Lista celor mai mari malluri din lume clasifică centrele comerciale în funcție de suprafața totală (desfășurată) și de suprafața destinată închirierii. Lista include centre comerciale cu o suprafață de peste , atât pe cele situate în clădiri sau zone special amenajate, cât și complexuri care includ mai multe clădiri în afară de mallul propriu-zis. Ordinea este descrescătoare, în funcție de valorile suprafeței totale.
Definiții
Un centru comercial (sau mall) este o structură de dimensiuni mari destinată cumpărăturilor, care de obicei asigură spații de închiriat pentru comercializarea unor produse diverse. În general, mallurile sunt structuri comerciale închise, situate în zone ușor accesibile pe cale rutieră și dotate cu spații de parcare de dimensiuni mari. În mod specific, mallurile includ unul sau mai multe magazine principale, de dimensiuni mult peste ale celorlalte magazine din vecinătate și o varietate de magazine, spații de agrement și divertisment, precum cinematografe sau zone de restaurante. Spațiile comerciale sunt în general închiriate independent.
Suprafața pusă la dispoziția chiriașilor de către proprietarul unui centru comercial este numită suprafață brută închiriabilă (în ). Mai exact, aceasta reprezintă suprafața totală proiectată pentru ocuparea și utilizarea exclusivă de către chiriași, inclusiv orice subsoluri, mezanine sau anexe. Suprafața brută închiriabilă este suprafața pentru care chiriașii plătesc chirie și, prin urmare, suprafața care produce venituri pentru proprietar. Pentru o proprietate cu un singur chiriaș, valorile suprafeței brute (în ) și suprafeței brute închiriabile (GLA) sunt în esență egale.
În unele cazuri, mallurile fac parte dintr-o structură mai mare sau dintr-un grup de structuri, care poate include și alte tipuri de clădiri (rezidențiale, de birouri, hoteluri etc.). În aceste cazuri, deși de multe ori suprafața totală reprezintă întreaga suprafață a complexului respectiv, suprafața brută închiriabilă se referă exclusiv la suprafața centrului comercial pusă la dispoziția chiriașilor pentru amenajarea de spații comerciale (magazine, tarabe), zone de alimentație publică (restaurante, baruri, cafenele) sau de petrecere a timpului liber și de divertisment (cinematografe, săli de jocuri electronice, săli de bowling, centre sportive etc.).
În trecut, termenul „mall” desemna o galerie comercială (pietonală) cu magazine de o parte și de alta a unei alei acoperite, dar de la sfârșitul anilor 1960 a început să fie folosit ca termen generic pentru marile centre comerciale închise, care deveneau din ce în ce mai răspândite.
Istoric
Centrele comerciale nu sunt o inovație recentă, avându-și originea în piețele publice antice și, în Orientul Mijlociu, în bazarele și sukurile acoperite. Unul dintre cele mai vechi exemple de zone comerciale publice provine din Roma anticăPiața lui Traian din Roma, situată în Forumul lui Traian. Piața lui Traian a fost construită în jurul anilor 100-110 de Apollodor din Damasc și este considerată cel mai vechi centru comercial care a supraviețuit din lume. Marele Bazar din Istanbul a fost construit în și rămâne unul dintre cele mai mari centre comerciale acoperite din lume, cu peste 58 de străzi și 4.000 de magazine.
Numeroase alte galerii comerciale acoperite, cum ar fi Sūq al-Ḥamīdiyyah din Damasc, Siria, din , ar putea fi, de asemenea, considerate precursoare ale marilor centre comerciale de astăzi. Bazarul Isfahan, situat în orașul omonim din Iran, care este în mare parte acoperit, datează din , iar Marele Bazar acoperit din Teheran, capitala Iranului, în prezent cu o lungime de 10 kilometri, are de asemenea o istorie lungă, datând din a doua jumătate a secolului VII.
Cel mai vechi centru comercial ocupat continuu din lume este The Rows din Chester, Regatul Unit, constând în rânduri de clădiri situate de-a lungul celor patru străzi centrale ale orașului. Datând cel puțin din , aceste magazine, depozite și spații de cazare pentru comercianți pe mai multe niveluri („rows”) erau conectate de alei acoperite. Rândurile de clădiri erau specializate în diferite mărfuri, cum ar fi Bakers Row („Aleea brutarilor”) sau Fleshmongers Row („Aleea vânzătorilor de carne”).
Gostiny Dvor din Sankt Petersburg, deschis în 1785, poate fi considerat unul dintre primele complexe comerciale de tip mall construite special, format din peste 100 de magazine care acopereau o suprafață de peste . Marché des Enfants-Rouges din Paris, deschisă în 1628 și Covered Market din Oxford, Anglia, deschisă în 1774 funcționează și în prezent.
În 1798, primul pasaj comercial acoperit din lume, Passage du Caire, a fost construit la Paris, primul dintre cele aproximativ 150 de pasaje acoperite construite în oraș până în 1850. În , un număr mare de galerii comerciale au fost construite în toată Europa. La Londra, Royal Opera Arcade s-a deschis în 1816, iar Burlington Arcade în 1819. Orașele vest-europene, în special, au construit multe centre comerciale în stil pasaj acoperit („arcade”). Providence Arcade din Rhode Island, construită în 1828, a fost prima galerie comercială din Statele Unite. Galleria Vittorio Emanuele II din Milano, care s-a deschis în 1877, a fost mai mare decât predecesoarele sale și a inspirat utilizarea termenului „galleria” pentru multe alte galerii și centre comerciale.
La mijlocul secolului XX, odată cu ascensiunea culturii suburbane și răspândirea pe scară largă a automobilelor, în Statele Unite a fost creat un nou stil de centre comerciale, situate departe de centrele orașelor. Printre primele centre comerciale proiectate pentru automobiliști se numără Market Square din Lake Forest, Illinois (1916) și Country Club Plaza din Kansas City, Missouri (1924).
Conceptul de centru comercial suburban a evoluat în continuare în Statele Unite după al Doilea Război Mondial, cu centre comerciale mai mari în aer liber care găzduiau magazine universale importante, cum ar fi Broadway-Crenshaw Center din Los Angeles, cu o suprafață de , construit în 1947 și închiriat de două companii celebre în epocă, The Broadway și May Company California.
La sfârșitul anilor 1950 și în anii 1960, termenul „shopping mall” a fost folosit pentru prima dată. Printre primele mall-uri situate în centrul unui oraș s-au numărat Kalamazoo Mall din Kalamazoo, Michigan (1959), Shoppers' See-Way din Toledo, Ohio Lincoln Road Mall din Miami Beach și Santa Monica Mall din Santa Monica, California (1965).
Centrul comercial închis, care avea să fie cunoscut în cele din urmă sub numele de mall, a apărut la mijlocul anilor 1950. Unul dintre primele exemple a fost Valley Fair Shopping Center din Appleton, Wisconsin, care s-a deschis în 1955. Acesta prezenta o serie de caracteristici moderne, inclusiv încălzire și răcire centralizate, o parcare mare în aer liber, magazine principale semi-decomandate și restaurante. Mai târziu în același an, primul centru comercial complet închis din lume a fost deschis în Luleå, în nordul Suediei (arhitect: Ralph Erskine) și a fost numit Shopping. În prezent, regiunea este recunoscută pentru densitatea de centre comerciale, una dintre primele din Europa.
Ideea unui complex comercial complet închis, de dimensiuni regionale, a fost lansată în 1956 de arhitectul austriaco-american Victor Gruen. Această nouă generație de centre comerciale de dimensiuni regionale a început cu Southdale Center, proiectat de Gruen, care s-a deschis în suburbia Edina din Minnesota, Statele Unite, în octombrie 1956. Pentru pionieratul în conceptul de mall, care urma să devină extrem de popular sub această formă, Gruen a fost considerat „cel mai influent arhitect al secolului XX”.
Primul complex comercial promovat ca „mall” a fost Bergen Mall din Paramus, New Jersey, care s-a deschis în aer liber în 1957 și a fost ulterior acoperit în 1973. Pe lângă Southdale Center, centre comerciale închise semnificative au fost Harundale Mall (1958) din Glen Burnie, Maryland, Big Town Mall (1959) din Mesquite, Texas, Chris-Town Mall (1961) din Phoenix, Arizona și Randhurst Center (1962) din Mount Prospect, Illinois.
Evoluție arhitecturală
Prețurile ridicate ale terenurilor din orașele populate au condus la conceptul de „mall vertical”, în care spațiul alocat comerțului cu amănuntul este configurat pe mai multe etaje accesibile prin lifturi și/sau scări rulante care leagă diferitele niveluri ale mall-ului. Provocarea acestui tip de mall este de a depăși tendința naturală a cumpărătorilor de a se deplasa pe orizontală și de a-i încuraja să se deplaseze în sus și în jos. Conceptul de mall vertical a apărut la sfârșitul anilor 1960. Zgârie-norii Water Tower Place din Chicago, Illinois, construiți în 1975, includeau un hotel, apartamente de lux și spații de birouri și se înălțau deasupra unei baze lungi, care conținea un mall comercial în stil atrium cu opt niveluri.
Centrele comerciale verticale sunt comune în aglomerațiile urbane dens populate din Asia de Est și de Sud-Est. În Hong Kong, în special, se găsesc numeroase astfel de centre comerciale, precum Times Square, Dragon Centre, Apm, Langham Place, ISQUARE, Hysan Place și The One.
Un centru comercial vertical poate fi construit și acolo unde geografia împiedică construirea pe spații largi sau există alte restricții privind construcția, cum ar fi în cazul clădirilor istorice sau vestigiilor arheologice. Darwin Shopping Centre din Shrewsbury, Marea Britanie, este construit pe versantul unui deal abrupt, în imediata apropiere a fostelor ziduri ale orașului. În consecință, centrul comercial este împărțit în două corpuri a câte șapte niveluri conectate prin lifturi, scări rulante și pasarele.
Caracteristici
Centrele comerciale au în general o configurație specifică în funcție de magazinele pe care le găzduiesc, de exemplu, o zonă (un etaj) este dedicată produselor vestimentare, o alta pentru restaurante, alta pentru cinematografe și centre de divertisment și agrement. Este aproape esențial ca centrul comercial să includă un supermarket sau un hipermarket. Centrele comerciale sunt mai frecvente în orașele mari, pentru a se evita aglomerația din piețele publice urbane. Înființarea de centre comerciale este mai consacrată în țările occidentale (America și Europa) și Asia de Sud-Est.
Pe lângă faptul că are un rol comercial și economic, un centru comercial are și o mare conotație sociologică sau antropologică, deoarece este un spațiu care facilitează legăturile sociale și interumane, îndeplinind aceleași funcții ca și piața veche a orașului: un loc de întâlnire, de manifestare a intereselor oamenilor față de semeni sau de petrecere a timpului liber. De multe ori, sunt lansate programe dedicate diferitelor grupuri de persoane (familii, copii, tineri, seniori etc.), iar managerii companiilor și comercianții din centrul comercial își pot adapta ofertele, promoțiile și expozițiile.
Evoluția pieței centrelor comerciale este direct legată de nivelul veniturilor populației, de inflație și de capacitatea de cheltuieli a gospodăriilor, activitatea rămânând în general profitabilă chiar și în perioade de criză. Indicele utilizat pentru analiza maturității acestei piețe este suprafața brută închiriabilă per rezident, deși alte modele de analiză preferă suprafața brută închiriabilă per milion de euro cheltuiți, care leagă mai bine piața imobiliară de economia reală.
În ultimele decenii, numărul mallurilor a scăzut considerabil în America de Nord, parțial din cauza „apocalipsei comerțului cu amănuntul” (fenomen care se referă la închiderea numeroaselor magazine fizice din Statele Unite, în special a celor deținute de marile companii, începând cu anii 2010 și accelerând din cauza închiderilor obligatorii din timpul pandemiei de COVID-19), unele devenind „malluri moarte”, iar altele fiind înlocuite de complexuri cu utilizare mixtă. În multe țări europene și asiatice, centrele comerciale continuă să prospere.
Lista celor mai mari centre comerciale din lume