Éditions du Cerf este o editură franceză, fondată în 1929 de Ordinul dominican și specializată în publicații religioase, exegetice, istorice și filozofice. Înființarea editurii a creat o alternativă la tezele lui Charles Maurras și ale mișcării sale Action française, condamnată de papa Pius al XI-lea în 1926. Programul editurii a contracarat naționalismul și integrismul mișcării AF..

Numele și deviza editurii („Editura Cerbul”, „Le Cerf”) se referă la Psalmul 42: „La fel cum cerbul tânjește la izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu.”

Istoric thumb|Marie-Vincent Bernadot, circa 1916. thumb|Primele volume ale seriei Sources Chrétiennes Editura a fost fondată în 1929, la cererea papei Pius al XI-lea., de către dominicanul Marie-Vincent Bernadot (1883-1941), apropiat de gândirea suveranului pontif.

În 1919 părintele Marie-Vincent Bernadot crease deja revista La Vie spirituelle, cu scopul regăsirii izvoarelor spiritualității creștine: Sfânta Scriptură, Părinții Bisericii și marii mistici. Ulterior, în 1928, părintele Bernadot, sprijinit de papa Pius al XI-lea, împreună cu părintele Étienne Lajeunie și alți intelectuali precum Jacques Maritain, au fondat La Vie intellectuelle.

La un an de la lansarea revistei, la 11 octombrie 1929, cu sprijinul prietenilor care i-au asigurat capitalul, Bernadot a fondat societatea pe acțiuni Les Éditions du Cerf.

Sediul Societății s-a stabilit, împreună cu un mic grup de dominicani, într-o casă din Juvisy-sur-Orge.

Din 1934 editura a publicat revista Sept, un săptămânal a cărui linie editorială era apropiată de cea a revistei La Vie intellectuelle, dar ceva mai popular. Sept este publicată la Paris, dar scrisă în Juvisy. Pentru a depăși acest dezavantaj, părintele Bernadot a achiziționat o clădire în Boulevard de La Tour-Maubourg, în arondismentul 7 al Parisului, care începând cu 1936 și 1937 a adăpostit o mănăstire dominicană și editura.

Editions du Cerf sunt mai ales o „casă a revistelor” care mai rar publică cărți, neavând decât colecția de serie lungă « Unam Sanctam », dezvoltată din 1937 de teologul dominican Yves Congar. Catalogul editurii include în principal publicații periodice, părintele Bernadot a dezvoltat în douăzeci de ani nu mai puțin de opt publicații, cărora se adaugă suplimentele La Vie spirituelle, les Documents de La Vie intellectuelle sau chiar Chrétienté.

Pozițiile publicațiilor sunt considerate adesea nonconformiste de către opinia catolică atrăgând din ce în ce mai multe critici. Sept a fost forțată de Dicasteriul pentru Doctrina Credinței să își înceteze apariția în august 1937. Când Pius al XII-lea a suspendat sancțiunile împotriva cotidianului L'Action française, Marie-Vincent Bernadot s-a considerat renegat și și-a abandonat, în iulie 1939, funcțiile de director al editurii și de superior al mănăstirii.

După începutul celui de-Al Doilea Război Mondial a preluat funcția părintele Pierre Boisselot, care a fost mobilizat în armată și apoi deportat în Germania. În stare precară de sănătate și demoralizat, a murit în 25 iunie 1941, la vârsta de cincizeci și opt de ani. În timpul războiului redacția a fost dispersată și publicațiile suspendate, cu excepția La Vie Spirituelle.

miniatura|Sediul actual Rue des Tanneries din Paris. În 2011 sediul a fost transferat în sediul mănăstirii Saint-Jacques, în Rue des Tanneries.

În 2013 Jean-François Colosimo, după ce a demisionat de la președinția , a fost numit președinte al consiliului de administrație al Editions du Cerf. Misiunea sa, după trei ani de pierderi financiare semnificative, este de a readuce echilibrul și a consolida linia editorială.. O parte din vechea echipă părăsește editura. Compania reduce numărul de angajați de la 49 la 15. Dar, mai presus de toate, linia editorială evoluează în favoarea autorilor și a titlurilor cu mai multă acoperire mediatică: acestea sunt în special Adieu Mademoiselle de Eugénie Bastié în 2016, apoi Le Porc émissaire : terreur ou contre-révolution în 2018, de Laetitia Strauch-Bonart, Vous avez dit conservateur ? în 2016, de Kévin Boucaud-Victoire, La Guerre des gauches în 2017, de Mathieu Bock-Côté, L’Empire du politiquement correct în 2019, L'Erreur de calcul în 2014, Le Nouveau Pouvoir in 2017 de Régis Debray, Notre liberté contre leur libéralisme de Clémentine Autain în 2018 sau chiar Le Désordre idéologique de Gaël Brustier în 2017.

Directori + Director 1929 1939 Marie-Vincent Bernadot 1939 1946 Pierre Boisselot 1946 1949 Dominique Dubarle 1949 1964 Pierre Boisselot 1964 1971 Bernard Bro 1971 1975 Reginald Ringenbach 1975 1979 François Refoulé 1979 1984 Gérard Eschbach 1984 1984 François Refoulé 1985 1995 Pascal Moity 1995 2005 Nicolas Séd 2005 2013 Eric de Clermont-Tonnerre 2013 Jean-François Colosimo

Publicații Editions du Cerf publică Biblia de la Ierusalim, o traducere catolică a Bibliei în limba franceză contemporană. Prima ediție a apărut în 1956, a doua în 1977 și a treia în 1998.

Colecții Principalele colecții Les éditions du Cerf în ordine cronologică :

« Sources chrétiennes », creată în 1941 de Henri de Lubac, Jean Daniélou et « Lex orandi », creată în 1944 de « Lectio divina », creată în 1946 « », creată în 1952 « Initiations », creată în 1955 « Jusqu'à la joie »,creată în 1961 de Poèmes lyriques Chrétiens. « Cogitatio fidei », creată în 1963 de « Rites et symboles », creată în 1973 de Centre national de pastorale liturgique « La Nuit surveillée », editură creată la Paris în 1982 de Jacques Rolland, devenită în 1983, puis au Cerf à partir de 1985 « Passages », creată în 1986 de « Humanités », creată în 1994 de « Josèphe et son temps », creată în 1996 de « Philosophie et théologie », creată în 1996 de « Histoire religieuse de l'Europe contemporaine », creată în 1997 de « Histoire du christianisme », creată în 1997 de « Cerf Littérature », creată în 2000 de Sylvie Parizet « Les Cahiers d'Histoire de la Philosophie », creată în 2004Recueils collectifs d'études consacrées à des philosophes célèbres. Volumes parus : Heidegger, sub conducerea lui Maxence Caron (2006) ; Hegel, sub conducerea lui Maxence Caron, postface de (2007) ; Kant, sub conducerea lui Jean-Marie Vaysse (2008) ; Husserl, sub conducerea lui Jocelyn Benoist, (2008) ; Saint Augustin, sub conducerea lui Maxence Caron, (2009) ; Simone Weil, sub conducerea lui Chantal Delsol, (2009) ; Montaigne, sub conducerea lui Pierre Magnard (2010) ; Saint Thomas d'Aquin, sub conducerea lui Thierry-Dominique Humbrecht (2010); Schelling, sub conducerea lui Jean-François Courtine, (2010). « Sources franciscaines », creată în 2008 de « Cerf Politique », creată în 2010 « Orthodoxie », creată în 2010, sub conducerea lui Hyacinthe Destivelle, o.p. și de l'archiprêtre , în legătură cu

Autori publicați (selecție)

Abbé Pierre

André Comte-Sponville

Bruno Latour

Jean-Claude Larchet

Note

Bibliografie

Vezi și Ordinul dominican Izvoare creștine Biblia din Alexandria

Legături externe

Categorie:Ordinul dominican Categorie:Articole Wikipedia cu control de autoritate Categorie:Edituri din Franța Categorie:Fondări în 1929 Categorie:Ordinul dominican