Teoria contractului social (în , în ) a fost încercarea legitimării puterii publice (forța statului) printr-o ipotetică delegare din partea indivizilor care constituie populația unui stat. Contractul social este o teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși, între indivizi și suveran, între indivizi și comunitateAcademia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, articolul Contract, p. 249.. Teoriile clasice ale contractului social sunt din secolul al XVII-lea. Principalii teoreticieni ai contractului social au fost Thomas Hobbes, John Locke și Jean-Jacques Rousseau.
Critica formulată în secolul al XIX-lea a contrazis teoria contractului social, în locul căreia a propus alternativa dreptății sociale. Taparelli a preconizat împărțirea puterii și resurselor nu în numele fictivei „voințe generale” (volonté générale), ci în conformitate cu dreptatea.
Note
Categorie:Teorii ale științelor politice Categorie:Suveranism