Ioan Safta (n. 21 aprilie 1897, Luncoiul Inferior, Hunedoara – d. 16 mai 1984, Timișoara) a fost un agronom, pratolog și profesor universitar român, considerat fondatorul modern al studiilor de pratologie și al producției de furaje în România. A contribuit semnificativ la cercetarea pajiștilor și fânețelor, punând bazele științifice ale acestui domeniu și la dezvoltarea învățământului agronomic superior.

Biografie Ioan Safta s-a născut la 21 aprilie 1897 în comuna Luncoiul Inferior, județul Hunedoara. A urmat școala primară la Brad și Brașov, absolvind Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1914. La 17 ani, a fost înrolat forțat în armata austro-ungară, urmând școala de ofițeri de la Bruk-Leytha, unde s-a pregătit ca genist. Între 1916 și 1918, a participat la Primul Război Mondial în Galiția și Volhynia, iar în 1919, a luptat la Tisa împotriva ungurilor.

După Marea Unire din 1918, Safta s-a înscris la Academia de Agricultură din Cluj, absolvind în 1923 „cu distincție”, fiind primul dintr-o generație de 23 de studenți. A fost remarcat de profesorul Iuliu Prodan, care l-a reținut ca asistent la catedra de Botanică și Patologie Vegetală între 1922 și 1925, perioadă în care s-a specializat și în Chimie Agricolă sub îndrumarea profesorului Ioan M. Dobrescu. Între 1925 și 1927, a lucrat ca specialist topometru la Inspectoratul Geodezic și Cadastral din Cluj, efectuând ridicări topografice.

În 1927, a devenit director al Școlii Inferioare de Agricultură Turda, iar în 1930, horticultor șef la Stațiunea Experimentală Agricolă Câmpia Turzii a ICAR, în domeniul plantelor de nutreț. Între 1930 și 1932, s-a perfecționat la Universitatea Halle din Germania, studiind fitotehnia cu profesorii Roemer și Holdefleiss, și ameliorarea plantelor cu Roack, obținând în 1932 titlul de „doctor în științe naturale”.

La 1 septembrie 1932, s-a alăturat Laboratorului de Fitotehnie Specială (Culturi Furajere și Pajiști) al Stațiunii de Ameliorare a Plantelor din Cluj. În 1933, a ocupat provizoriu postul de profesor la Catedra de Agricultură Specială, Pășuni și Fânețe a Academiei de Agricultură din Cluj, unde a inițiat primul curs distinct de producere a furajelor din România, extins ulterior la institutele din Timișoara și Craiova.

În 1940, după cedarea Ardealului de Nord, Safta s-a refugiat la Timișoara împreună cu Facultatea de Agronomie din Cluj, unde a fost rector al institutului până în 1945. În 1948, s-a mutat la Institutul Agronomic „Tudor Vladimirescu” din Craiova, contribuind la formarea specialiștilor agricoli din sudul țării până la pensionarea sa în 1968. A trăit ultimii ani în Timișoara, unde a murit la 16 mai 1984, la 87 de ani.

Activitate științifică Ioan Safta a fost un pionier al pratologiei în România, fiind primul cercetător care a studiat aprofundat pajiștile și fânețele. Cercetările sale au vizat compoziția floristică, productivitatea și calitatea furajelor, precum și aplicarea îngrășămintelor pe pajiști. A evidențiat importanța economică a pajiștilor, care ocupă 4,4 milioane de hectare în România, și a propus tehnologii pentru sporirea producției de furaje de 3-8 ori.

Lucrarea sa din 1932, Contribuții la studiul fito-social al fânețelor din județul Cluj, a analizat covorul vegetal după metoda Braun-Blanquet, evaluând abundența, dominanța, sociabilitatea și frecvența speciilor. A clasificat fânețele în funcție de condițiile geografice și climatice, oferind o bază practică pentru agricultură. În 1939, a publicat Cercetări fito-sociale agricole asupra fânețelor din județul Timiș, o lucrare amplă bazată pe 1000 km de ridicări fito-sociale, descriind tipurile de pășuni și compoziția lor floristică.

A studiat epocile de cosit în lucrarea Experiențe cu epoci de cosit (1939), stabilind că intervalul optim între coase este de 76-87 de zile și că fânul reprezintă 33% din masa verde. În 1936, a analizat efectele îngrășămintelor minerale pe pajiști, demonstrând că variantele NPK și NP oferă producția maximă, iar conținutul de proteină brută variază între 12,42% și 16,44% în funcție de fertilizare.

Lucrări Ioan Safta a publicat cursuri și lucrări fundamentale pentru studenți și cercetători. În 1927, a colaborat cu Iuliu Prodan la Curs de patologie vegetală, iar în 1938 a publicat Curs de fitotehnie (aproximativ 300 de pagini), bazat pe notele studenților Arcadie Gavrilă, Mihai Manea și Paul Nistor-Vălean. În 1940, a editat Curs de fitotehnie, partea I: Cereale. A contribuit la tratatul Fitotehnie (ediția a II-a, 1965), cu un capitol de 140 de pagini despre plantele de nutreț.

O selecție a lucrărilor sale include: „Importanța fânețelor”, Viața Agricolă, 1923 Contribuții la studiul fito-social al fânețelor din județul Cluj, Analele ICAR, vol. 8, nr. 7, 1936 Efectele îngrășămintelor minerale asupra pajiștii, Editura Cartea Românească, Cluj, 1936 Pășunile și fânețele, îngrijirea și exploatarea lor, Cartea Românească, 1937 „Problemele economice ale Munților Apuseni”, Agricultura Nouă, nr. 10, 1938 Cercetări fito-sociale agricole asupra fânețelor din județul Timiș, Analele ICAR, vol. 10, nr. 9, 1938 Experiențe cu diferite epoci de cosit la fâneața naturală, Analele ICAR, vol. 11, 1939 Curs de fitotehnie, partea I: Cerealele, Cluj, 1940 Producerea și păstrarea furajelor, EDP, 1965 Fitotehnie (Plantele de nutreț), Editura Agrosilvică, București, vol. II, 1965 „Aplicarea pe pajiști a îngrășămintelor cu N la diferite epoci”, Analele ICAR, Fundulea, vol. 35, seria B, 1967

Contribuții suplimentare Safta a fost un profesor dedicat, contemporan cu personalități precum Gh. Ionescu Sisești, N. Săulescu și N. Zamfirescu, contribuind la formarea generațiilor de agronomi la institutele din Cluj, Timișoara și Craiova. A pus bazele științifice ale producției de furaje, un domeniu neglijat în agricultura românească chiar și în anul 2000, conform surselor.

Premii și recunoaștere Ioan Safta a fost numit membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) în 1969, la 72 de ani, dar nu a fost răsfățat cu onoruri în timpul vieții, trăind modest în perioadele dificile ale războaielor mondiale și ale regimului comunist.

Note

Referințe Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești, vol. 2, Editura ASAS, București, pag. 134, acces online

Legături externe Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești

Categorie:Nașteri în 1897 Categorie:Decese în 1984 Categorie:Agronomi români Categorie:Pratologi români