„Insula Crimeea” (în ) este un roman științifico-fantastic de Vasili Aksionov, scris în 1979 și publicat după emigrarea autorului din URSS în SUA, în 1981. Narațiunea are loc într-o istorie și geografie alternativă și, pe lângă ficțiune speculativă, conține satiră politică.

Rezumat Principala ipoteză a romanului este că peninsula Crimeea este o insulă propriu-zisă în Marea Neagră. Acest detaliu joacă un rol semnificativ în istoria Războiului Civil Rus – Crimeea având un rol comparabil cu cel al Taiwanului real.

Detașamentele , împuținate și epuizate de război, se retrag pe insula Crimeea, dar sunt urmărite îndeaproape de forțele Roșilor. Nu au nicio șansă în ajunul ultimei bătălii. Trupele bolșevice încep ofensiva finală peste gheața strâmtorii. În acest moment se produce un incident neprevăzut: una dintre navele flotei engleze, dislocată în Marea Neagră, deschide brusc focul, care, din cauza gheții fragile, devine fatal pentru atacatorii Roșii. Ofensiva este întreruptă, transformându-se într-o înfrângere strategică pentru Roșii – momentul-surprisă este compromis, iar Albii, după un răgaz, se regrupează și transformă insula într-o fortăreață imposibil de cucerit. De asemenea, se presupune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial insula a rămas neutră, nealăturandu-se nici Axei, nici coaliției anti-Hitler, iar după război a supraviețuit conflictului armat cu Turcia.

În ciuda teritoriului mic și a resurselor naturale limitate, insula Crimeea nu numai că nu a fost absorbită de URSS, dar a și prosperat, primind ajutor și sprijin de la puterile europene, precum și datorită reformelor și politicii externe bine gândite. Se transformă într-un fel de Rusie „alternativă”, care coabitează într-o stare de neutralitate alături de cea reală. Standardul de trai în Crimeea se deosebește izbitor: a fost organizată o armată profesionistă, a fost dezvoltată industria și au fost amenajate cele mai bune stațiuni din Europa. La începutul romanului, Crimeea este o țară mică, dar bogată și prosperă, a cărei populație – atât ruși, cât și tătari crimeeni – absoarbe în mod egal atât modul de viață sovietic cât și cel european.

Personajul principal al romanului, Andrei Lucinikov, un om bogat și redactor-șef al influentului ziar crimeean „Curierul rus”, devine un susținător activ al așa-numitei „Idei ale Destinului Comun”. Esența acestei viziuni este că URSS și insula Crimeea sunt o singură țară, cu același destin, care trebuie să se unească. Lucinikov, în ciuda îndoielilor prietenilor și rudelor sale, organizează mișcarea politică „Uniunea destinului comun”, care câștigă alegerile locale pentru Duma. La scurt timp după alegeri, Duma a făcut apel la Sovietul Suprem al URSS cu o cerere de a primi Crimeea în Uniunea Sovietică. După intrarea trupelor sovietice în Crimeea, majoritatea protagoniștilor romanului mor tragic din diverse motive. Andrei Lucinikov supraviețuiește și înțelege că a făcut o greșeală fatală.

Personaje principale # Lucinikov Andrei Arsenevici, zis „Luci” – promotor al „Ideii Destinului Comun”, redactor-șef al ziarului „Curierul rus” † Lucinikov Arseni Nikolaevici – participant la luptele dintre Albi și Roșii, profesor, istoric, antreprenor milionar (crescător de cai), tatăl lui Andrei Lucinikov Lucinikov Anton Andreevici – fiul lui Andrei Lucinikov † Lunina Tatiana Nikiticina – fostă sportivă, comentatoare sportivă, dragostea lui Andrei Lucinikov și soția lui Gleb Lunin † Kuzenkov Marlen Mihailovici – administratorul Crimeii în cadrul Comitetului Central al PCUS, prieten al lui Andrei Lucinikov Lunin Gleb, zis „Sup” – fost sportiv, funcționar în cadrul Ministerului sovietic al sportului, soțul Tatianei Lunina Protopopov Timofei Lukici – „persoană din vârful vârfului” † Christina Parsley – amanta și garda de corp a lui Andrei Lucinikov în ultimele capitole ale romanului

Istorie Romanul a fost scris în perioada anilor 1977-1979, parțial în timpul șederii lui Aksionov la Koktebel. Prima ediție a fost publicată la editura americană în 1981.

În URSS, lucrarea a fost publicată pentru prima dată (într-o versiune oarecum cenzurată) în numerele 1–5 ale revistei pentru adolescenți „” în 1990. A devenit „principalul bestseller al anului în întreaga Uniune” și i-a adus lui Aksionov premiul literar al revistei „Iunost” pentru acel an. Versiunea din revistă a romanului a fost ilustrată cu desene de . Ulterior, romanul a mai fost publicat în repetate rânduri, de data aceasta conținând limbajul obscen gândit de autor de la început.

Scriitorul a dedicat romanul în memoria mamei sale, .

Critică și impact Criticul literar consideră că romanul lui Aksionov a fost la un moment dat „o mare descoperire pentru publicul cititor, sau cel puțin o amintire a tradițiilor demult uitate”, în egală măsură cu „Dezertorul” de (1988). Scriitorul a remarcat „limbajul strălucitor, scurt, tăios asemenea lui Hemingway, escapadele și inventivitatea verbală” a lui Aksionov. Scriitorul și criticul vede în acest roman „un caz unic pentru proza rusă modernă” și consideră că „Aksionov... s-a concentrat în mod clar pe tipuri inovatoare de scriere literară”. Berezin mai subliniază că romanul a fost scris „într-o perioadă specială”:

Într-o recenzie a ediției din 1997 a romanului din seria „Acțiune”,Василий Аксёнов. Остров Крым: Роман — М.: Изограф, 1997. — 415 c.; тираж 26000 экз.; серия «Боевик»; ISBN 5-87113-058-5. Издано в первой авторской редакции. Ksenia Zorina reflectă asupra semnificației romanului pentru cititorul modern și descoperă „modernitatea neașteptată”:

În același timp, Zorina consideră romanul ca fiind prea plictisitor pentru cititorii ruși ai anilor 1990:

Textul romanului a influențat unii cititori și le-a modelat idealurile de viață. De exemplu, mogulul media ucrainean a mărturisit că în tinerețe voia să ajungă ca personajul principal al lucrării. Politicianul rus a recunoscut și el:

Cartea „Măria Voastră” este o continuare a „Insulei Crimeea”; acțiunea are loc în timpul anexării Crimeii la URSS, iar unele personaje din romanul original apar în lucrarea ei în roluri episodice.

La începutul anilor 1990, la teatrul dramatic „Sfera” din Moscova a fost montată piesa „Insula Crimeea”.

În 2013, Ministerul Educației și Științei al Federației Ruse a inclus romanul „Insula Crimeea” în lista „”.

În martie 2014, prim-ministrul Republicii Autonome Crimeea, Serghei Aksionov, a făcut apel la Vladimir Putin cu o cerere de „a ajuta la asigurarea păcii și liniștii pe teritoriul Republicii Autonome Crimeea”. Într-un interviu realizat pe fundalul acestor evenimente, Aksionov a avut următoarea discuție cu moderatorul unei emisiuni de la un post TV rus:

Note

Categorie:Romane din 1981 Categorie:Romane rusești Categorie:Romane științifico-fantastice americane