Pauline Schullerus () a fost o etnologă, botanistă și scriitoare română, aparținând minorității sașilor transilvăneni.
Biografie Copilărie și origini Pauline Schullerus s-a născut pe 5 aprilie 1858 în Cincu, România, fiind cea mai mare dintre doisprezece copii. La acea vreme, regiunea sa făcea parte din monarhia imperială austro-ungară.
Familia sa, alcătuită din pastori și învățători, locuia în această zonă încă din secolul al XVII-lea.
Încă de la o vârstă fragedă, Pauline Schullerus a fost atrasă de povești, în special de cele relatate de sătenii români, și de modul de viață rural. Oportunitățile pentru fete de a-și continua studiile erau limitate în acea perioadă și în regiunea sa.
A urmat educația oferită de tatăl său, Johann Schullerus, un cărturar cu o bibliotecă bine aprovizionată, însă se pare că nu a obținut autorizația necesară pentru a susține bacalaureatul.
Autodidactă, Pauline Schullerus și-a dobândit cunoștințe vaste și vorbea fluent latina și greaca, pe lângă germana și româna.
Activitatea de etnobotanistă În 1888, la scurt timp după sosirea sa la Alțina, tatăl lui Pauline Schullerus a fost însărcinat de profesorul Adolf Schullerus din Sibiu cu recenzarea numelor plantelor din valea Hârtibaciului, pentru a fi incluse în dicționarul termenilor sași din Transilvania.
El i-a delegat această sarcină fiicei sale celei mari, care de atunci a început să străbată câmpurile și pădurile pentru a colecta plante medicinale, dar și pentru a se interesa de utilizarea lor în medicina populară, de superstițiile și poveștile asociate acestora. De asemenea, și-a extins cercetările asupra păsărilor și insectelor și a publicat articole în ziare locale sau reviste de specialitate.
Colecția de basme populare La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai mulți cărturari germanofoni au încercat să culeagă basme românești și să le traducă în germană.
Începând cu 1896, Pauline Schullerus a publicat cinci basme într-un ziar local.
În 1904, după moartea tatălui său, a vândut proprietatea familiei și s-a mutat la Sibiu împreună cu mama sa și o parte dintre frații și surorile sale, într-o casă cu o grădină mare. Acolo a avut posibilitatea de a se dedica pe deplin pasiunilor sale intelectuale.
În 1907, Pauline Schullerus a publicat „Rumänische Volksmärchen aus dem mittleren Harbachtale, im Anhang aus dem Alttale” (Basme populare românești din valea Hârtibaciului, urmate de altele din valea Oltului), lucrare care s-a bucurat imediat de succes.
De-a lungul vieții, a continuat să publice articole în reviste de specialitate, activitate pe care a menținut-o până puțin înainte de moartea sa, pe 29 decembrie 1929.
Critica și influențele Claude Lecouteux o plasează printre discipolii fraților Grimm. Cercetătorul flamand A. de Cock descrie opera sa drept „bogată și valoroasă”.
Specialistul român Ovidiu Bîrlea a considerat colecția sa de basme drept „cea mai exhaustivă din Transilvania”. Studii universitare recente subliniază contribuția sa la intersecțiile culturale germano-române.
Având în vedere vizibilitatea redusă a femeilor în poveștile și antologiile literare ale epocii, posteritatea sa este remarcabilă.
Lista principalelor opere
Note
Legături externe Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1858 Categorie:Nașteri pe 5 aprilie Categorie:Decese în 1929 Categorie:Decese pe 29 decembrie Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Scriitoare române Categorie:Traducători din română în germană Categorie:Folcloriști români Categorie:Botaniști români Categorie:Sași transilvăneni Categorie:Oameni din județul Brașov Categorie:Decese în Sibiu