Prabowo Subianto Djojohadikusumo () este un politician, om de afaceri și general cu patru stele în rezervă din Indonezia, care ocupă funcția de începând cu anul 2024. Anterior, a fost ministru al apărării în cadrul cabinetului președintelui Joko Widodo, între 2019 și 2024. Prabowo este al treilea președinte indonezian cu un trecut militar, după Suharto și Susilo Bambang Yudhoyono, și cel mai în vârstă președinte aflat la primul mandat din istoria Indoneziei.
Prabowo este primul președinte indonezian cu origine nobilă. Este al optulea descendent din linia sultanului Agung al regatului Mataram și a sultanului Hamengkubuwono I din sultanatul Yogyakarta. Raden Kartoatmojo s-a căsătorit cu un nobil al sultanatului Yogyakarta, RA Djojoatmojo, care era al patrulea descendent al sultanului Hamengkubuwono I. Din această căsătorie a rezultat o descendență care a continuat cu Raden Tumenggung Mangkuprojo, apoi cu Raden Mas Margono Djojohadikusumo, bunicul lui Prabowo.
Prabowo Subianto a absolvit Academia Militară Națională a Indoneziei (în ) în 1970 și a activat în principal în cadrul Forțelor Speciale (Kopassus), până când a fost numit, în 1998, comandant al Rezervelor Strategice (Kostrad). În același an, a fost îndepărtat din armată și, ulterior, i s-a interzis accesul în Statele Unite, fiind acuzat de încălcări ale drepturilor omului.
La începutul anului 2008, cercul apropiat al lui Prabowo a înființat Partidul Gerindra. La alegerile prezidențiale din 2009, a candidat fără succes pentru funcția de vicepreședinte, în tandem cu . A participat la alegerile prezidențiale din 2014, fiind învins de guvernatorul Jakartei, Joko Widodo, rezultat pe care inițial l-a contestat. A candidat din nou, fără succes, în alegerile din 2019, împotriva lui Joko Widodo, avându-l ca partener de candidatură pe Sandiaga Uno și sprijinul partidelor Gerindra, PKS (Partidul Justiției Prosperoase), PAN (Partidul Mandatului Național), Demokrat (Partidul Democrat) și Berkarya. Refuzul său de a accepta rezultatul alegerilor a dus la proteste din partea susținătorilor săi, care au degenerat în revolte la Jakarta. Cu toate acestea, după o confruntare politică tensionată, Prabowo Subianto a acceptat să facă parte din cabinetul lui Joko Widodo în calitate de ministru al apărării pentru perioada 2019–2024.
La 10 octombrie 2021, Partidul Gerindra l-a desemnat oficial pe Prabowo drept candidat la alegerile prezidențiale din 2024. Pe 12 august 2022, Prabowo a anunțat că acceptă nominalizarea partidului. Pe 14 februarie 2024, Prabowo și-a declarat victoria în alegeri, sondajele neoficiale indicând un avans în primul tur de scrutin. Pe 20 martie, Comisia Electorală Generală (KPU) a validat rezultatele și l-a declarat președinte ales al Indoneziei, statut confirmat de Curtea Constituțională (MK) la 22 aprilie 2024. Prabowo a fost învestit oficial ca al optulea președinte al Indoneziei la 20 octombrie 2024.
Biografie
Tatăl lui Prabowo, Sumitro Djojohadikusumo (1917–2001), provenea din Gombong, Kebumen. A fost un economist remarcabil, ocupând funcții importante în guvernele succesive ale Indoneziei: ministru al economiei în timpul președinției lui Sukarno și ministru al cercetării și tehnologiei în timpul lui Suharto. Sumitro i-a dat numele „Prabowo” în memoria fratelui său mai mic, ucis în timpul unei confruntări cu trupele japoneze la Lengkong, Tangerang, în perioada Revoluției Naționale Indoneziene.
Mama sa, Dora Marie Sigar (1919–2008), era creștină protestantă, cu origini minahase și germane, provenind din familia nobilă Sigar-Maengkom din Langowan, provincia . Tatăl ei a fost membru al Volksraad-ului Indiilor Olandeze de Est. Căsătoria dintre Sumitro și Dora a avut loc în Matraman, .
Prabowo are două surori mai mari: Bianti Djojohadikusumo (n. 1946) și Maryani Djojohadikusumo (n. 1948). Unicul său frate, Hashim Djojohadikusumo, s-a născut în 1953 și este unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din Indonezia, cu active extinse pe mai multe continente. Bianti este căsătorită cu J. Soedradjad Djiwandono, fost guvernator al Băncii Indoneziei (1993–1998), iar Maryani a fost căsătorită cu un om de afaceri francez, Didier Lemaistre, decedat în 2018.
În anii 1960, familia a trăit în exil autoimpus, ca urmare a divergențelor politice dintre Sumitro și președintele Sukarno, locuind în Elveția, Singapore, Thailanda, Malaysia și Regatul Unit. Astfel, Prabowo și frații săi au crescut într-un mediu cosmopolit. În timpul liceului, a studiat la Victoria Institution din Kuala Lumpur, Malaysia, iar între 1966 și 1968 a locuit la Londra, unde a urmat și absolvit American School. La sfatul tatălui său, a ales o carieră militară. Potrivit cunoscuților și observatorilor, Prabowo s-a remarcat prin talent strategic și o puternică înclinație către puterea politică.
Sumitro provenea el însuși dintr-o familie de elită. Tatăl său, Margono Djojohadikusumo, a fost fondatorul primei bănci de stat din Indonezia, Bank Negara Indonesia (BNI), primul lider al Consiliului Consultativ Suprem Provizoriu (DPA) și membru al Comitetului de Investigare pentru Pregătirea Independenței (BPUPK), care a elaborat pașii spre proclamarea independenței țării. Astfel, Prabowo aparține celei de-a treia generații de membri ai familiei care au ocupat funcții înalte în stat, începând din 1945.
Prabowo și fosta sa soție, Titiek Suharto (fiica fostului președinte Suharto), au un fiu, Didit Hediprasetyo, care a locuit în Boston înainte de a se stabili la Paris pentru a urma o carieră în designul vestimentar. Deși fiul său nu pare interesat de politică, Prabowo este unchiul unor politicieni ai Partidului Gerindra: Thomas Djiwandono, Budi Djiwandono, Aryo Djojohadikusumo și Rahayu Djojohadikusumo, care continuă implicarea familiei Djojohadikusumo în viața politică indoneziană.
Cariera militară Academia militară și serviciul activ
Prabowo Subianto a fost admis în Academia Militară Națională a Indoneziei (în ) din Magelang în anul 1970. A absolvit în 1974, alături de alți ofițeri care aveau să ajungă în poziții de conducere superioare, precum Susilo Bambang Yudhoyono.
În 1976, Prabowo Subianto a activat în Comandamentul Forțelor Speciale ale Armatei Indoneziene (Kopassus) și a fost numit comandant al Grupului 1 Komando Pasukan Sandhi Yudha (Kopassandha), una dintre unitățile de comando Nanggala ale armatei în Timorul de Est, teritoriu portughez anterior, invadat de Indonezia în anul precedent. Prabowo, în vârstă de 26 de ani la acel moment, a fost cel mai tânăr comandant al unei unități Nanggala. A condus misiunea de capturare a vicepreședintelui Fretilin, Nicolau dos Reis Lobato, care fusese primul prim-ministru al Timorului de Est. Prabowo a fost ghidat în această misiune de fratele mai mic al lui Nicolau, Antonio Lobato. La 31 decembrie 1978, compania lui Prabowo l-a localizat pe Nicolau la Maubisse, la circa cincizeci de kilometri sud de Dili, și l-a împușcat mortal în abdomen.
În 1981, căpitanul de infanterie Prabowo Subianto, împreună cu maiorul de infanterie Luhut Binsar Panjaitan, a fost trimis de Forțele Armate Indoneziene (TNI) la un curs de instruire anti-terorism organizat de unitatea GSG-9 în Germania. După absolvirea cursului, TNI a înființat prima unitate anti-teroristă din Indonezia – Detasemen 81 Anti Teror – sub conducerea Kopassus, cu Luhut ca comandant și Prabowo ca locțiitor al acestuia.
În 1983, s-a susținut că Prabowo ar fi comandat forțele speciale responsabile de masacrele de la Kraras, în Timorul de Est. Supraviețuitorii acestor masacre au fost închiși într-un lagăr de concentrare păzit de oamenii lui Prabowo, unde mulți au murit din cauza foametei și a relelor tratamente. Prabowo a susținut că nu se afla în districtul Viqueque la momentul masacrului, iar nici ONU, nici guvernul Timorului de Est nu au formulat acuzații de încălcare a drepturilor omului împotriva sa. Jose Manuel Tesoro, într-un articol pentru Asiaweek din 2000, a contactat patru organizații neguvernamentale – TAPOL (Londra), Solidamor (Jakarta), Fundația HAK (Dili) și East Timor Action Network (ETAN, New York) – și niciuna nu a putut furniza dovezi directe, transcrieri ale comunicațiilor interceptate, documente scurse sau alte elemente care să susțină implicarea lui Prabowo.
În 1985, Prabowo Subianto a urmat Cursul Avansat pentru Ofițeri de Infanterie la Fort Bragg, în Statele Unite, pentru instruire în lupta de comando. La începutul anilor 1990, în calitate de comandant al Grupului 3 Kopassus, generalul-maior Prabowo a încercat să înăbușe mișcarea pentru independența Timorului de Est folosind trupe neregulate (așa-numiții „ninja” – indivizi mascați în negru, activând noaptea) și, în orașele și satele principale, miliții instruite și dirijate de comandanții Kopassus. Abuzurile asupra drepturilor omului s-au intensificat. Campania armatei din 1997 a fost denumită Operațiunea Eradicare.
În 1996, Prabowo Subianto a condus Operațiunea Mapenduma în regiunile muntoase din Papua. Obiectivul a fost eliberarea a 11 cercetători științifici răpiți de Mișcarea pentru Papua Liberă (OPM). Aceștia erau cinci indonezieni, patru britanici, un olandez și soția sa germană, însărcinată. Doi dintre indonezienii reținuți au fost uciși cu puțin timp înainte de operațiunea de salvare. Misiunea a beneficiat de sprijinul confidențial al atașatului militar britanic, colonelul Ivor Helberg, fost membru al SAS. După transferul ostaticilor, unitățile Kopassus aflate sub comanda lui Prabowo Subianto au declanșat o campanie de represalii împotriva satelor suspectate că ar sprijini OPM; într-unul dintre cazuri, satul Geselema a fost atacat cu ajutorul unui elicopter militar deghizat în elicopter al Crucii Roșii.
La 20 martie 1998, Prabowo Subianto a fost numit la conducerea Comandamentului Rezervei Strategice a Armatei (Kostrad), care număra 27.000 de militari și care fusese comandat anterior de Suharto în 1965. De-a lungul carierei sale militare, a primit poreclele „08” și „Pandu” (în ), din partea trupelor Kopassus și Kostrad, respectiv.
Rolul în căderea lui Suharto La mai puțin de trei luni după numirea sa în funcția de comandant al Comandamentului Rezervelor Strategice ale Armatei (Kostrad), în prima zi a revoltelor din mai 1998, Prabowo Subianto i-a cerut comandantului Forțelor Armate Naționale Indoneziene (ABRI), generalul Wiranto, să-i permită să aducă unități din rezervele strategice aflate în afara Jakartei în oraș pentru a restabili ordinea. Sute de bărbați antrenați de Kopassus (fostul comandament al lui Prabowo) au fost transportați cu avionul din Dili la Yogyakarta, cu avioane charter, iar apoi cu trenul până în Jakarta. Prabowo Subianto a făcut apel public la indonezieni să i se alăture pentru a lupta împotriva „trădătorilor națiunii”. În dimineața zilei de 14 mai, trupe Kopassus au escortat tineri infractori din Lampung, în sudul Sumatrei, în capitală. Astfel, Prabowo Subianto a fost acuzat că a folosit contactele din fostul său comandament pentru a aduce oameni și a provoca tulburări, în timp ce Wiranto a refuzat să-i acorde comenzii actuale a lui Prabowo, Kostrad, permisiunea de a suprima revoltele existente – o strategie javană clasică de a crea haos pentru a discredita un rival și/sau pentru a prelua puterea.