Shigeru Ishiba (în ; ) este un politician japonez care a ocupat funcția de prim-ministru al Japoniei și de președinte al Partidului Liberal Democrat (LDP) din 2024 până în 2025.Japonia are o femeie prim-ministru, în premieră națională, Adevărul, 21 octombrie 2025 Este membru al Camerei Reprezentanților din 1986 și a deținut funcțiile de ministru al apărării între 2007 și 2008, ministru al agriculturii, silviculturii și pescuitului între 2008 și 2009, precum și pe cea de secretar general al LDP între 2012 și 2014.
Ishiba provine dintr-o familie cu tradiție politică: tatăl său, Jirō Ishiba, a fost guvernator al prefecturii Tottori între 1958 și 1974, înainte de a deveni ministru al afacerilor interne. După absolvirea Universității Keiō, Ishiba a lucrat într-o bancă, iar ulterior a intrat în politică după moartea tatălui său. A fost ales în Camera Reprezentanților la alegerile generale din 1986, ca membru al LDP, la vârsta de 29 de ani. În Dietă, s-a specializat în politici agricole și de apărare. A deținut funcția de viceministru parlamentar al agriculturii în timpul mandatului premierului , însă a părăsit LDP în 1993 pentru a se alătura Partidului pentru Reînnoirea Japoniei. După o serie de tranziții prin alte formațiuni politice, s-a întors în LDP în 1997, deținând ulterior mai multe funcții importante, inclusiv cea de director general al Agenției de Apărare în timpul mandatului lui Junichiro Koizumi, ministru al apărării sub conducerea lui Yasuo Fukuda și ministru al agriculturii, silviculturii și pescuitului sub guvernul condus de Taro Aso.
Ishiba a devenit o figură centrală în cadrul Partidului Liberal Democrat (LDP), candidând de mai multe ori pentru conducerea partidului. Prima sa candidatură a avut loc în 2008, când s-a clasat pe locul al cincilea, apoi a candidat în alegerile interne din 2012 și 2018, unde l-a înfruntat pe Shinzō Abe. Deși a criticat deseori facționalismul din interiorul LDP, și-a format propria facțiune politică, Suigetsukai, în 2015, cu scopul declarat de a accede la conducerea partidului. După a doua demisie a lui Abe, Ishiba a candidat din nou în 2020, dar s-a clasat pe locul al treilea, în urma lui Yoshihide Suga. În 2021 a refuzat să candideze și l-a susținut pe , însă alegerile au fost câștigate de Fumio Kishida. După ce Kishida a anunțat că va demisiona, Ishiba s-a lansat pentru a cincea oară în cursa pentru conducerea partidului, iar în alegerile interne din 2024 l-a învins pe Sanae Takaichi în turul al doilea, devenind astfel noul lider al LDP și prim-ministru desemnat. A fost ales oficial în funcția de prim-ministru de către Dieta Națională la 1 octombrie 2024.
În calitate de prim-ministru, Ishiba a anunțat aproape imediat organizarea unor alegeri generale anticipate, în urma cărora coaliția guvernamentală condusă de LDP a pierdut majoritatea parlamentară pentru prima dată din 2009, suferind al doilea cel mai slab rezultat din istoria partidului. În Dieta Națională, Ishiba a fost nevoit să colaboreze cu partidele de opoziție pentru a putea adopta legislația, din cauza statutului de guvern minoritar al coaliției sale. După alegerile pentru Camera Consilierilor din 2025, coaliția guvernamentală și-a pierdut majoritatea și în camera superioară a parlamentului.
În ceea ce privește politica externă, Ishiba a orientat Japonia mai aproape economic de China și Coreea de Sud, în contextul adoptării unor politici protecționiste de către Statele Unite, continuând în același timp sprijinul acordat Ucrainei în contextul invaziei ruse declanșate în 2022.
Ishiba și-a construit o reputație de politician independent și nonconformist, prin disponibilitatea de a critica propriul partid și prin pozițiile sale relativ liberale în chestiuni sociale; a sprijinit o moțiune de cenzură împotriva cabinetului în 1993 și l-a criticat frecvent pe Abe în timpul celui de-al doilea mandat al acestuia, deși a făcut parte din guvernele ambilor premieri. Cu toate acestea, în timpul mandatului său de prim-ministru, Ishiba a fost criticat pentru reticența sa în a adopta reforme substanțiale.
Biografie Shigeru Ishiba s-a născut la 4 februarie 1957, în cartierul Chiyoda din Tōkyō, în timp ce domiciliul legal al familiei era în localitatea natală a tatălui său, situată în districtul Yazu din prefectura Tottori. Tatăl său, Jirō Ishiba, era funcționar guvernamental și ocupa la acea vreme funcția de viceministru al construcțiilor. Mama sa era profesoară și nepoată a pastorului creștin Kanamori Michitomo. În 1958, Jirō Ishiba a fost ales guvernator al prefecturii Tottori, iar familia s-a mutat în această prefectură; Ishiba a declarat că nu are amintiri legate de viața în Tokyo. Jirō Ishiba a rămas în funcția de guvernator până în 1974, fiind ulterior ales membru al Camerei Consilierilor și numit ministru al afacerilor interne în cabinetul condus de Zenkō Suzuki.
Shigeru Ishiba a copilărit și a urmat școala în prefectura Tottori. După absolvirea Gimnaziului Universității Tottori, s-a mutat pentru a urma cursurile liceului Keio, continuând apoi studiile de drept la Universitatea Keiō din Tokyo. După absolvirea facultății în 1979, a început să lucreze la banca Mitsui. Tatăl său a murit în 1981. Fostul prim-ministru Kakuei Tanaka, un prieten apropiat al tatălui său, a fost președintele comitetului de organizare a funeraliilor. Tanaka l-a încurajat pe Ishiba să intre în politică, pentru a continua moștenirea lăsată de tatăl său.
Cariera politică timpurie (1986–2024) Ishiba a părăsit banca în 1983 și a început să lucreze în secretariatul Thursday Club, facțiunea condusă de Kakuei Tanaka din cadrul Partidului Liberal Democrat (LDP). La alegerile generale japoneze din 1986, Ishiba a candidat din partea LDP în districtul general Tottori și a fost ales în Camera Reprezentanților. La vârsta de 29 de ani, era cel mai tânăr membru al Camerei la acel moment.
În primii ani de mandat, Ishiba s-a specializat în politici agricole, însă Războiul din Golf din 1990 și o vizită în Coreea de Nord în 1992 i-au trezit interesul pentru politica de apărare. A ocupat funcția de viceministru parlamentar al agriculturii în cabinetul , dar în 1993 a părăsit LDP pentru a se alătura Partidului pentru Reînnoirea Japoniei (Japan Renewal Party). După ce acest partid s-a unit cu alte formațiuni, Ishiba a devenit membru al Partidului Noii Frontiere (New Frontier Party), însă s-a arătat deziluzionat de conflictele constante dintre facțiunile pro și anti-Ozawa și a demisionat în 1996. A revenit în LDP în anul următor.
În iulie 2000, Ishiba a fost numit din nou viceministru parlamentar al agriculturii în cabinetul Mori, dar în decembrie a fost transferat în funcția de director general adjunct al Agenției pentru Apărare. A fost înlocuit din funcție odată cu formarea cabinetului Koizumi. La remanierea guvernamentală din septembrie 2002, premierul Koizumi l-a numit pe Ishiba director general al Agenției pentru Apărare, acesta intrând astfel pentru prima dată în componența executivului. Ishiba a deținut această funcție în perioada invaziei Irakului din 2003, condusă de o coaliție internațională sub conducere americană. A susținut legalitatea intervenției și a deschis calea pentru prima desfășurare externă a Forțelor de Autoapărare ale Japoniei fără mandat ONU, trimițând trupe în Irak în ianuarie 2004 pentru misiuni de reconstrucție. A părăsit guvernul în septembrie 2004.
Pe 26 septembrie 2007, Ishiba a fost numit ministru al Apărării în cabinetul prim-ministrului Yasuo Fukuda, funcție pe care a ocupat-o până la 1 august 2008. Ishiba a fost al doilea membru al cabinetului Fukuda care și-a exprimat credința în existența OZN-urilor, după . Întrebat cum ar răspunde Japonia la apariția unui OZN, Ishiba a declarat că ar fi „dificil” de stabilit dacă un astfel de incident ar constitui o încălcare a spațiului aerian, deoarece un OZN nu este, din punct de vedere tehnic, o aeronavă provenind dintr-o țară străină. În aceeași intervenție, a glumit spunând că ar mobiliza Forțele de autoapărare ale Japoniei în cazul apariției lui Godzilla.
După demisia lui Fukuda, Ishiba a candidat pentru președinția LDP. La alegerile interne din 22 septembrie 2008, Taro Aso a câștigat cu 351 din cele 527 de voturi; Ishiba s-a clasat pe ultimul loc, al cincilea, cu 25 de voturi. În cabinetul Asō, numit pe 24 septembrie 2008, Ishiba a fost numit ministru al Agriculturii, Silviculturii și Pescuitului. După înfrângerea LDP în alegerile pentru Adunarea Metropolitană Tokyo din 2009, Ishiba a cerut demisia lui Asō. Deși partidul a suferit o înfrângere severă în alegerile pentru Camera Reprezentanților din 2009, Ishiba și-a păstrat mandatul. După alegerea lui ca nou președinte al LDP, Ishiba a fost numit președinte al Consiliului de Cercetare Politică, una dintre cele mai înalte funcții din partid, dar a fost înlocuit în septembrie 2011 în cadrul unei remanieri a conducerii partidului.
În septembrie 2012, cât timp LDP se afla încă în opoziție, Ishiba a candidat din nou la președinția partidului, fiind învins la limită de fostul prim-ministru Shinzō Abe. A acceptat apoi funcția de secretar general pe 27 septembrie 2012. A fost reconfirmat în funcție în decembrie 2012, când LDP a revenit la guvernare după victoria în alegerile generale. În noiembrie 2013, Ishiba a fost intens criticat pentru o declarație în care compara protestele pașnice împotriva unui proiect de lege privind secretul de stat cu „acte de terorism”; ulterior, și-a retras afirmația.
În remanierea guvernamentală din septembrie 2014, Abe l-a mutat pe Ishiba din funcția de secretar general al LDP și l-a numit într-un nou post creat: ministru pentru combaterea declinului demografic și revitalizarea economiei locale. Presa japoneză a relatat că Ishiba refuzase o ofertă de a prelua portofoliul privind noile legi de securitate. Deși anterior criticase facționalismul din cadrul LDP, Ishiba și-a lansat propria facțiune, Suigetsukai, pe 28 septembrie 2015, cu scopul declarat de a-l succeda pe Abe în funcția de prim-ministru. Cu 19 membri (excluzându-l pe Ishiba), facțiunea era cu un membru sub pragul necesar de 20 de voturi pentru a putea nominaliza un candidat la conducerea LDP.
Ishiba a părăsit guvernul în remanierea din aprilie 2016, refuzând funcția de ministru al Agriculturii. În 2018, l-a provocat din nou pe Abe în alegerile pentru președinția LDP, dar a fost din nou învins. După demisia lui Abe în 2020, Ishiba a candidat din nou pentru conducerea partidului, clasându-se pe locul al treilea, în urma lui Yoshihide Suga. În 2021, Ishiba a refuzat să candideze și l-a susținut pe .
Mandatul de prim-ministru (2024–prezent)
Liderul PLD și prim-ministru la acea dată, Fumio Kishida, a anunțat la 14 august 2024 că nu va candida pentru un nou mandat în alegerile interne ale partidului din septembrie, echivalentul unei demisii din funcția de prim-ministru, pe fondul unui nivel record de scăzut al aprobării publice, generat de un scandal legat de fonduri nedeclarate și de controversele anterioare privind legăturile PLD cu Biserica Unificării. Ishiba, alături de Sanae Takaichi și Shinjirō Koizumi, a fost unul dintre principalii candidați pentru a-l succeda. În alegerile din 27 septembrie 2024, Ishiba a învins-o la limită pe Takaichi în turul al doilea, obținând un total de 215 voturi (52,57%) din partea a 189 de parlamentari și a 26 de filiale prefecturale, devenind noul lider al PLD și prim-ministru desemnat; alegerile au fost denumite de presa internațională „Ishibamania”. Victoria lui Ishiba a fost descrisă de analiști ca fiind neașteptată și surprinzătoare, având în vedere istoricul său de candidaturi eșuate și popularitatea redusă în rândul multor membri ai PLD din Dieta Națională. După alegerea sa, piața bursieră japoneză a înregistrat o scădere bruscă ca reacție la politicile sale economice, fenomen numit de presă „Șocul Ishiba”.