Samuel Willenberg, cu numele de război Igo, () a fost un luptător voluntar în Armata Poloneză, în timpul invadării Poloniei din 1939. În anii 1942-1943, a fost deținut ca evreu în lagărul de exterminare Treblinka și a participat la revolta și la evadarea în masă a deținuților de acolo. După evadare a fost membru al mișcării de rezistență și a luptat în timpul Revoltei din Varșovia, apoi ca partizan. După război a fost ofițer în armată, dar în 1950 a emigrat în Israel. Aici s-a format și a lucrat ca inginer topograf, iar după pensionare s-a ocupat de sculptură. A activat mult pentru răspândirea cunoștințelor despre Holocaust. A fost ultimul supraviețuitor al lagărului Treblinka.
Biografia Înainte de deportare Perec Willenberg, tatăl lui Samuel, era profesor într-un liceu evreiesc din Częstochowa și pictor. Printre altele, decora sinagogi. Mama lui Samuel, Maniefa, născută Popow, era rusoaică ortodoxă, dar s-a convertit la iudaism când s-a căsătorit Samuel Willenberg – T2 prisoner (Samuel Willenberg, deținut la Treblinka 2), Muzeul Treblinka, muzeumtreblinka.eu (accesat la 7 ianuarie 2025).. Familia mai avea și două fiice, Ita și TamaraŻbikowski 2004, p. 176..
La 1 septembrie 1939, când Germania Nazistă a atacat Polonia, Samuel avea 16 ani și își petrecea vacanța la , în apropiere de Varșovia, împreună cu mama și surorile sale. La 6 septembrie a pornit spre est, în direcția Lublinului. Pe drum s-a alăturat voluntar armatei poloneze și a participat la lupte. A fost grav rănit la 25 septembrie în apropiere de Chełm, într-o ciocnire cu o unitate a Armatei Roșii. A stat trei luni într-un spital de campanie, de unde s-a întors la Radość. La începutul anului 1940, familia s-a reunit la Opatów. Samuel își ajuta familia vânzând țăranilor picturi ale tatălui său, apoi lucrând timp de câteva luni într-o oțelărie din Starachowice.
În 1942, familia a obținut acte de „arieni” și s-a dus la Częstochowa, dar surorile lui Samuel au fost denunțate de un vecin ca evreice și duse de germani într-un loc necunoscut de familie. Mama lui a pornit în căutarea fiicelor, iar Samuel s-a întors la Opatów, unde a ajuns în ghetoul desemnat de germani pentru evrei. La 20 octombrie 1942, a fost deportat împreună cu 6.500 de locuitori ai ghetoului în lagărul de exterminare TreblinkaGrynberg și Kotowska 2003, p. 202..
La Treblinka Când trenul de marfă cu deportați a ajuns în lagăr, Willenberg era îmbrăcat cu salopeta pătată a tatălui său. A avut norocul ca un deținut care lucra pe rampa liniei ferate unde erau trase vagoanele, să-i spună ca atunci când SS-iștii vor cere deportaților să se prezinte cei care sunt meseriași, el să spună că este zidar. Astfel a devenit deținut lucrător, intrând în categoria celor lăsați provizoriu în viață pentru muncile necesare în lagăr. Toți cei de care SS-iștii nu aveau nevoie erau exterminați în imediat după sosireWillenberg 2004, p. 9..
Willenberg a fost inclus în echipa folosită la sortarea lucrurilor luate înainte de exterminare de la deportații nou adușiWebb 2014, p. 86.. Într-o zi a găsit printre hainele pe care le sorta, pe cele ale surorilor saleWillenberg 2004, p. 50.. Ulterior a lucrat în echipa celor care erau duși în pădurea din apropiere să taie crengi de pin și să camufleze cu ele gardurile de sârmă ghimpată din lagăr, înlocuindu-le mereu pe cele care se uscauHausser-Gans 2016, p. 142..
Deținuții lucrători trăiau sub teroare. Erau pedepsiți cu cele mai diverse motive și pretexte. Și Willenberg a primit o dată 25 de lovituri de curea, după care rănile de pe spate i s-au infectat. Din fericire, el s-a vindecat, spre deosebire de alții care erau împușcați dacă nu mai erau capabili să muncească după pedeapsă, ca și cei care erau prea slăbiți sau prea bolnaviHausser-Gans 2016, p. 207.. Ca toți ceilalți deținuți lucrători, Willenberg știa că și ei sunt destinați exterminării. Nu știau doar până când vor fi lăsați în viațăHausser-Gans 2016, p. 185..
Prin februarie-martie 1943, evenimente care semnalau viitoarea, poate apropiata înfrângere a Germaniei, i-au făcut pe deținuți să creadă că, din această cauză, sfârșitul lor este aproape. Pentru a încerca să scape de exterminare, câțiva deținuți din elita acestora (un medic al infirmeriei SS-iștilor, șefi de grupe din echipe de lucru, un etc.) au format un comitet care a ajuns la concluzia că măcar o parte din deținuți au șanse de a scăpa numai dacă organizează o revoltă și evadează toți deținuțiiArad 1999, p. 270-272.Webb 2014, p. 99.. Comitetul a implicat în conspirație circa 60 de deținuți pe care i-a găsit demni de încredereArad 1999, p. 277., printre care și pe Willenberg, unul dintre puținii care aveau o oarecare experiență militarăHausser-Gans 2016, p. 277.. Printre altele a participat la procurarea de bani. O dată a transmis către organizație o sumă însușită cu riscul vieții de Goldjuden (evreii cu aurul), echipa celor care erau folosiți la sortarea banilor și obiectelor de valoare luate de la deportați. Acești bani erau destinați cumpărării de arme din exteriorul lagăruluiWillenberg 1979, p. 204., ceea ce, de altfel, a reușit numai în foarte mică măsurăArad 1999, p. 273.Webb 2014, p. 101-102.Willenberg 1979, p. 226..
Deținuții s-au revoltat la 2 august 1943. Conform planului elaborat de conspiratori, imediat înainte de revoltă, răsculații au reușit să scoată arme, muniții și grenade din magazia de arme a lagărului, dar au fost întrerupți în acțiunea lor și nu au putut scoate destule. Apoi, din cauza unui eveniment neprevăzut, planul nu a mai putut fi urmat și a izbucnit haosul. Totuși, răsculații au reușit să dea foc unei mari părți din lagăr, dar au putut să răspundă numai cu prea puține focuri tirului armelor mult mai numeroase ale gardienilorArad 1999, p. 288-293.. După cum a afirmat în memoriile sale, Willenberg a luat arma din mâna unui camarad care ezita să tragă, și a tras el într-un gardian care trăgea cu mitraliera dintr-un turn de pază, ucigându-l sau rănindu-l. După ce a fugit din lagăr, a constatat că era rănit la un piciorWillenberg 1979, p. 211-212..
Mulți deținuți au fost uciși în timpul revoltei sau al încercării de a ieși din lagăr, dar au evadat circa 350-400Arad 1999, p. 298.. În urma vânătorii organizate de germani pentru a-i lichida, au reușit să scape și să supraviețuiască războiului numai 77Webb 2014, p. 233-256.Kopówka și Rytel-Andrianik 2011, p. 351..
După evadare Willenberg a scăpat cu ajutorul unor polonezi și datorită unei sume de bani pe care și-i însușise cu riscul vieții, găsindu-i ascunși prin coasere în hainele luate de la deportați, pe care le sortaWillenberg 1979, p. 248.. A reușit să ajungă la tatăl lui, care se ascundea la Varșovia cu acte false Samuel Willenberg, samuelwillenberg.org (accesat la 7 ianuarie 2025).. S-a implicat în mișcarea de rezistență, printre altele contribuind la procurarea de arme. Avea acte false pe numele Ignacy Popow, de unde numele lui de război Igo. De la izbucnirea Revoltei din Varșovia la 1 august 1944, a participat la aceasta. După înfrângerea revoltei, s-a refugiat în provincie și a intrat într-un detașament de partizaniWillenberg 2004, p. 109..
După război După încetarea luptelor, Willenberg s-a ocupat de căutarea copiilor evrei care fuseseră încredințați unor polonezi în timpul războiului și a organizat cursuri de autoapărare pentru tineri evrei. Apoi a urmat o școală de ofițeri, după care a fost comandantul unui aerodrom din Tomaszów Mazowiecki (în apropiere de Łódź). A ajuns la gradul de locotenent, rămânând în armată până în 1946 Samuel Willenberg, Muzeul Revoltei din Varșovia, 1944.pl (accesat la 7 ianuarie 2025).. În 1948, s-a căsătorit cu , născută Lubelczyk, fostă evadată din ghetoul Varșoviei și dusă cu acte false de ariană la muncă în Germania. În 1950, soții și mama lui Willenberg au emigrat în Israel Krystyna i Samuel Willenberg, POLIN Wirtualny Sztetl, sztetl.org.pl (accesat la 7 ianuarie 2025)..
În Israel, Willenberg a făcut studii de inginerie topografică și a lucrat în acest domeniu timp de 40 de ani, devenind topograf șef în Ministerul Construcției și Locuințelor. În 1960, i s-a născut fiica Orit, care a devenit arhitectă Orit Willenberg-Giladi, samuelwillenberg.org (accesat la 7 ianuarie 2025).. thumb|Monumentul din fostul ghetou din Częstochowa, după proiectul lui Samuel Willenberg.
După pensionare, în 1993, a urmat studii de artă la o universitate populară și a început să creeze mai ales mici sculpturi în bronz inspirate din trecutul său de deportat Interview with Samuel Willenberg, Survivor of the Treblinka Death Camp (Interviu cu Samuel Willenberg, supraviețuitor al lagărului morții Treblinka), Yad Vashem, yadvashem.org (accesat la 7 ianuarie 2025).. Sculpturile sale au fost prezentate în expoziții la Hamburg și Berlin, apoi, în 2003, la Varșovia și la Częstochowa. În 2009 a fost autorul proiectului monumentului victimelor ghetoului din Częstochowa.
Willenberg a ținut mult să aducă mărturii despre experiența sa din vremea Holocaustului. Deja în 1945 a redactat o primă variantă a memoriilor sale, înregistrată oficial ca mărturie, care nu a fost publicată și se găsește sub formă de text dactilografiat la din Varșovia Memoirs of Samuel Willenberg, Yad Vashem, collections.yadvashem.org.. Începând cu 1983, a participat la peste treizeci de vizite cu tineri din Israel la , făcând prezentări inclusiv cu desene realizate de el. thumb|left|Samuel Willenberg în 2013, prezentând lagărul Treblinka cu ajutorul unor desene ale sale.
Memoriile sale au fost publicate prima oară în limba ebraică, în 1986מרד בטרבלינקה (Revoltă la Treblinka), Ierusalim, Editura Ministerului Apărării, 1986., apoi în engleză (1989), poloneză (1991) și alte limbi. thumb|150px|Placă comemorativă în onoarea lui Perec Willenberg și a fiului său Samuel, inaugurată în 2023 pe fațada clădirii din Varșovia unde a locuit tatălImaginea lui Isus Hristos este reproducerea celei pe care Perec Willenberg a desenat-o în subsolul clădirii în timpul Revoltei din Varșovia, desen care în conștiința locatarilor a apărat clădirea de bombardamente (Łozińska 2023.)..
În 1994, Willenberg a reprimit cetățenia poloneză pierdută în 1950 din cauza emigrării.
Au fost realizate opt filme documentare cu participarea lui Willenberg, printre care: 2002 – filmul polonez Ostatni świadek (Ultimul martor), în care apare și camaradul lui, Ostatni świadek, filmpolski.pl (accesat la 7 ianuarie 2025).; 2002 – filmul uruguayan A pesar de Treblinka (În ciuda Treblinkăi), cu Willenberg, Taigman și camaradul lor, Chil Rajchman A pesar de Treblinka, imdb.com (accesat la 7 ianuarie 2025).; 2012 – filmul BBC difuzat cu titlul Death Camp Treblinka: Survivor Stories (Lagărul morții Treblinka. Mărturii ale unor supraviețuitori) în Regatul Unit, și Treblinka's Last Witness (Ultimul martor al Treblinkăi) în SUA, realizat pe locul fostului lagăr, la Varșovia și în Israel, aici împreună cu Taigman Death Camp Treblinka: Survivor Stories, imdb.com (accesat la 7 ianuarie 2025)..
Willenberg a fost onorat cu mai multe decorații: Crucea de argint a ordinului Virtuti Militari; Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor; Ordinul de Merit al Republicii Polone în grad de comandor; (de două ori); , de aur; ; , de aur.
Willenberg a decedat la Tel Aviv, în 2016, la vârsta de 93 de ani, fiind ultimul supraviețuitor al lagărului TreblinkaMiller 2016..
Note
Bibliografie Arad, Yitzhak, Belzec, Sobibor, Treblinka. The Operation Reinhard Death Camps (Belzec, Sobibor, Treblinka. Lagărele morții ale operațiunii Reinhard), Bloomington – Indianapolis, Indiana University Press, 1999, Grynberg, Michał și Kotowska, Maria, Życie i zagłada Żydów polskich 1939-1945 (Viața și exterminarea evreilor polonezi 1939-1945), Varșovia, Oficyna Naukowa, 2003,