Satele comunei Hudești au făcut parte de-a lungul istoriei din moșia Hudeștii-Mari, care a fost deținută sute de ani de mari familii boierești așa cum au fost: familia Movileștilor și familia Costache, cea a Costăcheștilor din ramura Boldur-Lățescu. Conform datelor furnizate de cercetători, aici s-au născut spătarul Gheorghe Costache Lățescu și Iordache Gheorghe Costache Boldur-Lățescu mare latifundiar, colonel, hatman, spătar și logofăt al Moldovei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, moșia era dominată de Ion Franc și soția lui Marie, mari proprietari de pământ care au lăsat posterității ca amintire parcul dendrologic și curtea (conacul) Ion Franc, care a devenit ulterior sediul unității grănicerești, apoi sediul ocolului silvic și, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea și primul al celui următor, unitate sanitară și maternitate.

Momentul marii răscoale țărănești din 1907 l-a evidențiat ca personalitate pe haretistul Ioan Alexandrescu care a devenit un portstindard al luptei de clasă din acea perioadă, dar și din timpul regimului comunist. Din cauza situației social-economice precare a populației hudeștene, învățământul din această zonă de graniță a României a debutat cu mare greutate, chiar dacă hatmanul Iordache Boldur-Lățescu a decis înființarea la Lupeni a Școlii Costăcheasca încă din anul 1861. Învățătorii școlilor înființate prin casele localnicilor au început să se formeze după anul 1900. Ei și-au pus amprenta pe lichidarea analfabetismului din zonă. S-au remarcat în această direcție Ioan Niculiu, Vasile D. Turic și Costache Jacotă, dar și mulți alții ca Vasile Lazăr Mirăuți din Alba sau Constantin Molocea din Vatra.

Ca urmare a generalizării învățământului de 8 clase și a accentului pus de regimul comunist asupra culturalizării maselor și formării de cadre calificate pentru industria comunistă, satele comunei Hudești au dat o serie de personalități în sport - Doina Melinte, Maria Macoviciuc (Sava), Camelia Macoviciuc, în muzică - Nicolae Guragata și Florin Hudeșteanu, în arte - Florin Niculiu și Gheorghe Maftei, în afaceri și politică - Gheorghe Antochi și Vasile Turcu, în teologie și studii bizantine - Gheorghe I. Cronț, în publicistică - Ion I. Istrate, dar și în inginerie - Constantin Pintilie și Emil I. Luca.

Ioan Alexandrescu Ioan Alexandrescu a fost un învățător haretist și director al Școlii Costăcheasca din Lupeni în perioada 1893 - 1920. Haretismul a fost o concepție sociologică care preconiza ridicarea stării materiale și culturale a satului prin activitatea extrașcolară a învățătorilor. Conceptul a fost creat în al doilea deceniu al secolului al XX-lea de Spiru Haret, de unde îi vine și numele.dexonline.ro: Dex online haretism, accesat 5 iulie 2025 Învățătorii haretiști au dus la crearea băncilor populare si cooperativelor sătești în toată România. În anul 1904, Alexandrescu a înființat „Banca Populară de Credit Alexandru Ioan Cuza” din Lupeni și a făcut parte din primul consiliu de conducere al băncii format din preotul Dumitriu, Theodor Antochi, Ion Cozmolici și alții.Apătăchioae... pag. 68 A fost absolvent al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași și împreună cu Constantin N. Maxim, dascălul din Flămânzi, normalist și el, s-a aflat sub influența agitatorului socialist Panait Mușoiu.Eugen Dimitriu pe muzeulbucovinei.ro: Liceul pedagogic Vasile Lupu din Iași - Contribuții la istoria învățământului românesc 125 de ani (1855 - 1980), Editura Litera, București, 1979, pag. 588 Tot în anul 1904 a format obștea agricolă sătească condusă de aceiași Ion Alexandrescu, preotul Dumitriu și fostul primar Costache Chițac. Obștea agricolă s-a implicat în construirea unui pod peste Părăul Morii în 1913, la confluența acestuia cu râul Bașeu, și a mai construit un hambar pentru depozitarea produselor agricole. Podul a purtat numele de „Podul Alexandrescu”. La inițiativa învățătorului Alexandrescu a luat ființă în anul 1906 „Cooperativa de Consum Frăția” cu sediul în Lupeni. Cooperativa a avut filiale în satele din jurul Lupeniului.

În preambului Răscoalei din 1907, Ioan Alexandrescu l-a îndemnat pe săteanul Ion Gălbău din Alba să procure broșurile „Către săteni” și „Împroprietăririle țărănești” redactate de omul politic Vasile Kogălniceanu, personalitate progresistă a vremii, fruntaș al mișcării socialiste, fiul lui Mihail Kogălniceanu, dar și poezia „Noi vrem pământ!”Ionel Bejenaru: Influențe ale mișcorii socialiste și muncitrorești în răscoala țăranilor din 1907 în județul Botoșani pe biblioteca-digitala.ro, pag. 418 - accesat 30 martie 2025scrisă de George Coșbuc.Apătăchioae... pag. 179 Mărturiile evenimentelor de atunci au rămas în documentele emise de autoritățile statului român, din care transpar elementele de propagandă socialistă care au avut un impact hotărâtor de influență asupra unei populații rurale al cărei nivel de cultură social - economică, dar și politică, era precar. Factorii de influență locală au fost învățătorul Ion Alexandrescu, preotul satului, dar și o serie de persoane știitoare de carte, așa cum a fost Ion Gălbău din satul Alba.

Din mențiunile făcute de autoritățile statului în telegramele trimise către Ministerul Instrucțiunii Publice, reiese că Ioan Alexandrescu deținea în proprietate pe moșia Hudeștii-Mari circa 60—70 fălci [ între 85ha și 100ha, n. r. ]. Urmările răscoalei din 1907 privitoare la Ioan Alexandrescu au dus la urmărirea acestuia în justiție ca acuzat de propagandă socialistă, cazul fiind închis din cauză că a fost găsit nevinovat. Însă, a avut de suferit cu statutul său din Hudești, acesta a fost persecutat de organele de stat și de susținătorii lui Ion Franc cu tentative de evacuare din locuința sa de la Școala Costăchească ( 1913 ), dar și cu amenințări cu bătaia.Apătăchioae... pag. 182

Activitatea învățătorului Ioan Alexandrescu a rămas în percepția publică locală și a fost caracterizată de monograful Gheorghe Apătăchioae astfel:

”... Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost marcate de frământări sociale de mare amploare în viața țărănimii din cauza exploatării nemiloase de către moșierime, care au dus la răscoalele țărănești din 1888 și mai ales la marea răscoală din 1907. Învățătorii din sate care au aderat la noile idei au devenit un sprijin activ al luptei țărănimii din sate pentru pământ și pentru o viață mai bună. Dintre intelectualii comunei Hudești, militanți ai ideilor înaintate pentru progresul material și cultural al locuitorilor satelor s-a reliefat ca o figură marcantă, învățătorul Ion Alexandrescu, care s-a dedicat trup și suflet pentru ridicarea nivelului material și spiritual al țăranilor din comună. În cei peste 20 de ani de activitate la Școala Costăchească (1893-1920), Ion Alexandrescu a fost un militant activ pe tărâm social, înființând și conducând banca populară de credite „Al. I. Cuza”, cooperativa de consum „Frăția” și obștea agricolă.”|----- Gheorghe Apătăchioae, pag. 114

Gheorghe Antochi Gheorghe Antochi (n. 21 noiembrie 1942, Vatra, Hudești, Botoșani, România) este un fost un inginer agronom și politician român care a ocupat funcția de deputat în legislatura 2008-2012.

Ion Franc Ion Franc ( apare în documente și ca Ion Frank ) a fost un latifundiar care a avut în proprietate moșia Hudeștii-Mari începând din preajma anului 1880. În anul 1905 a fost contabilul moșiei lui Ion Ciolac. Maria I. Ciolac avea și ea în posesie o parte din moșia Hudeștii-Mari.Apătăchioae... pag. 22 La începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, Ion Franc a cumpărat moșia Darabani, circa 5093 hectare,www.darabani.org: Cu o sută de ani în urmă - articol din 22/12/2011, semnat de Victor Teișanu în Mesagerul de Darabani, accesat 7 iulie 2025 de la Ecaterina Golescu și Vasile Lascăr. În 1911, Ion Franc la rândul său, a vândut moșia Darabani „Casei Rurale”, care a parcelat-o și a vândut-o țăranilor în loturi de cinci hectare.www.nordul.ro: Studiu istoric pentru fundamentarea reconstruirii primei Școli de stat sătească din Moldova - Oraș Darabani, Societatea Comercială Proiect Botoșani, pag. 7 - accesat 4 iulie 2025

Proprietarul moșiei Hudeștii-Mari Așa cum se știe, viața comunităților urbane sau rurale din România se desfășura în trecut pe lângă curțile boierești.Narcis Dorin Ion; Castele, palate și conace din România, vol. I, București, Editura Fundației Culturale Române, 2002, pag. 13. În nordul Moldovei familile boierești și-au pus amprenta asupra localităților prin posesiunile funciare pe care le dețineau. Pentru zona Hudești, printre aceste familii s-a numărat familia boierului Hudici, urmată de cea a lui Boldur și Costach(i)e ( Kostaki ), asta pentru că, deținerea de proprietăți agricole era în acele timpuri apanajul unor grupuri restrânse formate din mari familii boierești.Filip Lucian Iorga... pag. 128.

Așa cum reiese din documentele emise de inginerul hotarnic Alfred Deusch - Planul moșiei Hudeștii Mari și Hotărnicia Moșiei Hudeștii Mari, proprietarii din anul 1882 ai moșiei erau Ioan, Ilie și Gheorghe Ciolac și Ioan Tăutu. O parte din păduri a fost vândută lui Iosub Baraț.Apătăchioae... pag. 22 În 1905 exista o parte de pădure în posesia Mariei I. Ciolac care a vândut-o lui Nicolae și Malca Selțer din Dorohoi. Ion Franc era în acei ani contabilul moșiei lui Ion Ciolac. Ca urmare, a făcut un contract de vânzare-cumpărare cu familia Selțer și s-a angajat să o plătească în 50 de ani cu o dobândă de 4% pe an. Valoarea contractului era de 320,000lei noi. Devenind proprietar, Ion Franc a luat în arendă partea de moșie a lui Ilie Ciolac și a fiicei acestuia - Eufrosina. Proprietatea moșiei Hudeștii-Mari, a fost trecută „... fraților Gheorghe Ilie și I. Ciolac, cumparată de la Maiorul Ioan (Junel) Lățescu-Boldur, eredele defunctului Hatman Gh. Costache Lățescu-Boldur și parte se stăpânește de I.Franc”.C. Ciocoiu pe digitool.bibmet.ro: Note la monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoiu cu personalul. Clericul aflat la punera în aplicare a nouei legi clericale din 1893-94 : Cu note istorice în localități, pag. 139 - accesat 8 iulie 2025 Fiul lui I. Ciolac a vândut la rândul lui „... lotul 4 din trupul moșiei” lui Ion Franc, mare proprietar de terenuri agricole. Peste circa 10 ani, în 1908, un urmaș din familia Ciolac a vândut aceluiași Ion Franc încă „... 100 fălci (150 ha – n.n.) de pădure”Apătăchioae... pag. 197 Reforma agrară din anul 1921 a expropiat 4967ha din averea lui Ion Franc și a altora, suprafața care a rămas tuturor proprietarilor fiind de 1366ha. Marie și Ion Franc au construit începând din anul 1897 o curte boierească pe lotul cumpărat în satul Hudești. În acei ani de sfârșit al secolului al XIX-lea, Franc a deținut și funcția de primar al satului. Din această funcție, el a ajutat la ridicarea bisericii ortodoxe din satul Alba.Apătăchioae... pag. 247.

Familia lui Ion Franc a contribuit împreună cu localnicii la construirea bisericii din satul Cuza-Vodă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Biserica a fost construită între anii 1921 - 1923 folosind lemn donat de Ion Franc de pe moșia Hudeștii Mari. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc în noiembrie 1923.Daniel Ionel Hurmuz (coord.): Monografia Comunei Viișoara, Botoșani, Editura Agata, 2011, pag. 30

Ion Franc a fost ales de către români ca senator agricol în Senatul României. Ion Franc a contribuit la construirea bisericii din lemn din Bașeu din anul 1902, donând lemnul necesar ridicării edificiului, în valoare de 7.000lei.C. Ciocoiu pe digitool.bibmet.ro: Note la monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoiu cu personalul. Clericul aflat la punera în aplicare a nouei legi clericale din 1893-94 : Cu note istorice în localități, pag. 87 - accesat 8 iulie 2025 Portretele Mariei și Ion Franc se pot vedea pe pictura murală a bisericii pe care au ctitorit-o.