miniatura| Două mostre de lapte matern uman. Proba din stânga este primul lapte produs de mamă, în timp ce proba din dreapta a fost produsă mai târziu, în timpul aceluiași ciclu de pompare a sânilor. Laptele matern este laptele produs de glandele mamare din sânii femeilor. Laptele matern este principala sursă de pentru nou-născuți, cuprinzând grăsimi, proteine, carbohidrați și o compoziție variabilă de minerale și vitamine. Laptele matern conține, de asemenea, substanțe care ajută la protejarea sugarului împotriva infecțiilor și inflamațiilor, cum ar fi și imunoglobulina A, contribuind în același timp la dezvoltarea sănătoasă a sistemului imunitar și a microbiomului intestinal al sugarului.
Utilizare și metode de consum
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă cu lapte matern pentru primele șase luni de viață ale sugarului. Această perioadă este urmată de încorporarea de alimente solide complementare sigure și adecvate din punct de vedere nutrițional la șase luni, o etapă în care nevoile nutritive și energetice ale sugarului încep să depășească ceea ce poate oferi doar laptele matern. Continuarea alăptării este recomandată până la vârsta de doi ani. Această recomandare se datorează beneficiilor de protecție ale laptelui matern, care includ reducerea infecțiilor, cum ar fi diareea - o protecție care nu este oferită de laptele praf.
Laptele matern constituie singura sursă de nutriție pentru nou-născuții alăptați exclusiv, furnizând toate substanțele nutritive necesare sugarilor până la șase luni. După această vârstă, laptele matern continuă să fie o sursă de energie pentru copiii de până la doi ani, furnizând peste jumătate din necesarul de energie al copilului până la vârsta de un an și o treime din necesar între vârsta de un an și doi ani.
În ciuda capacității majorității nou-născuților de a se prinde de sânul mamei în decurs de o oră de la naștere, la nivel mondial, șaizeci la sută dintre sugari nu sunt alăptați în această primă oră crucială. Alăptarea în prima oră de viață protejează nou-născutul de infecții și reduce riscul de deces în timpul perioadei neonatale.
Alternativ, laptele matern poate fi extras folosind o pompă de sân și administrat prin biberon, cană, lingură, sistem de perfuzie sau tub nasogastric. Această metodă este benefică în special pentru copiii prematuri care inițial nu au capacitatea de a suge eficient. Utilizarea cănilor pentru hrănirea cu lapte matern extras și alte suplimente duce la îmbunătățirea rezultatelor alăptării, atât în ceea ce privește durata, cât și amploarea, în comparație cu hrănirea tradițională cu biberonul și tubul.
Pentru mamele incapabile să producă o cantitate adecvată de lapte matern, utilizarea laptelui matern uman pasteurizat de la donatoare este o opțiune viabilă. În absența laptelui donator pasteurizat, laptele praf comercial este recomandat ca o alternativă secundară. Cu toate acestea, laptele matern nepasteurizat dintr-o altă sursă decât mama sugarului, în special atunci când este împărtășit informal, prezintă riscul de transmitere verticală a bacteriilor, virușilor (cum ar fi HIV) și a altor microorganisme de la donator la sugar, ceea ce îl face o alternativă nesigură.}
Beneficii
Alăptarea oferă beneficii de sănătate pentru mamă și copil chiar și după perioada copilăriei.{ Aceste beneficii includ producția adecvată de căldură și dezvoltarea țesutului adipos,{ o scădere cu 73% a riscului de sindromul morții subite la sugari, creșterea inteligenței, scăderea probabilității de a contracta infecții ale urechii medii, rezistență la frig și gripă,{ o mică scădere a riscului de leucemie infantilă,{ un risc mai scăzut de diabet în copilărie, scăderea riscului de astm și eczemă, scăderea problemelor dentare, scăderea riscului de obezitate mai târziu în viață, și un risc scăzut de a dezvolta tulburări psihologice, inclusiv la copiii adoptați. În plus, hrănirea unui sugar cu lapte matern este asociată cu niveluri mai scăzute de insulină și niveluri mai ridicate de leptină comparativ cu hrănirea unui sugar prin formulă praf. Multe dintre beneficiile legate de combaterea infecțiilor și sistemul imunitar sunt asociate cu oligozaharidele din laptele uman.{
Alăptarea oferă, de asemenea, beneficii de sănătate pentru mamă. Aceasta ajută uterul să revină la dimensiunile anterioare sarcinii și reduce sângerările postpartum, prin producerea de oxitocină (a se vedea Producția). Alăptarea poate reduce, de asemenea, riscul de cancer de sân mai târziu în viață.{ Alăptarea poate reduce, de asemenea, riscul de ambele tipuri de diabet atât pentru mamă, cât și pentru copil.{ Alăptarea poate proteja sugarul de dezvoltarea diabetului de tip 2, deoarece studiile au arătat că ingredientele bioactive din laptele matern uman ar putea preveni creșterea excesivă în greutate în timpul copilăriei, contribuind la un sentiment de energie și sațietate. Riscul mai scăzut de apariție a diabetului la copil poate fi mai aplicabil sugarilor care s-au născut din mame diabetice. Motivul este că, în timp ce alăptarea timp de cel puțin primele șase luni de viață minimizează riscul apariției diabetului de tip 1 la sugari, alăptarea inadecvată la un sugar expus prenatal la diabet a fost asociată cu un risc mai mare ca copilul să dezvolte diabet mai târziu. Există argumente conform cărora alăptarea poate contribui la efectele protectoare împotriva dezvoltării diabetului de tip 1, deoarece alternativa hrănirii cu biberonul poate expune sugarii la condiții de hrănire neigienice.
Deși este aproape universal prescrisă, în unele țări, în anii 1950, practica alăptării a trecut printr-o perioadă în care nu mai era în vogă, iar utilizarea formulei pentru sugari era considerată superioară laptelui matern.{ Cu toate acestea, este universal recunoscut faptul că nu există nicio formulă comercială care să poată înlocui laptele matern. În plus față de cantitățile adecvate de carbohidrați, proteine și grăsimi, laptele matern furnizează vitamine, minerale, enzime digestive, și hormoni. Laptele matern conține, de asemenea, anticorpi și limfocite de la mamă care pot ajuta copilul să reziste infecțiilor. Funcția imună a laptelui matern este individualizată, deoarece mama, prin atingerea și îngrijirea bebelușului, intră în contact cu agenții patogeni care colonizează bebelușul și, în consecință, corpul ei produce anticorpii și celulele imune corespunzătoare.{
În jurul vârstei de patru luni, rezervele interne de fier ale sugarului, păstrate în celulele hepatice ale ficatului, sunt epuizate. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca în acest moment să fie introdus un supliment de fier. Alte organizații de sănătate, cum ar fi NHS din UK nu au o astfel de recomandare. Laptele matern conține mai puțin fier decât formula, dar fierul este mai biodisponibil sub formă de lactoferină, care prezintă mai multă siguranță pentru mame și copii decât sulfatul feros.
Atât AAP și NHS recomandă suplimentarea cu vitamina D pentru sugarii alăptați. Vitamina D poate fi sintetizată de sugar prin expunerea la lumina soarelui; cu toate acestea, mulți sugari prezintă deficiențe din cauza faptului că sunt ținuți în casă sau locuiesc în zone cu lumină solară insuficientă. Formula este suplimentată cu vitamina D din acest motiv.
Producție
Sub influența hormonilor prolactină și oxitocină, femeile produc lapte după naștere pentru a hrăni copilul. Laptele inițial produs este denumit colostru, care este bogat în imunoglobulină IgA, care acoperă tractul gastrointestinal. Aceasta ajută la protejarea nou-născutului până când propriul său sistem imunitar funcționează corespunzător. De asemenea, creează un efect laxativ ușor, expulzând meconiu și ajutând la prevenirea acumulării de bilirubină (un factor care contribuie la icter). Lactația masculină poate apărea; este necesară producerea sau administrarea hormonului prolactină pentru a induce lactația (a se vedea lactația masculină).
Incapacitatea reală de a produce suficient lapte este rară, studiile arătând că mamele din regiunile subnutrite produc totuși cantități de lapte de calitate similară cu cea a mamelor din țările dezvoltate.{ Există multe motive pentru care o mamă poate nu produce suficient lapte matern. Unele dintre cele mai frecvente motive sunt o prindere necorespunzătoare (adică, bebelușul nu se conectează eficient la mamelon), faptul că nu alăptează sau nu pompează suficient pentru a acoperi necesarul, anumite medicamente (inclusiv contraceptive hormonale care conțin estrogen), boli și deshidratare. Un motiv mai rar este sindromul Sheehan, cunoscut și ca hipopituitarism postpartum, care este asociat cu deficitul de prolactină și poate necesita înlocuirea hormonală.
Cantitatea de lapte produsă depinde de frecvența cu care mama alăptează și/sau pompare: cu cât mama își alăptează mai mult copilul sau pompează, cu atât se produce mai mult lapte. Este benefic să alăptezi atunci când copilul dorește să alăpteze, mai degrabă decât după un program. O revizuire Cochrane a ajuns la concluzia că un volum mai mare de lapte este exprimat în timp ce se ascultă muzică relaxantă în timpul alăptării, împreună cu încălzirea și masarea sânilor înainte și în timpul hrănirii. Un volum mai mare de lapte exprimat poate fi atribuit și cazurilor în care mama începe să pompeze lapte mai devreme, chiar dacă sugarul nu poate fi alăptat.
Concentrația de sodiu este mai mare în laptele extras manual, în comparație cu utilizarea pompelor manuale și electrice, iar conținutul de grăsimi este mai mare atunci când sânul a fost masat, în combinație cu ascultarea de muzică relaxantă. Acest lucru poate fi important pentru sugarii cu greutate mică la naștere. Dacă se pompează, este util să se dispună de o pompă electrică, de calitate superioară, astfel încât să fie stimulate toate canalele de lapte. Galactagogii cresc producția de lapte, deși chiar și variantele pe bază de plante prezintă riscuri. Ar trebui încercate mai întâi metodele non-farmaceutice, cum ar fi pomparea frecventă a rezervei de lapte matern, încălzirea sau masarea sânului, precum și începerea pompării laptelui mai devreme după nașterea copilului, dacă acesta nu poate bea lapte la sân.
Compoziție Laptele matern conține grăsimi, proteine, carbohidrați (inclusiv lactoză și oligozaharide din laptele uman) și o compoziție variabilă de minerale și vitamine. Compoziția se modifică atât în timpul unei singure hrăniri, cât și în timpul perioadei de lactație. Schimbările sunt deosebit de pronunțate la marsupials.
În primele câteva zile după naștere, mama produce colostru. Acesta este un lichid subțire gălbui care este același lichid care uneori se scurge din sâni în timpul sarcinii. Acesta este bogat în proteine și anticorpi care asigură imunitatea pasivă a bebelușului (sistemul imunitar al bebelușului nu este complet dezvoltat la naștere). Colostrul ajută, de asemenea, sistemul digestiv al nou-născutului să se dezvolte și să funcționeze corespunzător.
Colostrul se va schimba treptat pentru a deveni lapte matur. În primele 3-4 zile, acesta va fi subțire și apos și va avea un gust foarte dulce; ulterior, laptele va fi mai gros și mai cremos. Laptele uman potolește setea și foamea copilului și furnizează proteinele, zahărul, mineralele și anticorpii de care copilul are nevoie.
În anii 1980 și 1990, profesioniștii în lactație (De Cleats) obișnuiau să facă o diferențiere între laptele anterior și laptele posterior. Dar această diferențiere provoacă confuzie, deoarece nu există două tipuri de lapte. În schimb, pe măsură ce un copil este alăptat, conținutul de grăsime crește foarte treptat, laptele devenind din ce în ce mai gras în timp.
Nivelul de imunoglobulină A (IgA) din laptele matern rămâne ridicat din ziua 10 până la cel puțin 7,5 luni postpartum.