Lagărul de prizonieri Colditz, numit oficial Oflag IV-C a fost amenajat de Germania nazistă în castelul Colditz, pentru a deține ofițeri prizonieri de război aliați (în afara celor din Uniunea Sovietică). A devenit celebru prin numeroasele evadări de acolo, popularizate prin cărți scrise de foști prizonieri și prin filme realizate pe baza lor.
Castelul Colditz Castelul Colditz se află în orășelul Colditz din nord-estul actualului land Saxonia, pe o înălțime de 46 m pe malul stâng al râului Mulde. Construcția sa a început în secolul al XI-lea și a trecut prin multe reconstrucții și extinderi până în epoca contemporanăMacintyre 2022, p. 10..
După venirea la putere a naziștilor în 1933, castelul a fost folosit ca lagăr de concentrare pentru opozanți ai regimului, apoi, în 1938, ca azil psihiatric în care oamenii erau lăsați să moară de foame ca o formă de eutanasieMacintyre 2022, p. 11..
În 1939, castelul a devenit lagărul de prizonieri de război Oflag IV-C (acronim al lui Offizierslager „lagăr de ofițeri”). Era în același timp un Sonderlager „lagăr special”, acolo fiind deținuți și prizonieri care evadaseră din alte lagăre sau care erau deosebit de ostili GermanieiMacintyre 2022, p. 11-12.. Germanii considerau că era mai greu să se evadeze de acolo decât din celelalte lagăre de prizonieriJackson 2012..
Prizonierii thumb|150px|Ofițeri francezi prizonieri
Primii prizonieri au fost aduși în lagăr în noiembrie 1939. Erau 140 de ofițeri polonezi capturați în timpul invadării Poloniei începută la 1 septembrieMacintyre 2022, p. 15.. Din octombrie 1940, au început să fie aduși ofițeri din Regatul Unit și țările din Imperiul Britanic, Țările de Jos, Franța și BelgiaReid 2015, p. 314-322.. Au ajuns în lagăr și doi aviatori din Iugoslavia și doi din Cehoslovacia refugiați în AngliaMacintyre 2022, p. 28, 154 și 214.. În mai 1943, germanii au hotărât să rezerve lagărul Colditz numai pentru cei din Regatul Unit și Imperiul Britanic, precum și pentru americani. Ceilalți au fost duși în alte lagăreMacintyre 2022, p. 167-168.. Primii americani au ajuns acolo în august 1944Macintyre 2022, p. 217.. thumb|left|Ofițeri prizonieri britanici și din Imperiul Britanic
Printre prizonieri erau câțiva ținuți în evidență de germani ca Prominente, persoane importante prin poziția lor socială sau prin rudele pe care le aveau. Aceștia erau ostatici care puteau fi eventual dați în schimbul unor oameni importanți pentru germani, prizonieri la Aliați, sau folosiți ca mijloc de șantaj. Ei trebuiau să fie păziți cu deosebită grijă ca să nu evadeze, iar dacă nu mai era nevoie de ei, să fie lichidațiMacintyre 2022, p. 71.. Prominente erau , jurnalist comunist, nepot al lui Winston Churchill; Michael Alexander, care a pretins că este nepotul mareșalului Harold Alexander; Dawyk Haig, fiul unui mareșal în Primul Război Mondial; Charles Hopetoun, marchiz de Linlithgow; John Elphinstone, nepot al reginei; vicontele , nepotul regelui George al VI-lea; generalul Tadeusz Bór-Komorowski, comandantul șef al organizației de rezistență poloneze Armia Krajowa și stafful lui; patru generali francezi; John Winant Junior, fiul ambasadorului SUA în Regatul UnitChancellor 2003, p. 352., Max de Hamel, o rudă îndepărtată a lui ChurchillMacintyre 2022, p. 163.. thumb|Ofițeri din Țările de Jos prizonieri
Condițiile de detenție Germania respecta în linii mari, în cazul Aliaților, în afara sovieticilor, Convenția de la Geneva din 1929 referitoare la prizonierii de războiMacKenzie 2006, p. 108.. Respectarea convenției era monitorizată prin inspectori trimiși în lagăr de o așa-numită „putere protectoare”, Statele Unite ale Americii până la intrarea acestora în război cu Germania, apoi Elveția. Prizonierii ofițeri cu gradul cel mai înalt din fiecare grup național erau oficial reprezentanții prizonierilor din grupurile lor în relațiile cu comandamentul lagăruluiMacintyre 2022, p. 14-15.. Personalul provenea din Wehrmacht și se purta în general corect cu prizonierii. Erau rezerviști, ofițeri și militari de rang inferior mai în vârstă, și soldați tineri inapți pentru frontChancellor 2003, p. 117..
Hrana primită de la germani era insuficientăMacintyre 2022, p. 60., dar prizonierii nu au suferit de foame de la Crăciunul din 1940 până în iarna din 1944-1945, pentru că în această perioadă au primit pachete prin intermediul Crucii Roșii, cu tot felul de alimente: conserve de carne, unt, praf de curry, ouă marinate, ciocolată, ceai, cacao, siropuri etc. Un alt produs din pachete important pentru ei erau țigările de bună calitateChancellor 2003, p. 14-15.Reid 2015, p. 14-15.Macintyre 2022, p. 27.. Mai primeau în pachete și unele medicamente și îmbrăcăminte. La început, pachetele soseau neregulat, dar din primăvara lui 1941 mulți au ajuns să primească și câte unul pe săptămână. După ce populația germană a început să sufere de penurie alimentară, prizonierii au ajuns să fie mai bine hrăniți decât gardienii. Li se trimiteau până și farduri pentru teatru și instrumente muzicale. Ofițerii aveau dreptul să primească și o soldă sub formă de Lagergeld (bani de lagăr) care aveau valabilitate numai în lagăr. Cu ei puteau cumpăra la cantină unele lucruri precum lame de ras, pături și produse de papetărieChancellor 2003, p. 15..
Prizonierii aveau dreptul să corespondeze. Contactul cu familia și cu prietenii era de mare ajutor ca să le susțină moralul și să le ușureze captivitatea.
Prizonierii ofițeri aveau și ordonanțe care îi serveau. Cei superiori aveau câte o ordonanță, iar ceilalți câte una la mai mulți. Ordonanțele erau prizonieri militari de rang inferior aduși din Stalag-uri, lagăre destinate lor. Prin aceasta, aveau o situație mai bună decât în Stalag-uri, unde erau obligați să facă munci, unele grele. La Colditz locuiau separat de ofițeri, dar primeau aceeași hrană ca ei, inclusiv din pacheteMacintyre 2022, p. 24.. thumb|Prizonieri în curtea interioară a castelului
Ofițerii nu munceau și, în afara celor trei, mai târziu patru apeluri zilnice la care trebuia să fie prezenți, aveau mult timp, de care puteau dispune liber în timpul zileiChancellor 2003, p. 16.. Organizau tot felul de activități. Practicau sporturi precum fotbal, volei, rugby, hochei, crichet, box și șah, în curtea interioară a castelului, unde aveau acces în timpul zilei, și ocazional în parcul de lângă castel. Au organizat și competiții internaționale, de exemplu una în august 1941, pe care au numit-o „Jocuri Olimpice de lagăr”Chancellor 2003, p. 75-76.. Mingile, bâtele de crichet, crosele de hochei etc. erau primite prin Crucea RoșieMacintyre 2022, p. 64..
Aveau și activități artistice. Unele instrumente muzicale erau date de germani. Exista un cor polonez, o formație olandeză de ukulele, o formație de jazz britanică, un grup francez de muzică de cameră și o orchestră internațională. Organizau spectacole foarte populare printre prizonieri, cu piese de teatru de scriitori britanici, precum și piese scrise de unii prizonieri și spectacole de Macintyre 2022, p. 73-74.. thumb|left|Prizonieri pe scena teatrului din lagăr
O altă activitate era învățarea de limbi în perechi. De pildă, unii britanici învățau germană, olandeză, franceză, rusă etc.Chancellor 2003, p. 239.. Lagărul avea și o bibliotecă. Unele cărți erau primite de la germani, altele în pachete prin Crucea Roșie sau de la editura Penguin Books. Unii țineau regulat dezbateri literare, iar câțiva urmau cursuri prin corespondență la universități din Marea BritanieMacintyre 2022, p. 153-154..
Germanii aveau încredere în cuvântul de onoare dat de prizonieri. Astfel, aceștia puteau primi unelte, de exemplu ca să amenajeze teatrul, pe baza cuvântului de onoare că nu le vor folosi pentru evadare. Ofițerii necombatanți, medici și clerici, puteau ocazional să se plimbe cu escortă aproape de castelMacintyre 2022, p. 23..
Conform Convenției de la Geneva, prizonierii grav bolnavi fizic sau mintal puteau fi repatriați. Astfel, în mai 1944 a venit în lagăr o comisie a Crucii Roșii, cu membri germani și elvețieni. Dintre prizonierii care au cerut repatrierea au fost desemnați 29 pentru aceasta și au plecat până la urmă 26, printre care câțiva care au simulat boalaMacintyre 2022, p. 207-209..
Prizonierii nu aveau dreptul să primească băuturi alcoolice, dar au găsit metoda de a produce. Polonezii au inițiat distilarea în secret a unei băuturi din apă, marmeladă primită în rație, zahăr din pachete și drojdie cumpărată de la gardieni cu lucruri din pachete. Distilau și un fel de vodcă din prune uscate, stafide din pachete și drojdie. La început, germanii confiscau instalațiile de distilare, dar până la urmă le-au toleratChancellor 2003, p. 294-295.Macintyre 2022, p. 81..
Unii prizonieri au folosit corespondența pentru a transmite informații care puteau fi interesante pentru serviciile secrete britanice, despre mișcări ale trupelor germane, capacități de apărare, daune provocate de bombardamente, ținte posibile, moralul germanilor și al prizonierilor etc. Pe unele le aflaseră direct de când au fost luați prizonieri, pe altele le aflau de la prizonieri nou aduși după capturare sau din alte lagăre. Scrisorile erau riguros cenzurate de germani, de aceea prizonierii aveau nevoie de un cod ca să trimită informațiile. O dată, un prizonier englez a trimis o scrisoare folosind un cod personal, fapt de care a reușit să-și dea seama soția lui și să înțeleagă că trebuie să ducă scrisoarea la Ministerul de Război. Într-un mod sofisticat, de care germanii nu și-au dat seama, prizonierul a primit un cod numit HK sau 5-6-O, pe care să-l folosească, și a instruit alți opt prizonieri în acest scop. Era un cod folosit oficial în comunicarea cu prizonierii britanici din mai multe lagăre, care nu a fost descoperit de germani. Prin acesta, prizonierii puteau și să prezinte cereri și să primească ordineChancellor 2003, p. 130-132.Macintyre 2022, p. .100-101..
Germanii făceau totul pentru ca prizonierii să nu cunoască realitatea despre mersul războiului. Ei nu au acceptat aceasta și au găsit metoda să afle știri provenind de la Aliați. Francezul Frédéric Guigues, inginer în viața civilă, a construit două radiouri din piese primite în pachete de la soția lui, cu care coresponda codificat și stabileau ce să-i trimită și cum să-l anunțe despre trimiteri. Pachetele care soseau erau închise într-o magazie păzită de o santinelă, înainte de a fi controlate de germani inclusiv cu raze X. Piesele erau ascunse în cutii de conserve de carne. Ca germanii să nu le descopere, Guigues a făcut o cheie cu care reușea să pătrundă în magazie și să le scoată din pacheteMacintyre 2022, p. 120-121.. A construit radiourile la care francezii ascultau știrile emise de BBC în franceză, apoi le răspândeau printre ceilalți prizonieri. Primul radio a fost descoperit din cauza unui prizonier informator al germanilorMacintyre 2022, p. 146-147.. Al doilea a rămas ascuns în podul castelului până în 1965, când Guigues a făcut o vizită la castel și l-a găsit, dar a închis la loc ascunzătoarea. Radioul a fost regăsit în 1975 de un alt fost prizonier, , dar și el l-a lăsat acolo. Până la urmă a fost găsit în 1992 cu ocazia unor reparații, și expusChancellor 2003, p. 390..
În ciuda condițiilor de detenție relativ bune, prizonierii sufereau psihic, în primul rând din cauza însuși faptului de a fi închiși. Îi afecta și lipsa muncii, a femeilor, a familiei, a știrilor și a unui viitor previzibil. Reacționau la situația lor în funcție de caracteristicile psihice pe care le aveau. Stările și comportamentele erau diverse: calm, resemnare, sentimentul culpabilității, depresie, tulburări psihice mai grave, mânie, furie, sfidarea personaluluiMacintyre 2022, p. 61-63..