Leonid Piper (în ; ) a fost un filozof, jurist și traducător sovietic.
Biografie S-a născut în anul 1897 în satul Ovseanic din ținutul Balta, gubernia Podolia (Imperiul Rus), într-o familie nobiliară. După ce a făcut studii medii, a intrat la Institutul de Inginerie Feroviară din Petrograd, dar nu a absolvit instituția și în septembrie 1918 s-a oferit voluntar pe front. În același an a intrat în rândurile Partidului Comunist. După sfârșitul Războiului Civil, a lucrat timp de doi ani în gubernia Novgorod ca procuror-asistent și șef al consiliului de apărare (1921–1923).
În 1923–1924 a studiat la Institutul de Profesori din Moscova. Din 1924 a locuit la Odesa, unde a lucrat inițial ca șef al departamentului de învățământ și lector la cursurile juridice la Comisariatul Poporului de Justiție. În 1925 a trecut la activitatea didactică în instituții de învățământ superior: a lucrat la Institutul de Învățământ Public din Odesa (1925–1930), Institutul de Economie Națională din Odesa (1925–1930) și Institutul de Educație Profesională din același oraș (1930–1931), unde a predat materialism istoric, leninism, lege și seminarism sovietic. Totodată, a fost cercetător la Departamentul de Cercetare a Problemelor Juridice de la Institutul de Studii Juridice, unde s-a ocupat de problemele teoriei și metodologiei generale a dreptului.Мировоззрение Герцена. Историко-философский очерк./ Л. Пипер. – М.-Л.: Госсоцэкономиздат, 1935. – 278 с.
Din 1928 a ocupat funcția de profesor.
În decembrie 1926 a intrat la Facultatea de Drept a Institutului de Economie Națională din Odesa, iar în ianuarie 1928 a finalizat cursul de studii. După ce și-a susținut teza de calificare pe tema „Probleme controversate în teoria marxistă a dreptului” în mai 1928, a primit un certificat de specialitate juridică.
La începutul anilor 1930 s-a mutat la Leningrad și a început să lucreze la Universitatea de Stat din acest oraș.
În 1938 a fost arestat sub acuzația de activități troțkiste contrarevoluționare. În februarie 1938 a fost condamnat la moarte de troica NKVD, iar la 14 aprilie a aceluiași an a fost împușcat. A fost reabilitat postum în 1956.Пипер Л. О. / Философская энциклопедия: в 5 т. /Глав. ред. Ф. В. Константинов. – Т. 4. – М.: СЭ, 1967 /https://dic.academic.ru/dic.nsf/enc_philosophy/7062/ПИПЕР
Note
Bibliografie Наука и научные работники СССР (без Москвы и Ленинграда). — Л., 1928. — С. 309; Левченко В. В. Історія в Одеському інституті народної освіти: викладання та дослідження // ЗІФ. — Вип. 12. — Одеса, 2002. — С. 235–236; Левченко В. В. Ротація професорсько-викладацького складу з гуманітарних дисциплін в Одеському інституті народної освіти // Науковий вісник. Одеський державний економічний університет. — № 17 (37). — Одеса, 2006. — С. 145. В. М. Букач. Науковці Південноукраїнського національного педагогічного університету імені К. Д. Ушинського: Біографічний словник. — Вип. 4. — Одеса: ПНПУ, 2022. — С. 63 - 64. http://dspace.pdpu.edu.ua/bitstream/123456789/15188/3/Bukach%20Valery%20Mykhailovych.%20Іssue.%204..pdf
Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1938 Categorie:Oameni din ținutul Balta Categorie:Filozofi sovietici Categorie:Juriști sovietici Categorie:Traducători sovietici Categorie:Victime ale represiunii sovietice Categorie:Persoane executate prin împușcare în Uniunea Sovietică Categorie:Decese în Odesa