Vătămarea corporală (sau lovirea) este o infracțiune care implică un contact fizic ilegal, diferită de atac, care este acțiunea de a crea o teamă rezonabilă sau temerea unui astfel de contact.
Vătămarea corporală este o infracțiune specifică de drept comun, deși termenul este utilizat mai general pentru a se referi la orice contact fizic ofensator ilegal cu o altă persoană. Vătămarea corporală (battery) este definită de dreptul comun american drept „orice atingere ilegală și/sau nedorită a persoanei altei persoane de către agresor sau de către o substanță pusă în mișcare de acesta”. În cazurile mai grave, și pentru toate tipurile în unele jurisdicții, aceasta este definită în principal prin formularea legală. Evaluarea gravității unei vătămări corporale este determinată de legislația locală.
În general Normele specifice referitoare la vătămarea corporală variază de la o jurisdicție la alta, însă unele elemente rămân constante în toate jurisdicțiile. În general, vătămarea corporală presupune că:
victima este supusă unei atingeri sau unui contact ofensator, instigat de actor; și actorul intenționează sau știe că acțiunea sa va provoca atingerea ofensatoare.
În conformitate cu din SUA și în unele jurisdicții, există violență atunci când actorul acționează cu imprudență, fără intenția specifică de a provoca un contact ofensator. Vătămarea corporală este clasificată de obicei ca fiind simplă sau agravată. Deși vătămarea corporală apare de obicei în contextul altercațiilor fizice, aceasta poate apărea și în alte circumstanțe, cum ar fi în cazurile medicale în care un medic efectuează o procedură medicală fără consimțământ.
Țări specifice
Canada Vătămarea corporală nu este definită în . În schimb, Codul prevede o infracțiune de agresiune și atac care provoacă vătămare corporală.
Anglia și Țara Galilor Vătămarea corporală este o infracțiune de drept comun în Anglia și Țara Galilor.
La fel ca majoritatea infracțiunilor din Regatul Unit, aceasta are două elemente: : Acuzatul a atins sau a aplicat forță victimei în mod ilegal : Inculpatul a avut intenție sau nepăsare în ceea ce privește atingerea sau aplicarea ilegală a forței
Această infracțiune este o infracțiune împotriva autonomiei, infracțiunile mai violente precum și fiind infracțiuni prevăzute de lege în temeiul .
Ca atare, chiar și cea mai mică atingere poate constitui o aplicare ilegală a forței.R v Afolabi EWHC 2960 Cu toate acestea, se presupune că întâlnirile de zi cu zi (cum ar fi contactul cu alte persoane în mijloacele de transport în comun) sunt consimțite și nu sunt pedepsite.Collins v Wilcock 3 ALL ER 374 (QBD)
Multe confuzii pot apărea între termenii „atac” și „vătămare”. În uzul cotidian, termenul atac poate fi folosit pentru a descrie un atac fizic, care este într-adevăr o vătămare corporală. Un atac înseamnă a determina pe cineva să aprecieze că va fi victima unei vătămări. Această problemă este atât de răspândită încât infracțiunea de agresiune sexuală ar fi mai bine etichetată drept o agresiune sexuală. Această confuzie provine din faptul că atât atacul, cât și vătămarea pot fi denumite agresiune comună. În practică, dacă este acuzat de o astfel de infracțiune, formularea va fi „atac prin bătaie”, dar aceasta înseamnă același lucru ca „lovire”.
Nu există o infracțiune distinctă de vătămare sau alte violențe legate de violența domestică; cu toate acestea, introducerea infracțiunii de „control sau comportament coercitiv într-o relație intimă sau de familie” în secțiunea 76 din Legea privind infracțiunile grave din 2015 a dat naștere la noi orientări privind condamnarea care iau în considerare factori agravanți semnificativi, cum ar fi abuzul de încredere, rezultând în sentințe potențial mai lungi pentru acte de violență în contextul violenței domestice.
Dacă este o infracțiune prevăzută de lege
În DPP v Taylor, DPP v Little,DPP v Taylor, DPP v Little 1 QB 645, 95 Cr App R 28 s-a considerat că lovirea sau alte violențe constituie o infracțiune prevăzută de lege, contrar articolului 39 din Legea din 1988 privind justiția penală. Această decizie a fost criticată în Haystead v DPP în care instanța divizionară a exprimat opinia că agresiunea rămâne o infracțiune de drept comun.
Prin urmare, în timp ce ar putea fi un punct de vedere mai bun că vătămarea și atacul au sancțiuni legale, mai degrabă decât să fie infracțiuni legale, este încă cazul ca până la revizuirea de către o instanță superioară, DPP v Little este autoritatea preferată.
Modul de judecată și sentința
În Anglia și Țara Galilor, vătămarea corporală este o infracțiune sumară în temeiul secțiunii 39 din Legea din 1988 privind justiția penală. Cu toate acestea, în temeiul secțiunii 40, aceasta poate fi judecată prin rechizitoriu în cazul în care este inculpată și o altă infracțiune incriminabilă care se întemeiază pe aceleași fapte sau împreună cu care face parte dintr-o serie de infracțiuni de natură similară. În cazul în care este judecată pe baza unei acuzații, un Crown Court nu are puteri de condamnare mai mari decât o instanță a magistraților, cu excepția cazului în care agresiunea în sine constituie vătămare corporală efectivă sau mai mare.
Se pedepsește cu închisoare pe o perioadă de cel mult șase luni sau cu o amendă care nu depășește nivelul 5 pe scala standard, sau ambele.
Apărări
Există numeroase mijloace de apărare la o acuzație de atac, și anume{
Intoxicația datorată drogurilor/alcoolului - voluntară sau involuntară (nu se aplică infracțiunilor care pot fi comise din imprudență, cu intenție sau din neglijență, de exemplu atac/vătămare) Defensarea propriei persoane sau a altora sau a altora
Greșeală Constrângere Necesitate Nebunie Automatism Provocare Alibi Răspundere diminuată Consimțământ (nu se aplică în cazul în care agresiunea/bateria are ca rezultat ABH sau mai mare) Ordine superioare Castrare rezonabilă a unui copil Procedură medicală Activități sportive Arestare de către polițist Arestarea de către cetățean
Pentru provocare, a se vedea .
Rusia În Rusia există o infracțiune care ar putea fi descrisă (vag) ca vătămare. Articolul 116 din Codul penal rus prevede că lovirea sau acțiuni violente similare care provoacă durere constituie infracțiune.
România În România, infracțiunile de violență fizică sunt reglementate în Codul Penal (Legea nr. 286/2009, actualizat), în Capitolul II – Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății.
Lovirea sau alte violențe (art. 193) reprezintă forma de bază: lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Dacă se produc leziuni traumatice sau afectarea sănătății care necesită cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, pedeapsa crește la închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă (actualizat prin Legea nr. 248/2023, minimul a fost majorat). Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cu excepții în cazuri agravate, cum ar fi violența în familie). Vătămarea corporală (art. 194) reprezintă forma mai gravă: fapta prevăzută la art. 193 care cauzează infirmitate, leziuni ce necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, prejudiciu estetic grav și permanent, avort sau punerea în primejdie a vieții se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Este urmărită din oficiu. Vătămarea corporală din culpă (art. 196) intervine în cazuri fără intenție (ex. accidente rutiere): dacă fapta produce leziuni grave (peste 90 de zile îngrijiri, infirmitate etc.), pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă; în cazuri mai ușoare, fapta poate fi dezincriminată, cu excepția situațiilor agravate (sub influența alcoolului/substanțelor psihoactive). Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.
Diferența principală față de alte țări este separarea clară între forma intenționată ușoară (lovire), forma gravă intenționată (vătămare corporală) și forma din culpă. În contextul violenței domestice (art. 199), pedepsele se majorează cu o pătrime și acțiunea poate fi pornită din oficiu.
Statele Unite
În Statele Unite, vătămare penală, sau vătămare simplă, este utilizarea forței împotriva altei persoane, având ca rezultat un contact dăunător sau ofensator, inclusiv contact sexual. Garner, p. 162 În dreptul comun, vătămarea corporală simplă este o contravenție. Procurorul trebuie să dovedească toate cele trei elemente dincolo de orice îndoială rezonabilă:
o aplicare ilegală a forței asupra persoanei altuia având ca rezultat fie vătămarea corporală, fie atingerea ofensatoare.
Elementele de drept comun servesc drept model de bază, dar jurisdicțiile individuale le pot modifica și pot varia ușor de la un stat la altul.
Conform sistemelor legale moderne, vătămarea corporală este adesea împărțită în grade care determină severitatea pedepsei. De exemplu: Vătămare simplă poate include orice formă de contact dăunător sau insultător neconsensual, indiferent de prejudiciul cauzat. Infracțiunea de vătămare corporală presupune intenția de a provoca un prejudiciu altei persoane. Vătămarea sexuală poate fi definită ca atingerea fără consimțământ a părților intime ale altei persoane. Cel puțin în Florida, „vătămarea sexuală înseamnă penetrarea orală, anală sau vaginală prin, sau unirea cu, organul sexual al altei persoane sau penetrarea anală sau vaginală a altei persoane prin orice alt obiect”: A se vedea secțiunea 794.011. Vătămarea prin violență în familie poate fi limitată în domeniul său de aplicare între persoane aflate într-un anumit grad de rudenie: statutele pentru această infracțiune au fost adoptate ca răspuns la creșterea gradului de conștientizare a problemei violenței în familie. Vătămare corporală gravă este considerată în general o infracțiune gravă de gradul crimei. Acuzațiile de vătămare corporală agravată pot apărea atunci când o vătămare cauzează vătămări corporale grave sau desfigurare permanentă. Ca succesor al infracțiunii de drept comun de , aceasta este uneori inclusă în definiția atacului. În Florida, agresiunea agravată constă în provocarea intenționată de vătămări corporale grave și este o infracțiune de gradul doi, în timp ce vătămarea care „neintenționat” cauzează vătămări corporale grave este considerată o infracțiune de gradul trei.{
Diferențe jurisdicționale
În unele jurisdicții, vătămarea corporală a fost construită recent pentru a include direcționarea secrețiilor corporale (de exemplu, scuipatul) către o altă persoană fără permisiunea acesteia. Unele dintre aceste jurisdicții ridică automat o astfel de vătămare acuzația de vătămare agravată. În unele jurisdicții, acuzația de vătămare corporală penală necesită, de asemenea, dovada unei stări psihice (). Terminologia utilizată pentru a se referi la o anumită infracțiune poate varia, de asemenea, în funcție de jurisdicție. Unele jurisdicții, cum ar fi în New York, se referă la ceea ce, în conformitate cu dreptul comun, ar fi fost o violență ca vătămare, iar apoi folosesc un alt termen pentru infracțiunea care ar fi fost atac, cum ar fi amenințarea.
Distincția dintre vătămare și atac
Un tipic al unui atac este Persoana A care urmărește Persoana B și trimite un pumn spre capul acesteia. În cazul unei vătămări, persoana A o lovește pe persoana B.
Vătămarea necesită: un act voluntar, care duce la un contact dăunător sau ofensator cu o altă persoană și este comis cu scopul de a provoca un contact dăunător sau ofensator sau în circumstanțe care fac ca un astfel de contact să se producă în mod substanțial sigur sau cu o neglijență delăsătoare cu privire la faptul că un astfel de contact va avea loc.