitatea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Romîne în Republica Populară Chineză și acreditarea tov. Dumitru Gheorghiu în calitatea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Romîne în Republica Populară Chineză, în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 21, 11 august 1961, pp. 298–299. După ce s-a prezentat la post la 22 septembrie 1961, și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui R. P. Chineze, Liu Șao-ți, la 24 septembrie 1961 Agerpres, „Ambasadorul R. P. Romîne la Pekin și-a prezentat scrisorile de acreditare”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5299, marți 26 septembrie 1961, p. 3.Agerpres, „Ambasadorul R. P. Romîne la Pekin și-a prezentat scrisorile de acreditare”, în Apărarea patriei, anul XVII, nr. 228 (4690), marți 26 septembrie 1961, p. 3. și a transmis în cuvântarea pe care a rostit-o cu această ocazie principiile ideologico-politice ale relației româno-chineze, adoptate de conducerea Partidului Muncitoresc Romîn în conformitate cu ideologia anticapitalistă și antioccidentală a Blocului Răsăritean, declarând că „oamenii muncii din țara noastră și guvernul romîn, condamnă cu hotărîre ocuparea ilegală de către forțele armate ale S.U.A. a insulei Taivan, ocupare ce reprezintă un act de agresiune împotriva Republicii Populare Chineze, și sprijină întrutotul poziția justă a poporului chinez în ce privește eliberarea acestei părți integrante a teritoriului național chinez”, a exprimat opoziția fermă a Republicii Populare Romîne „împotriva înlăturării artificiale a Chinei Populare de la participarea la activitatea Organizației Națiunilor Unite” și insistența „ca Republicii Populare Chineze să i se recunoască locul ce i se cuvine în această organizație” și a descris Republica Populară Chineză ca „o mare putere” și un „factor de însemnătate primordială în lupta pentru apărarea păcii”. În cuvântarea de răspuns, președintele Liu Șao-ți a lăudat pe același ton antioccidental contribuția poporului român la „lupta împotriva politicii agresive imperialiste și pentru apărarea păcii în Europa și în lume” și la „destinderea încordării din regiunea Balcanilor” și a exprimat dorința consolidării relațiilor de prietenie, colaborare și ajutor reciproc dintre R. P. Chineză și R. P. Romînă. Câteva zile mai târziu, la 29 septembrie 1961, noul ambasador a avut o convorbire cu premierul Ciu Enlai, în prezența ministrului adjunct al Afacerilor Externe al R. P. Chineze, Zeng Yongquan.Agerpres, „Ambasadorul R.P. Romîne la Pekin primit de premierul Ciu En-lai”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5303, sâmbătă 30 septembrie 1961, p. 6.Agerpres, „Ambasadorul R. P. Romîne în R.P. Chineză primit de premierul Ciu En-lai”, în Romînia liberă, anul XIX, nr. 5275, sâmbătă 30 septembrie 1961, p. 4.Agerpres, „Ciu En-lai a primit pe ambasadorul R. P. R. în R. P. Chineză”, în Apărarea patriei, anul XVII, nr. 232 (4694), sâmbătă 30 septembrie 1961, p. 3.
Ambasadorul Gheorghiu a rămas aproape cinci ani în postul diplomatic de la Beijing. Tânărul diplomat Romulus Ioan Budura, viitor ambasador al României în China (1990–1996), care l-a cunoscut în acea perioadă, îl descria astfel: „era muncitor textilist, cultură specifică activiștilor de partid, era un om inteligent și de foarte mult bun simț, care a știut să se achite de obligațiile lui diplomatice… mai duios, mai molcom, adică a evitat întotdeauna asperitățile, ciocnirile dure”. În calitate de reprezentant al României, Gheorghiu a organizat periodic activități de popularizare a culturii române precum o gală de film românesc la Beijing în martie 1962, în cadrul căreia au fost difuzate filmele Nicolae Grigorescu și S-a furat o bombă și la care au participat Huan Cen (adjunct al ministrului afacerilor externe), Liu Cian-sen (vicepreședinte al Federației Sindicatelor din întreagă Chină) și numeroși funcționari superiori din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerțului Exterior și Comitetul pentru relațiile culturale cu străinătatea, personalități culturale și artistice din China, membri ai misiunilor diplomatice străine, ziariști chinezi și străini,Agerpres, „Scurte știri”, în Scînteia, anul XXXI, nr. 5484, sâmbătă 31 martie 1962, p. 6.Agerpres, „Gală de filme romînești la Pekin”, în Romînia liberă, anul XX, nr. 5430, sâmbătă 31 martie 1962, p. 3. și un spectacol de gală cu filmul Străzile au amintiri în seara zilei de 21 august 1962, cu prilejul aniversării a 18 ani de la răsturnarea dictaturii antonesciene, în prezența lui Huan Cen (adjunct al ministrului afacerilor externe), Țao Ing (vicepreședinte al Comitetului chinez pentru relații culturale cu străinătatea), Su Kuang siao (adjunct al ministrului culturii) și Lu Fin (președinte al Asociației pentru prietenia chino-română).Agerpres, „Manifestări peste hotare consacrate sărbătoririi zilei de 23 August”, în Munca, anul XVIII, nr. 4603, miercuri 22 august 1962, p. 3.