La începutul secoluli XX, în Montevideo existau multe manufacturi artizanale. Acestă ramură de activitate era protejată de rată tarifară de 30 % la aproape toate produsele. Până in anii 30 nu sa înregistrat o rapidă creștere industrială. Schimbarea cursului sa datorat crizei economice cauzată de Marea Depresie din Statele Unite, atunci Uruguay a fost forțată să devină ceva mai independentă economic. Industria era cotată la 12 % din PIB în 1930 și a crescut până la 22% în 1955. Cea mai dinamică creștere, însă sa înregistrat după al 2-lea Razboi Mondial. În timpul mandatului "industrialistului populist" Luis Batlle Berres (1947-51), conducerea a încurajat dezvoltarea industriei prin intermediul câtorva politici: au fost introduse multiple rate de schimb pentru a facilita imprtul de mașini-unelte esențiale producției; au fost ridicate tarifele la mărfurile de import la nivel prohibitiv; de asemeni a fost ridicat plafonul salarial pentru ca să încurejeze consumul domestic. Producția industrială sa dublat în timpul deceniul ce a urmat după al 2-lea Război Mondial. Timpul era favorabil expansiunii.
Industrie Principalele ramuri ale industriei sunt industria alimentară, ușoară (textilă) și cea chimică.
Agricultură Cel mai des în Uruguay sunt întâlnite culturile de grâu, orez, porumb, trestie de zahăr; creșterea vitelor, a ovinelor și a cabalinelor.
Note