miniatura|236x236px|Jean-Baptiste de Villèle, prim-ministrul ultraroialist al Franței între 1821 și 1828 Ultraconservatorismul se referă la opiniile conservatoare extreme în politică sau în practica religioasă, de obicei având la bază o criză culturală.
Franța Ultraroialiștii erau aripa dreaptă reacționară din parlamentul francez activă între 1815 și 1830, în perioada Restaurației franceze. „Ultra” era de obicei un membru al nobilimii înaltei societăți care susținea:
romano-catolicismul ca religie de stat și unică religie legală; monarhia Bourbonilor; ierarhia socială tradițională între clase; votul cenzitar.
Acțiunea Franceză era o mișcare politică ultraconservatoare a ideologistului Charles Maurras. Mișcarea susținea restaurarea Casei de Bourbon, iar după Legea din 1905 privind separarea bisericii de stat, promova și restabilirea catolicismului ca religie de stat.
Germania Revoluția Conservatoare a fost o mișcare ultraconservatoare din Germania în timpul Republicii de la Weimar (între Primul Război Mondial și preluarea puterii de către naziști) , având figuri intelectuale precum Oswald Spengler, Carl Schmitt și Ernst Jünger. Ei s-au inspirat din diverse elemente ale secolului al XIX-lea, printre care:
disprețul lui Friedrich Nietzsche față de etica creștină, democrație și egalitarism, tendințele antimoderne și antiraționaliste ale romantismului german, viziunea unei comunități populare organice, cultivată de mișcarea Völkisch, tradiția prusacă a naționalismului autoritar și militarist, propriile experiențe de camaderie și violență irațională pe linia frontului în Primul Război Mondial.
Note
Categorie:Naționalism Categorie:Spectru politic Categorie:Termeni politici Categorie:Extremism de dreapta Categorie:Conservatorism