Mojmir I, de asemenea Moimir I și Moymir I (în și , în ; ), fondator al dinastiei Mojmir, a fost primul conducător al moravilor menționat istoric (în ) începând din anii 830 până cel târziu în anul 846.

Nu se cunosc detalii despre cârmuirea lui Mojmir I. Istoricii îi atribuie unificarea teritoriilor populate de slavii moravi în ceea ce s-a numit „Moravia Mare”. Această unificare a avut loc până cel târziu în anul 833. Există încă discuții asupra acceptării creștinismului de către Mojmir I și al rolului său în creștinarea Moraviei. Istoricii care îl consideră pe Mojmir un conducător creștin, îi atribuie botezarea tuturor moravilor episcopului Reginhar de Passau, bazându-se pe o sursă din anul 831. Mojmir I a fost înlocuit în anul 846 de nepotul său, Rastislav, prin intervenția regelui Franciei Răsăritene, Ludovic Germanul.

Originea Nu există dovezi sigure despre originea lui Mojmir I.Jörg K. Hoensch: Geschichte Böhmens. Von der slavischen Landnahme bis zur Gegenwart, München, 1997, p. 35. Dinastia Mojmir poartă numele lui, deși nu este sigur că el a fost primul ei conducător. După cronicarul Tomáš Pešina (1629 – 1680), Mojmirii erau descendenți direcți ai conducătorului slavilor Samo (623 – 658). Conform lui Pešina, Mojmir I era fiul unui principe morav cu același nume, Mojmir, care ar fi fost botezat între anii 804 și 806 de Urolf, episcopul de Passau și ar fi condus moravii între anii 811 și 820. Acest Mojmir, neatestat istoric, ar fi avut trei fii: Ljudevit, Boso și Mojmir I, succesorul său. Se consideră că domnia lui Mojmir I a durat între anii 820 și 842.Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, pp. 89–90; Lubomír E. Havlík: Svatopluk Veliký, král Moravanů a Slovanů, Brno, 1994, p. 63; Jörg K. Hoensch: Geschichte Böhmens. Von der slavischen Landnahme bis zur Gegenwart, München, 1997, p. 35.

Potrivit unei alte teorii, Vojnomir – un margraf slav din secolul al VIII-lea aflat în slujba lui Eric de Friuli – a fost predecesorul lui Mojmir. Potrivit unor cercetători, numele Mojmir (sau Moimar, Moymar) indică o origine alanică a dinastiei sau a moravilor în general. Cu toate acestea, asemenea ipoteze există și cu privire la anți, ruși, croați și sârbi.Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, p. 103.

Principe al Moraviei

Politica miniatura|Granițele Moraviei în timpul lui Mojmir I (cu aproximație) Mojmir I a devenit conducător al Moraviei în anii 820 sau cel târziu în jurul anului 830 sub obligația de a plăti tribut imperiului franc.Walter Kleindel: Die Chronik Österreich, p. 57. Începuturile formării imperiului morav rămân neclare, dar este izbitor faptul că – spre deosebire de Boemia și Polonia – în Moravia în secolul al IX-lea, când a fost fondat imperiul, vechile triburi dispăruseră deja. Astfel, centralizarea statală trebuie să fi început aici mai devreme decât în țările vecine.Sebastian Brather: Archäologie der westlichen Slawen. Siedlung, Wirtschaft und Gesellschaft im früh- und hochmittelalterlichen Ostmitteleuropa., Berlin, 2008, p. 68; František Graus: Die Nationenbildung der Westslawen im Mittelalter (Historische und philologische Untersuchungen zur Entstehung der europäischen Nationen im Mittelalter, vol. 3), Sigmaringen, 1980, p. 43.

Moravii sunt menționați pentru prima dată în sursele scrise în anul 822. Cronica Annales regni Francorum îi enumeră în acel an printre popoarele slave care au plătit tribut împăratului francilor Ludovic cel Pios.Eric J. Goldberg: Ludwig der Deutsche und Mähren. Eine Studie zu karolingischen Grenzkriegen im Osten în: Wilfried Hartmann (ed.): Ludwig der Deutsche und seine Zeit, Darmstadt, 2004, p. 74. Este posibil ca solii moravilor să fi adus tributul datorat împăraților carolingieni deja în anii 811 la Aachen și 815 la Paderborn.Paul M. Barford: The Early Slavs, New York, 2001, p. 109. Deoarece teritoriul moravilor nu era încă menționat în anul 817 ca parte a regatului lui Ludovic Germanul, probabil că moravii recunoscuseră obligația de a plăti tribut Imperiului Franc abia între anii 817 și 822.Dušan Třeštík: Počátky Přemyslovců. Vstup Čechů do dějin (530–935), Praga, 2008, p. 270. De atunci, francii au considerat Moravia ca principat tributar, dependent de imperiul lor. Cu toate acestea, francii au respectat puterea vecinului său al cărui teritoriu a fost numit „Imperiul Moravilor” (în latină regnum Maravorum).Herwig Wolfram: Grenzen und Räume. Geschichte Österreichs vor seiner Entstehung, Viena, 1995, p. 315; privind diferitele interpretari ale denumirii latine regnum Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Editura JOTA, Brno, 2013, pp. 354–355. miniatura|Fragmente al unei așezări morave datând din secolul al IX-lea (în orașul Staré Město de astăzi) Rutele comerciale lungi care străbăteau țara și prosperitatea adusă de comerțul la distanță au favorizat extinderea rapidă a puterii principelui morav. Sursele istorice arată că nobilimea moravă se bucura de o bunăstare considerabilă și menținea un stil de viață aristocratic care nu se deosebea de cel al francilor.Eric J. Goldberg: Ludwig der Deutsche und Mähren. Eine Studie zu karolingischen Grenzkriegen im Osten. în: Wilfried Hartmann (ed.): Ludwig der Deutsche und seine Zeit, Darmstadt, 2004, p. 77. miniatura|Temelia unei biserici morave din secolul al IX-lea (Muzeul arheologic Mikulčice Valy) În jurul anului 833 Mojmir I l-a alungat pe domnitorul rival Pribina din Moravia.Datarea este disputata între istorici: Lubomír E. Havlík si Dušan Třeštík susțin 832 – 833 (Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě., pp. 101-102.; Dušan Třeštík: Vznik Velké Moravy. Moravané, Čechové a střední Evropa v letech 791–871, Praga, 2010, pp. 126-128; Paul M. Barford, Wilfried Harmann, Herwig Wolfram si Ján Steinhübel susțin anul 833 (Paul M. Barford: The Early Slavs, New York, 2001, p. 218; Wilfried Harmann: Ludwig der Deutsche, Darmstadt, 2002, p. 113; Herwig Wolfram: Grenzen und Räume. Geschichte Österreichs vor seiner Entstehung, Viena, 1995, p. 248; Ján Steinhübel: Die Kirchenorganisation in Neutra um die Jahrtausendwende. în: Bohemia 40, 1999, p. 69 și Sebastian Brather și Jörg K. Hoenschperioada 833 – 836 (Sebastian Brather: Archäologia der westlichen Slawen. Siedlung, Wirtschaft und Gesellschaft im früh- und hochmittelalterlichen Ostmitteleuropa, Berlin, 2008, p. 68; Jörg K. Hoensch: Geschichte Böhmens. Von der slavischen Landnahme bis zur Gegenwart, München, 1997, p. 35. Acesta construise deja o biserică în orașul Nitra (Nitrava) care a fost sfințită de Adalram, arhiepiscopul de Salzburg.Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, pp. 90–91, 101–103; Dušan Třeštík: Vznik Velké Moravy. Moravané, Čechové a střední Evropa v letech 791–871, Praga, 2010, p. 126. Faptul a fost legat de revendicarea de către Dioceza de Salzburg a teritoriului Nitrei ca zonă a misionarilor.Alexis P. Vlasto: The Entry of the Slavs into Christendom. An Introduction of the Mediaval History of the Slavs, Londra, 1970, p. 24. Poziția exactă a lui Pribina este controversată în rândul istoricilor. Unii îl descriu ca fiind conducătorul unui principat independent, Nitra,Paul M. Barford: The Early Slavs, New York 2001, p. 218; Dušan Kováč: Dejiny Slovenska. Praga, 2000, p. 25; Ján Steinhübel: The Duchy of Nitra. în: Mikuláš Teich, Dušan Kováč, Martin D. Brown: Slovakia in History, New York, 2011, p. 16. în timp ce alții îl consideră un guvernator al lui Mojmir I și posibil membru al dinastiei Mojmir.Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, p. 103; Dušan Třeštík: Vznik Velké Moravy. Moravané, Čechové a střední Evropa v letech 791–871, Praga, 2010, pp. 132–135; Alexis P. Vlasto: The Entry of the Slavs into Christendom. An Introduction of the Mediaval History of the Slavs, Londra, 1970, p. 20. Dacă Pribina era principele unei entități politice separate, cu centrul în Nitra, regatul Moraviei, numit Moravia Mare, a fost creat cel târziu odată cu exilarea acestuia și unificarea ambelor principate sub conducerea lui Mojmir I. După exilare, Pribina a fost botezat în localitatea Traismauer și a primit ulterior propriul său principat în regiunea Panonia Inferioară de la regele Ludovic Germanul, principat care urma să servească ca bastion de apărare împotriva moravilor și bulgarilor.Eric J. Goldberg: Ludwig der Deutsche und Mähren. Eine Studie zu karolingischen Grenzkriegen im Osten. in: Wilfried Hartmann (ed.): Ludwig der Deutsche und seine Zeit, Darmstadt, 2004, p. 77; Dušan Třeštík: Počátky Přemyslovců. Vstup Čechů do dějin (530–935), Praga, 2008, p. 271.

Granițele statului morav sub Mojmir I nu sunt exact cunoscute. Înregistrările insuficiente și dificultatea de a identifica poziționarea exactă fac dificilă definirea zonei sale de putere,Sebastian Brather: Archäologia der westlichen Slawen. Siedlung, Wirtschaft und Gesellschaft im früh- und hochmittelalterlichen Ostmitteleuropa, Berlin, 2008, p. 68; Alexis P. Vlasto: The Entry of the Slavs into Christendom. An Introduction of the Mediaval History of the Slavs, Londra, 1970, p. 326. dar probabil aceasta se întindea până pe Colinele Ceho-Morave la vest, până la Dunăre la sud și cel puțin până la valea inferioară a râului Vah la est.Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, p. 92; Jörg K. Hoensch: Geschichte Böhmens. Von der slavischen Landnahme bis zur Gegenwart, München, 1997, p. 35. Centrele de putere erau situate de-a lungul râului Morava, probabil orașele Mikulčice și Staré Město din Moravia de astăzi, și în anii 830 orașul Nitra din Slovacia de astăzi.Herwig Wolfram: Grenzen und Räume. Geschichte Österreichs vor seiner Entstehung., Viena. 1995, p. 315. În rândul istoricilor există rar opinia că regatul morav s-ar fi situat la sud de Dunăre, pe râul Velika Morava în Serbia sau chiar în partea de vest a României.comparativ: Sebastian Brather: Archäologia der westlichen Slawen. Siedlung, Wirtschaft und Gesellschaft im früh- und hochmittelalterlichen Ostmitteleuropa, Berlin, 2008, p. 68; Eric J. Goldberg: Ludwig der Deutsche und Mähren. Eine Studie zu karolingischen Grenzkriegen im Osten. în: Wilfried Hartmann (ed.): Ludwig der Deutsche und seine Zeit. Darmstadt 2004, p. 74; Wilfried Hartmann: Ludwig der Deutsche., Darmstadt, 2002, pp. 114-115; Roland Schönfeld: Slowakei: Vom Mittelalter bis zur Gegenwart, München, 2000, p. 17.

Înregistrările din Bayerischer Geograph referitoare la moravi descriu probabil situația acestei populații între anii 817 și 843, populație ce deținea 11 civitates (castele sau orașe).Lubomír E. Havlík: Kronika o Velké Moravě, Brno, 2013, pp. 90–91 și 109–110. Săpăturile arheologice oferă dovezi ale unui nivel ridicat al densității populației.František Graus: Die Nationenbildung der Westslawen im Mittelalter (Nationes. Historische und philologische Untersuchungen zur Entstehung der europäischen Nationen im Mittelalter, vol. 3), Sigmaringen, 1980, p. 43.

Creștinarea